02.10.2016

September Wrap-Up


În luna septembrie am fost cea mai productivă, din tot timpul pe care l-am petrecut în vacanță și în sfârșit sunt și eu satisfăcută de mine și de ce am reușit să fac.

  1. Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, carte pe care am hotărât să nu o mai citesc undeva în jurul paginii 150. A fost în lista de cărți pentru ora de literatură universală, dar am sfârșit prin a nu mai discuta de ea, și după luni în care mai citeam un cuvânt, o pagină, am decis că această carte pur și simplu nu este pentru mine. Am zero interes să o continui, sau să încerc orice altă carte a lui momentan. Deci da, asta este prima carte pe care nu am terminat-o, dar pe care o adaug într-o astfel de listă. 1/5
  2. A Darker Shade of Magic de V. E. Schwab. După multe încercări de convingere și multe poze frumoase pe tumblr, am zis că este timpul să citesc și eu cartea asta. Și mi-a plăcut! Are un sistem de magie foarte interesant și o lume inteligent construită, niște personaje destul de plăcute și o tonă de potențial. Dacă vreți aventură, comploturi și răsturnări de situație, asta e o carte pentru voi. Mi-ar plăcea să o văd tradusă și la noi, pentru că ar fi ceva nou și interesant. În ciuda laudelor pe care i-o aduc, am simțit că îi lipsește ceva, dar zău că nu aș ști să spun în ce constă acel ceva. 4/5
  3. Everneath de Brodi Ashton. Când ești blocat într-un loc minuscul și pe care nu-l cunoști, fără să ai ce face, citești! Și când e trei dimineața, nu-ți prea pasă ce începi. Aveam așteptări mari de la această carte pentru că este un retelling al mitului lui Persephone și Hades, unul din preferatele mele, dar am fost sever dezamăgită. Personaje enervante, o poveste complicată fără sens care a amestecat elemente din vreo 5 mitologii și cu un sfârșit amar. Nu cred că a fost o singură chestie care să-mi placă aici. 1/5
  4. The Woman Who Gave Birth to Rabbits de Emma Donoghue. O colecție de povestiri scurte inspirate din realități ciudate din istoria Marii Britanii, Irlandei și Scoției. Mi s-au părut foarte interesante toate, și mi-a plăcut super mult că la sfârșitul fiecărei povești, era întâmplarea din istorie, ca să-ți dai seama de asemănări, dar și de deosebiri. Donoghue are un stil superb care s-a pliat de minune pe subiectul cărții, și îi voi rămâne veșnic recunoscătoare lui Pucca pentru că mi-a dăruit cartea asta de ziua mea. 5/5
  5. Six of Crows (Banda celor șase ciori) de Leigh Bardugo. Mă bucur așa de mult că am citit cartea asta! Tot ce ați auzit bun despre ea... Ei bine, e realitate! Niște personaje absolut extraordinare, răsturnări de situație care te țin constant cu sufletul la gură și nu îți dau pace până ce nu ai terminat întreaga carte și un stil de scris care-i fac de râs pe autorii cu mai multe cărți. Voi scrie o recenzie în care voi vorbi mai pe larg despre cartea asta, dar: O IUBESC. 4/5
  6. Addicted for Now de Krista & Becca Ritchie. Am continuat cu seria Addicted, pentru că hei!, chiar îmi plăceau personajele și voiam să aflu mai multe despre peripețiile uriașe și foarte complicate în care se bagă. Mi-a plăcut volumul ăsta ceva mai mult decât primul, dar l-am citit cu aceeași rapiditate. 4/5
  7. Kiss the Sky de Krista & Becca Ritchie. Da, din nou, continuarea seriei. Clar volumul meu preferat din toate câte am citit până acum, din simplul motiv că are cuplul meu preferat în plin plan. Am adorat fiecare secundă și mă simt așa satisfăcută de evoluția tuturor acestor personaje. 5/5
  8. Hothouse Flower de Krista & Becca Ritchie. Îmi place cum seria asta a devenit așa importantă pentru mine, pentru că nu este doar o poveste despre dragoste și dependențe, căci are și elemente precum importanța familiei, iertarea, sacrificiile făcute pentru cineva la care ții, în orice fel. Și am adorat asta atât de mult, pentru că-mi permite să văd toate aceste personaje, deja grozave în contextul relației lor, fiind parte din lumea exterioară și fiind mai mult decât pe cine și cum iubesc. 4/5
  9. Crooked Kingdom de Leigh Bardugo.  Aceasta este continuarea de la Six of Crows și m-a distrus în moduri în care nu credeam că pot fi distrusă. Sunt așa supărată pentru modul în care a terminat duologia și nu voi trece niciodată peste. Dacă există zei, atunci clar nu le pasă de oameni drăguți, așa ca mine. 4/5
  10. [LATER EDIT] Blue is the Warmest Color de Julie Maroh. O bandă desenată, un clasic al acestora când vine vorba de teme LGBT. Pot înțelege exact de ce a deschis drumul către mai multe și mai multe, și cred că ar trebui citită de oricine intră în categoria sau se consideră susținător al persoanelor queer. 4/5
Și asta e tot! După dezastrul emoțional care a fost Crooked Kingdom, nu m-am mai putut concentra să  fac nimic. Încep facultatea mâine, am peste 100 de cărți la mine și nu am nicio idee cum se presupune că-mi voi păstra un ritm okay de citit. Dar hei, pot spera. 
În orice caz, voi mai reveni cu recenzii. Întârzii așa de mult cu ele pentru că pe acest plan sunt mult mai activă pe goodreads, și îmi este lene să-mi traduc recenziile de-acolo, din engleză, în română, pentru blog. Dar, încet-încet, o să revin la ritmul de postare pe care-l aveam înainte. Sper.

28.09.2016

Summer Days & Summer Nights de Stephanie Perkins


Cred că e ceva magic în posibilitatea verilor; cum acest anotimp e plin de întâlniri surprinzătoare și răsturnări de situație dubioase, cum cu cât este mai cald, cu atât mai mult pare să se întâmple ceva (și uite că s-a făcut toamnă până m-am decis eu să traduc și să postez recenzia asta, dar heeei).

1. Head, Scales, Tongue, Tails - Leigh Bardugo 4/5
Această povestire m-a făcut să realizez cât de minunată poate fi proza lui Leigh Bardugo. Cum eu nu i-am citit decât primul volum al trilogiei Grisha (adică romanul ei de debut), am avut ceva ezitări în a începe această colecție tocmai cu ea; dar am fost convinsă de contrariu destul de repede. În cele din urmă, stilul de scris adaugă o atmosferă potrivită poveștii, iar partea mea preferată a fost inserția de magie. Mi-a plăcut că chiar dacă în teorie, povestirea ar fi trebuit să fie de dragoste, nu acolo îți este îndreptată atenția la bun început: toate celelalte personaje sunt minunate. Dar partea de dragoste a fost totuși adorabilă: dialogul, în momentele când apărea, a reușit să arate exact esența relației dintre cele două personaje principale.
And just like that, it was summer all over again.

2. The End of Love - Nina Lacour 5/5
Este o poveste wlw (woman loving woman) și practic știam că o să-mi placă chiar de la această informație. Mi-a plăcut mult personajul principal: a fost foarte reală și naturală și ca o adolescentă normală, cu grijile, anxietățile și plăcerile ei. Este prima oară când citesc ceva de la Nina Lacour și sunt plăcut surprinsă atât de stilul ei, cât și de povestea pe care ne-o oferă. M-a încălzit pe dinăuntru și m-a făcut fericită chiar și când nu era neapărat o scenă drăguță, și cred că așa trebuie să te facă o poveste de dragoste. Îmi place cum atenția personajului principal a fost mereu asupra fetei de care-i plăcea, observând unele detalii foarte interesante. Plus, există un grup de prieteni foarte simpatici în carte, și ador să văd când relațiile platonice sunt la fel de importante și acceptate ca cele romantice. Kudos.
We were not always happy, but we were always us.

3. Last Stand at the Cinegore - Libba Bray 1.5/5

Povestioara asta a fost scrisă... ciudat. Nu mi-a plăcut modul în care tipul principal s-a îndrăgostit de tipă: a fost puțin scârbos și nu. De-asemenea, de ce personajul care nu iese din casă și de care tot orașul se teme trebuie să fie din Transylvania? Ce mi-a plăcut, totuși, a fost explicația pentru plăcerea de a merge la cinema, sentiment pe care-l împărtășesc și eu pe deplin: All those strangers watching the movie with you, they change how you see it, you know? You should hear their gasps and laughter and sniffling. It's a communal experience. That sharing, it's the foundation of storytelling. It reminds us that we're human. În mare, lucrurile au decurs mult prea rapid și nu am fost impresionată de răsturnările de situație. Dezamăgitor.

4. Sick Pleasure - Francesca Lia Block 3/5
Okay, dar avem un grup de fete care răspund cu marker roz și sugestii sănătoase unui grup de băieți edgy și e tot ce mi-aș fi putut dori. Plus, atmosfera este tare interesantă și iubesc dinamica dintre cele două grupuri; a fost foarte asemănătoare cu ce se întâmplă și în viața reală. A fost toată situația nesănătoasă cu „hai să ne facem geloși reciproc prin umblatul cu alte persoane”, dar cred că mi-a plăcut să văd și partea bolnavă, oribilă a iubirii de adolescent.
Teenage boys are not so far away from being kids and are very far away from being men.

5. In Ninety Minutes, Turn North - Stephenie Perkins 4/5

Cel puțin acest personaj principal urăște vara la fel de mult ca mine. Dar pe bune, stilul lui Perkins se potrivește atât de bine cu poveștile de dragoste! Și vara mai ales, simt nevoia de iubire în viața mea și poate de asta mă și întorc mereu la colecțiile acestei autoare, în ciuda neplăcerilor pe care le mai întâlnesc. Această povestioară reciclează personajele din antologia de iarnă (care a fost tradusă și la noi acum ceva vreme: Dragostea mea mi-a dăruit), plasându-le relația șase luni mai târziu. Ele rămân la fel de adorabile și minunate și cred că am zâmbit ca tâmpita jumătate din timpul în care am citit asta.
Unlike summer afternoons, summer evenings were magical.

6. Souvenirs - Tim Federle 3/5
Ah, în sfârșit! O poveste cu un cuplu gay! Am așteptat-o cu nerăbdare (și mă bucur să regăsesc aici și un cuplu de lesbiene, și un cuplu de gay, deși mereu se poate și MAI MULT). Nu am auzit în viața mea de acest autor, dar a fost o relație foarte interesantă între cele două personaje principale, aducând în prim plan ideea de iubire de-o vară. Mi-ar fi plăcut totuși să citesc despre evoluția acestei relații, nu o să o văd prin flashback-uri și sentimentele subiective ale naratorului. Dar ambii protagoniști au fost adorabili și a fost așa un pas să-i văd atât de neînfricați în a arăta că le pasă, în a plânge. La naiba cu masculinitatea!
It is maybe the best thing about being in a relationship: that you can share the heavy load of being alive.

7. Inertia - Veronica Roth 3/5
Mi-a plăcut cum lumea distopică în care se petrece întâmplarea nu este descrisă și explicată în totalitate, ci e mai degrabă un simplu fundal pentru relația personajelor. Cred că per total mi-a plăcut povestirea asta, și puncte bonus că s-a discutat despre probleme mentale. Dar chiar urăsc ideea de „prieteni din copilărie îndrăgostiți unul de celălalt”, așa că nu am putut iubi povestioara cum poate aș fi făcut-o altfel, și nu am avut o dragoste prea mare nici pentru protagonistă.
"Some people might leave you. But it doesn' mean you're worth leaving. It doesn't mean that at all."

8. Love Is the Last Resort - Jon Skovron 2/5
Un alt autor nou pentru mine, dar căruia nu i-am plăcut deloc stilul: a fost repetitiv și de-a dreptul ciudat pe-alocuri. Dar până la urmă, cui nu-i place să citească despre copii bogați și drăgălași, mai ales când tu nu-ți permiți multe și ești cam acru? Dar măcar mi-a plăcut locația acțiunii și personajele secundare. Înțeleg ce a vrut să facă autorul, dar dialogul mi s-a părut stupid și per total a fost un vibe foarte plin de kitsch. Un sfârșit interesant, totuși.
"Heroism is overrated, and bravery often accompanies stupidity."

9. Good Luck and Farewell - Brandy Colbert 4/5
Am adorat diversitatea din povestea aceasta și atmosfera creată de existența unei familii apropiate și iubitoare. Mi-a plăcut foarte mult tipa principală: foarte naturală în problemele ei și comportamentul tipic adolescentin. Plus, avem un personaj care este activist, iar noi avem nevoie de mai multe personaje de genul. Dar pe bune, povestea asta a fost atât de importantă prin subiectele pe care le aduce în discuție, foarte actuală. Cred că dacă doriți să citiți doar o singură poveste din colecția asta, atunci Good Luck and Farewell ar trebui să fie. 
The same Pierre who loves Shakespeare and hates deep-dish pizza and who understands what it means to lose the person you always expected to be there - and how to love the ones who do their best to make that absence less painful.

10. Brand New Attraction - Cassandra Clare 1/5
Eu nu o plac absolut deloc pe Cassandra Clare. Abia o suport ca persoană și îi urăsc cărțile. Am regăsit același stil simplu și rapid de scris, a cărei fană nu sunt. Ideea de bază, la centrul ei, este destul de interesantă, dar dirijată prost și grăbită. Nu mi-a plăcut niciun personaj și nu pot să cred că am dus până la capăt chestia asta; parcă am recitit Orașul Oaselor din nou, doar că în 20 de pagini. 
"I say, if people want darkness, give them shadows cut with sunlight." 

11. A Thousand Ways This Could All Go Wrong - Jennifer E. Smith 4/5
Aceasta a fost povestea de dragoste tipică. Cel puțin a avut un stil de scris fluid, personaje principale și secundare drăguțe. Nu a ieșit în evidență prin nimic extraordinar, dar cu siguranță nici nu mi-a distrus toate speranțele. A fost pur și simplu iubire pură și simpatică, și mi-a plăcut! Acum să fiu sinceră, are nota asta așa de mare că a fost ceva să dau peste așa ceva după unele din poveștile prin care am trecut.
"Well, there were only ever two options. Either it was going to be fine or it wasn't."

12. The Map of Tiny Perfect Things - Lev Grossman 3/5
Iubesc probleme temporale, întâmplări dubioase care strică cumva pânza istoriei. Plăceri vinovate de care nu mă bucur îndeajuns de des, așa că mă bucur că am dat peste așa ceva aici. Nu am putut suporta protagonistul principal, dar fata a fost minunată și mi-a plăcut mult de ea. Mi-a plăcut premisa poveștii și modul în care s-a desfășurat acțiunea. A fost plină de posibilități, iar asta mi-a plăcut mult. 
Probably falling in love is always a little like that: You discover that one other person who understands what no one else seems to, which is that the world is broken and can never, ever be fixed. You can stop pretending, at least for a little while. You can both admit it, if only to each other. 
You can spend your life waiting and waching for perfect moments, but sometimes yo have to make one happen.

Ce ați citit până acum sunt gândurile mele de moment, pe măsură ce am citit cartea. Mi-a plăcut că autorii au încercat să adauge mereu și altceva pe lângă povestea simplă de dragoste. 
Am preferat poveștile contemporane în defavoarea celor fantastice, ceea ce nu mă așteptam să se întâmple. Autoarele le-am iubit mai mult decât autorii. Am găsit destui scriitori la care vreau să revin în viitor, unii care mi-au reamintit de ce nu sunt interesată de ce scriu.
Nu am fost impresionată de narațiunea la persoana întâi, și cred că pentru verdictul final, a contat foarte mult efectul final al poveștii. Dar după cum puteți vedea, a fost un număr relativ egal de povești care mi-au plăcut, și care mi-au plăcut... mai puțin spre deloc.

Ce recomand să citiți ca povești scurte de sine stătătoare: Good Luck and Farewell, A Thousand Ways This Could All Go Wrong, The End of Love & Sick Pleasure / Souvenirs. 
Sunt destul de sigură că și această colecție va fi tradusă la noi, cel mai probabil pentru vara următoare. 

27.09.2016

Summer Favorites (+September)

Au trecut 3 luni bune de când nu am mai scris o postare de genul. Între timp, favoritele nu mai sunt neapărat favorite, și tot am de vorbit despre îndeajuns de multe lucruri.

În iulie am participat la Camp Nanowrimo! Care este un proiect foarte asemănător cu Nanowrimo (despre care vorbesc de când am luat parte prima oara, acum doi ani), doar că are loc în aprilie și iulie și constă în a te motiva să scrii un anumit număr de cuvinte pe lună. Pentru că în iulie am dat bacul, am avut înscrierile la facultate și am fost plecată jumătate din timp, scopul meu final a fost să scriu 20.000 de cuvinte. Scop atins și împlinit, iar acum am câteva povestiri scurte în plus la activ.
Tot legat de Camp Nanowrimo, am participat anul ăsta și la primul meu tea & postcard swap. Am trimis ceai și cărți poștale în diferite părți ale lumii, primind și eu la rândul meu ceai și cărți poștale! Din păcate eu am primit doar 3 cărți poștale (deși eu am trimis 6), dar ceaiul este minunat.



Deși știam de foarte multă vreme de Troye Sivan, abia în vara asta m-am decis să-i ascult melodiile... și tot ce pot spune e că sunt îndrăgostită.


Dacă vă place teatrul și sunt intersați de o vedere din interior a ceea ce înseamnă scrierea unei piese și impactul unei piese asupra celor implicați direct în aducerea acesteia la viață, vă recomand articolul Oral History of Tony Kushner's Play "Angels in America. Este minunat; l-am citit fix înainte de bacul la română și nu m-am putut opri până nu a fost gata.

Dacă nu știați asta despre mine, pe lângă cele alte o mie de colecții pe care le am, mai colecționez și tote bags. Mai degrabă sunt doar foarte obsedată de cât de practice sunt și de cât de superbe pot fi. Așa că atunci când am văzut-o pe aceasta în H&M, nu m-am putut abține, mai ales că mă face să mă simt ca o vrăjitoare.
Trusa de machiaj este de la Sleek, paleta Storm cred (s-ar putea să mă înșel) și am primit-o cadou de la o prietenă foarte drăguță! Are exact culorile pe care prefer să le folosesc ~



Ossy mi-a recomandat site-ul ăsta minunat, TRAKT.TV, unde să faci listă cu toate filmele/serialele pe care le-ai văzut! Și jur, îmi salvează viața; am mereu probleme să-mi amintesc ce am văzut exact, și aveam nevoie de un site să țină pasul și cu asta, așa cum am goodreads pentru cărți și myanimelist pentru anime & manga.

Cea mai demnă de menționat experiență a fost cu siguranță SummerWell. Mi-am văzut trupa preferată (Years&Years) live și am plâns întruna, am fost în compania unor oameni minunați și toată experiența în sine a fost grozavă și abia aștept să o mai repet!


Și pentru că vara e vară, bineînțeles că m-am uitat la o tonă de chestii. Preferate însă mi-au rămas doar câteva. Galavant este o parodie musical cu o tonă de actori cunoscuți, un plot interesant, glume foarte bune și muzică genială. Nici nu pot spune în cuvinte cât de mult iubesc showul ăsta și absolut tot ce e în el. Vă rog dați-i o șansă, are 20 de minute episodul, iar dacă nu vă convinge cu primul episod, atunci nu știu ce aș putea să spun și să o facă.
Stranger Things, de care probabil ați auzit; este foarte popular pe tumblr. Are un cast incredibil, niște actori foarte, foarte buni, și este un serial foarte interesant. Netflix încă nu m-a dezamăgit cu vreunul dintre serialele lor, iar în general și devin preferate. 
Versailles, un serial recomandat tot de Ossy, care are în plin plan relația dintre Ludovic al XIV-lea și fratele său mai mic, Philippe d'Orleans. Are niște actori incredibili în roluri principale, estetică cuceritoare și momente de te distrug emoțional. La momentul de față am văzut doar 4 episoade, dar deja e una din minunile anului, din punctul meu de vedere.  


Și ultimul lucru despre care voi vorbi... este un alt... musical. Natasha, Pierre and the Great Comet of 1812 este o comoară de operă electropop care se folosește de aproximativ 60 de pagini din Război și pace pentru a spune o poveste minunată. Plus, sunt niște artiști incredibili jucând și cântând și nu pot să vă trimit îndeajuns de repede să-l ascultați.

În câteva zile voi pleca la facultate, sper să postez un wrap-up până atunci, și după nu știu exact când voi mai posta, având în vedere că nu am încă internet instalat. Sper că ați avut o lună bună!

15.09.2016

Top 5 Wednesday: Books You Want To See as Tv Shows



Realizez că e joi azi, daaar.... Mi-a plăcut prea mult subiectul ca să nu împărtășesc.

  1. The Raven Cycle de Maggie Stiefvater. Cărțile astea au o atmosferă incredibilă, niște personaje minunate și un plot catchy. Ce-ți mai poți dori? Plus, dacă setul ar arăta cel puțin la fel de bine ca editurile de pe tumblr, atunci am fi cu adevărat satisfăcuți. Seria are patru volume, deci îndeajuns de mult material să avem mai multe sezoane. Și să fim serioși, avem și fandomul necesar să iasă ceva bun.
  2. Legendele clanului Otori de Lian Hearn. O saga plină de răzbunare, lupte, mister, trădare, fete badass. Cred că ar face unul din cele mai antrenante seriale posibile, dar știu că e doar un mic vis, având în vedere cât de puțin populare sunt aceste cărți. 
  3. The Parasole Protectorate Series de Gail Carriger. Oh vai, aș plânge dacă vreodată se va face o ecranizare. Personal, mie mi-ar plăcea mai degrabă un serial decât film, pentru că deși plotul fiecărei cărți nu este neapărat foarte lung sau complicat, scenele în care Alexia Tarabotti, personalul principal, interacționează cu cei din jur și replicile ei sunt aur. Ca și toate personajele secundare, de altfel, care ar merita mult timp să ne atașăm de ele.
  4. A Little Life de Hanya Yanagihara. Ar fi cel mai trist serial din univers. Aș plânge de la minutul 1 până la sfârșit. 
  5. The Lunar Chronicles de Marissa Meyer. Spațiu, personaje feminine puternice și romanță. Aah, ar fi minunat. Plus că ar fi un cast foarte divers ~

07.09.2016

Top 5 Wednesday: Characters I'd Want As Family

Mi-am mai adus aminte și de topul acesta; și numai bine, că luna septembrie este plină de subiecte interesante, începând chiar cu acesta! Am cam în fiecare carte câte un personaj pe care aș dori să-l adopt sau să-l am ca parte constantă a vieții mele, deci ar trebui să fie interesant:

  1. Simon din Simon vs. The Homo Sapiens Agenda. Cred că ne-am înțelege foarte bine, aș merge la toate spectacolele lui și i-aș face prăjituri pentru prietenul lui. Plus, este adorabil și mi-ar plăcea să-l am ca frate mai mic. #pls
  2. Jude din A Little Life. L-aș adopta de când e bebe și i-aș arăta toată iubirea, răsfățul și binele pe care-l merită. Asta în contextul în care mie nu-mi plac copiii. Dar jur, Jude, dacă ai fi parte din viața mea, aș ști să-ți arăt de ce meriți să și rămâi ;_;
  3. Alexia Tarabotti din The Parasole Protectorate. Cea mai sassy, deșteaptă și interesantă protagonistă peste care am dat în peregrinările mele de cititoare. O iubesc atât de tare; vreau să facem mișto de bărbați împreună și să cucerim lumea. Cer prea mult? Ei bine, având în vedere că este un personaj fictiv, da. Dar măcar pot să visez.
  4. Ronan Lynch din The Raven Cycle. Vorbind de vise, aș vrea să-l am pe Ronan în familia mea. Putem fi doi ratați răutăcioși împreună (dar el făcând-o mai bine decât mine) și am vorbi non-stop doar prin sarcasm. Plus, promit să-i hrănesc animalul de companie.
  5. Murtagh din Ciclul Moștenirea. Din nou, vreau doar să am grijă de el și să-i ofer tot confortul și grija de care sunt în stare și să-i demonstrez ce om minunat și plin de potențial este. 

05.09.2016

August Wrap-Up


Sunt cam dezamăgită de mine luna asta. Deși am fost plecată și m-am luptat cu un reading slump toată vara, tot simt că aș fi putut citi mult mai mult de-atât. În cele din urmă, asta e și sper că mă voi descurca mai bine pe viitor.

  1. All The Bright Places de Jennifer Niven. Groaznică. Teribilă. Nu vreau să mai vorbesc niciodată de această carte și cu siguranță nu voi mai citi nimic de la această autoare. 1/5
  2. Kings Rising de C. S. Pacat. În sfârșit am terminat seria asta și nu ar fi putut avea un sfârșit mai glorios. Mă simt satisfăcută și fericită de modul în care a decurs povestea și am ajuns atașată foarte tare de personaje. A fost minunat. 5/5
  3. Addicted to You de Krista & Becca Ritchie. O carte practic erotica, care are totuși o mulțime de alte teme la care nu mă așteptam. Simt că au fost foarte bine adăugate și dau poveștii adâncimea necesară să facă din ea nu doar o altă carte de relaxare, ci de de nu, una care chiar să te ducă cu gândul la o mulțime de subiecte. 4/5
După cum puteți vedea, blogul meu a ajuns cam semi-părăsit. Sunt mai activă pe goodreads, dar adevărul este că am început să mă gândesc la blog ca ceva ce trebuie să fac și nu mai am aceeași bucurie ca înainte atunci când postez. Nu știu când, cum și ce o să mai postez, dar voi rămâne la zi cu postările voastre și voi răspunde la comentarii. Mwa!

04.09.2016

Leapșa Liebster


Mulțumesc mult Ana pentru leapșă! Dintre multele reguli pe care le are această leapșă, voi respecta foarte puține (nu nominalizez pe nimeni; am văzut leapșa asta circulând pe majoritatea blogurilor de care știu eu), dar măcar am cu ce să-mi mențin blogul în viață. Deci, mersi din nou, Ana!

1. Poţi descrie un moment în care te-ai simţit cu adevărat fericit?
Hmm... Asta e o întrebare destul de dificilă. Dar cred că de fiecare dată când mă întâlnesc cu prietenii mei sunt cu adevărat fericită. E ceva magic în a avea alături persoane care știi că te iubesc și te acceptă în ciuda a ceea ce ești.

2. Ţi se întâmplă ca oamenii să creadă că ai o altă vârstă decât cea reală?
Da, dar depinde de moment și de persoană. Am cam ajuns la perioada aia în viață în care copii cu câțiva ani mai mici decât mine mă salută cu „săru-mâna” și am o mică criză de fiecare dată când se întâmplă. În același timp, mi se mai dă și în jur de 16 ani, deci?

3. Ce culoare au ochii tăi?
Căprui, deși aș merge mai degrabă pe maro, pentru că sunt destul de închiși la culoare.

4. Cine a fost ultima persoană care te-a făcut să zâmbeşti?
O prietenă, ale cărei mesaje mereu mă bine-dispun.

5. Obişnuiai să ai prieteni imaginari în copilărie?
Nu, dar m-am jucat până târziu cu păpușile.

6. Ţi se pare greu să-ţi exprimi sentimentele?
Începe să mi se pară din ce în ce mai ușor. Nu mi-e rușine de ceea ce simt, de stările mele și cu siguranță nu îmi mai e rușine să mi le arăt.

7. Un vis pe care încă îl ţii minte?
Eu, blocată într-un oraș în care e mereu soare și o școală de magie foarte asemănătoare cu Hogwarts, dar în același timp mult mai creepy. Nu m-am hotărât încă dacă-i coșmar sau nu.

8. O carte pe care ţi-ai dorit să nu o fi citit?
All The Bright Places. Orașul Oaselor. Îmi regret multe decizii, oups.

9. Ce apreciezi la o persoană?
Modul de a gândi. Cât de conectată este cu lumea din jur. Ușurința cu care pot vorbi cu acea persoană. Acceptarea.

10. Ai un citat preferat?
Se schimbă constant. Dar cred că momentan rămâne:

“People populate the darkness; with ghosts, with gods, with electrons, with tales.”

18.08.2016

All The Bright Places / Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven



Îmi pare rău; o să zic de la bun început că am urât cartea asta, mi s-a făcut rău fizic citind-o. Dacă decideți să continuați să citiți această recenzie, o faceți pe proprie răspundere (dar, ca de obicei, recenzia este fără spoilere). Cartea asta este tot ce nu am vrut să văd de la o carte atât de iubită de întreaga comunitate. Recenzia vine din punctul de vedere al unei persoane care a trăit cu depresie și anxietate jumătate din viață, din punctul de vedere al unei persoane căreia nu prea i-a păsat de poveste și nici nu a plâns. Trigger warnings pentru sinucidere, boli mintale, violență domestică.

Finch și Violet se întâlnesc la școală și încep să vorbească sub niște circumstanțe ciudate, fiecare aflând ceva mai mult decât și-ar fi dorit despre celălalt. Prin (prea mult) entuziasm, încep împreună un proiect care devine mai măreț decât și-ar fi imaginat la început.

O problemă pe care majoritatea oamenilor au avut-o pare să vină de la personaje; am simțit pe parcursul întregii cărți că e ceva în neregulă cu ele, dar nu mi-am putut da seama exact până când nu am văzut o explicație. Personajele nu sunt nimic mai mult decât bolile lor mintale, dau impresia că sunt personificări ale durerii, suferinței, tulburărilor, și nu personaje de sine stătătoare. Pur și simplu devenise obositor să urmăresc astfel de personaje. Bolile mintale sunt ceva ce ai, nu ceva ce ești.
Această treabă este cu atât mai groaznică, cu cât autoarea însăși accentuează cât rău face să etichetezi persoanele din jur, mai ales când vine vorba de boli mintale, numai ca să facă asta unor personaje ce ar fi trebuit să fie MAI MULT decât problemele prin care trec. Să nu mai spun că, aparent, pentru personajele ei este în regulă să se numească și să numească pe alții „ciudat” (freak, în varianta originală - pentru că aparent asta nu înseamnă să-i etichetezi), dar să-și accepte bolile mintale nu mai e.
Nu sunt în poziția potrivită să judec intențiile bune autoproclamate de autoare, dar nimic de genul nu a putut fi văzut în povestea ei. Și nu doar asta, dar cartea mai și promovează stereotipuri nocive, tăind din prima ideea că tratarea bolilor mintale este un lucru care există și care ajută. Atât de multe lucruri bune care există în viețile oamenilor care suferă astfel au fost ignorate, și am cam avut un atac de panică ajungând la o porțiune care vorbește mai în detaliu despre asta.

All The Bright Places este genul ăla de care care pare să vorbească despre boli mentale pentru că este un alt subiect care face din ce în ce mai multă lume curioasă. Toată treaba a fost romanticizată ca să intre în tiparele tipice ale unei povești de dragoste, incluzând ideea că există o unică persoană care te poate salva, că dacă nu ai o persoană care să-ți aparțină doar ție, nu vei cunoaște o zi perfectă. Mi s-a făcut, din nou, rău.
Iar ca această idee să fie accentuată, bineînțeles că întreaga lume trebuie să fie oribilă, greșită și plină de oameni groaznici. Mă doare să văd asta, mai ales pentru că lumea e așa de mare și așa plină de oameni minunați, grozavi. Jumătate din oamenii pe care-i cunosc suferă de boli mintale. Jumătate din oamenii pe care-i cunosc intră in sprectul lgbt+. Nu am văzut niciodată, în grupul celor de vârsta mea (incluzând adolescenți angoasați și fete frumoase cu zâmbete răutăcioase, de-asemenea) pe cineva judecându-i pe alții după greutățile lor, după deciziile lor, după cum aleg să facă lucrurile. Lumea nu e așa de groaznică precum o face Niven să fie; și chiar și cu narațiunea subiectivă, nu trebuie să însemne că universul se termină la o singură persoană. Majoritatea oamenilor înțeleg, de-asemenea. Și nu am treaba asta fiind acceptată, discutată în carte. Și, per total, cartea pare o insultă pentru toți adolescenții care se luptă cu depresie & co.

Povestea de dragoste este de fapt o obsesie. Finch știe că este îndrăgostit de la bun început, și face din Violet tot ce crede că el nu poate fi. Iar asta nu poate fi sănătos!! Relația lor este bazată pe nevoie pe o parte, și de validare pe alta. Nu am putut să văd iubire adevărată, și poate o parte din vină o au personajele de carton, dar toată tema asta a iubirii a fost... ugh.

Și dacă asta nu era de-ajuns, a avut și o atitudine problematică față de personajele feminine. Nu-urile lui Violet sunt ignorate de nenumărate ori de băieții din viața ei și este forțată să iasă din zona ei de confort, ceea ce poate părea un lucru bun pentru mulți. Dar eu m-am simțit personal ofensată de modul în care vocea ei nu era auzită, cum era împinsă de dorințele altora. Au fost și câteva probleme rasiale, dar nu voi vorbi pe larg despre ele pentru că sunt într-o categorie privilegiată și nu vreau să vorbesc despre ceva despre care nu știu îndeajuns de multe.

Multă lume, printre care și eu, preferă să tragă o învățătură dintr-o carte, să simtă că au rămas cu ceva. S-a întâmplat asta aici? Nu, este pur și simplu o reimaginare a experienței autoarei ca Survivor of Suicide (știți, cei care rămân în urma celor care se omoară).

1/5

12.08.2016

Leapșă: Book Blogger Tag


Mulțumesc Leontina și Andreea pentru leapșă!!

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.
Prietenii din copilărie care sunt îndrăgostiți unul de altul de la 10 ani, realizează asta după încă un deceniu, dar cumva tot rămân împreună pentru tot restul vieții. Nope, sorry, nu, nu așa funcționează lumea reală.
Misoginismul. Și este destul de greu să navighezi prin lumea cărților fără să dai de așa ceva, și într-o cantitate foarte mare. Nu vreau decât reprezentare sănătoasă și corectă a femeilor (și bărbaților) în literatură, cer prea mult?
Dragostea la prima vedere. Și știu că probabil toată lumea a pus și acest răspuns, dar pe bune acum. Înțeleg atracția, înțeleg dorința de a cunoaște mai bine o persoană care-ți pare interesantă sau de treabă, dar dragoste? Îmi place să cred că acest concept are totuși ceva mai multă profunzime.

2. Descrie locul tău preferat pentru citit.
Eu citesc cam oriunde. Dă-mi undeva unde să mă așez, și eu fac cumva să-mi fie bine cu o carte în mână. Dar, dacă ar fi să aleg un loc: holul de acasă, care are un fotoliu foarte comod și ferestre uriașe, așa că am lumină naturală o bună bucată din zi. Nu mă deranjează nimeni aproape toată ziua, iar cu o cană de ceai și o pătură, nimic nu ar putea fi mai glorios. Și uite așa plănuiesc să-mi prind din urmă provocarea de pe goodreads și anul acesta.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

  • Am un întreg sistem de însemnat paginile cărților. Parantezele pătrate sunt citate care-mi plac, fără spoilere, din care cred că pot învăța ceva sau care-mi plac cum sună. Acoladele pentru momente amuzante, cu spoilere, sau care pur și simplu mi-au plăcut foarte mult. Îndoi paginile unde există părți care mă inspiră când scriu eu. Și subliniez când e un amestec din tot ce-am menționat deja (jur că în mintea mea are sens).
  • Am împrumutat niște cărți de la verișoarele mele, unele de patru ani, și încă trebuie să le returnez.
  • Am peste 200 de cărți necitite în bibliotecă; este doar vina anticariatelor și a tuturor lucrurilor bune pe care le adu despre toate cărțile pe care le vreau.
4. Când a fost ultima dată când ai plâns în timpul lecturării unei cărți?
M-am uitat să văd ce am mai citit, și aparent ultima carte la care am plâns a fost Simon vs the Homo Sapiens Agenda. Este de fapt o carte incredibil de drăguță, actuală și importantă în contextul societății de azi și chiar o recomand din toată inima. Cred că am plâns tocmai pentru că a vorbit atât de bine despre atât de multe lucruri care există și în mine.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Nu am o noptieră, dar am un birouaș pe care țin cărțile începute și împrumutate de la diverse persoane, iar numărul acestora este undeva pe la 25. Nu, nu am limite și, aparent, nici timp.

6. Care e gustarea ta preferată în timp ce citești?
Prefer o cană uriașă de ceai, decât ceva de mâncat la propriu, dar nu refuz aproape nimic, chiar și dacă citesc. Biscuiți, sandvișuri, prăjituri, uneori chiar mă și așez  la masa de prânz cu o carte în mână... Nu-mi prea pasă. 

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
Zei americani de Neil Gaiman, sau sincer orice scris de acest autor.
Circul nopții de Erin Morgenstern.
Aristotle și Dante descoperă secretele universului de Benjamin Alirez Sanchez. 
Cărțile acestea nu sunt în nicio ordine particulară, și sunt doar o parte minusculă din cărți pe care simt nevoia să le recomand constant, din simplul motiv că le-am iubit așa de mult. 

8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta. 



9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Tot ce-i bun. 

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Sunt destul de confuză în legătură cu întrebarea asta, asta ca să fiu sinceră. Ce pot spune? Că trebuie să port neapărat niște pantaloni de pijama ca să pot citi Game of Thrones? Că mi-am trântit odată o carte în wc din neatenție? Wow. There you have it. 



10.08.2016

July Wrap-Up



Ok, da, știu că am zis că o să revin, doar că ceea ce trebuia să fie o mini-excursie s-a transformat într-o plecare de aproximativ trei săptămâni. Nu că m-aș plânge, personal m-am simțit (foarte) bine, dar deja încep să mă simt prost că tot ce postez de câteva luni sunt wrap-ups și favorites. Dar în același timp... asta e, viața se întâmplă și încep să mă simt bine știind că sunt acolo, în mijlocul acțiunii, the eye of the hurricane. Nu mai promit că o să fiu activă în curând, pentru că nu știu dacă o să fie adevărat, dar cert e că nu voi renunța la blogging oricum.
  1. Stigmata de Lorenzo Mattoti. Este un roman grafic; de ceva vreme tot vreau să îmi cumpăr cât mai multe, să arăt cumva că există public și pentru astfel de cărți. Și deși nu am fost prea încântată de Stigmata în particular, eu tot mă bucur că am apucat să o citesc. Ideea în sine mi s-a părut interesantă, deși sunt sătulă de pus toate întâmplările pe umerii lui dumnezeu. Tot facem asta de vreo 2000 de ani, just saying. 2/5
  2. The little book of Wonder Woman, care este doar o mini, mini enciclopedie cu evoluția acestui personaj. Știam deja majoritatea informațiilor, dar are niște imagini foarte frumoase, iar eu mi-am cumpărat cartea asta din simplul fapt că iubesc acest personaj atât de mult. 5/5
  3. Anthem for Doomed Youth de Wilfred Owen. O colecție de poezii din colecția Little Black Classics de la Penguins, în care sunt ilustrate ororile și suferințele prin care au trecut soldații din primul război mondial. Nu este neapărat memorabilă, dar hei, orice să uiți de propria-ți suferință în timp ce încerci să înveți la istorie. 3/5
  4. Summer Days and Summer Nights de Stephenie Perkins. De fapt, este o colecție de povestiri scurte cu tematicală sezonieră de vară. Au fost câteva povestiri care mi-au plăcut foarte mult și alte câteva care nu m-au impresionat deloc. Per total, se menține la nivelul la care mă așteptam, având în vedere că am citit și colecția de iarnă și cam știam deja cum o să meargă treaba. 3/5, cu o recenzie care doar trebuie tradusă din engleză. 
  5. Prietena mea genială de Elena Ferante. Știi cum o carte devine foarte populară și devii curios să vezi de ce? Ei bine, cam de-aia mi-am luat și eu cartea asta și m-am chinuit să o duc la bun sfârșit. Din păcate, nu prea a fost pe gustul meu, am avut probleme destul de mari cu chiar subiectul principal, dar voi reveni cu o recenzie în care voi vorbi în detaliu. 2/5
  6. Frumoasa adormită și fusul de Neil Gaiman, cu ilustrații de Chris Riddle. Uite, ceva ce am iubit. O poveste minunată, cu tonuri feministe și niște twisturi interesante în două dintre cele mai cunoscute basme ale lumii. Să nu mai spun că ilustrațiile aduc, efectiv, viață poveștii, iar detaliile aurii mi-au furat inima. Cel mai probabil va rămâne în inima mea ca „poveste ce va trebui arătată copilului pe care-l consideri ca al tău”. 5/5
  7. De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Foarte dezamăgitor, deși trebuia să mă aștept. Se șterg din prima relațiile care nu intră în tiparul hetero, sunt o tonă de concepte care se repetă non-stop, dar cu alte cuvinte, iar multe dintre idei sunt de-a dreptul idioate. 1/5
O lună destul de... okay ca și număr de cărți, dar dezamăgitoare din punct de vedere calitativ. Sunt în urmă cu 11 cărți la provocarea de pe goodreads, hahah. Și nu cred că o să citesc prea mult până încep facultatea, pentru că aparent așa funcționez eu :)

09.07.2016

June Favorites

Din cauza lipsei de timp și chef, rubrica asta a devenit cam moartă. Am vrut să fac postarea asta colectivă, având și preferatele din toate lunile anterioare, dar timpul nu e real pentru mine așa că nu prea mi-am mai putut aminti ce a fost când, deci o să ne mulțumim doar cu iunie, când chiar mi-am făcut o listă cu preferatele.

Am devenit total obsedată de un nou sortiment de ceai de la Lipton, și anume: ceaiul verde cu mentă. Aroma de mentă este super puternică (ceea ce e și partea mea preferată) și nu știu, îmi place așa de mult. Îmi fac în fiecare dimineață o cană uriașă și apuc să mă bucur de ea ore în șir, e o minune. Și cu atât mai bine, cu cât am decis că încep o colecție de ceaiuri, ca urmare a unei întâmplări tare drăguțe de care o să vorbesc mai mult în următoarea postare de genul.


Luna iunie a fost plină de maratoane surpriză. Pentru că am fost bolnavă prima săptămână din lună, am decis să mă relaxez într-o zi uitându-mă la toate filmele după romanele lui Jane Austen. Dintre toate, mini-seria din 2008 Sense and Sensibility a fost preferată mea. A avut niște actori foarte drăguți care s-au descurcat de minune (am plâns de câteva ori), iar povestea a fost urmată frumos, deci clar a fost bun.
Am prins din urmă toate episoadele care au mai ieșit din Steven Universe, care încă este cea mai drăguță, minunată, interesantă, tristă și adorabilă chestie (all in one). Iubesc așa de mult desenul ăsta animat și chiar trebuie să-l vedeți, nu am cuvinte îndeajuns de multe și bune să-l laud. Noi episoade o să iasă, din nou, din 18 iulie !!
Brooklyn Nine-Nine este un serial nou pe care l-am început cu mama, în căutare de ceva amuzant. Și ei bine, chiar asta am primit. Întâmplările amuzante, uneori serioase și actuale ale unei secții de poliție, cu niște personaje foarte colorate și plăcute. Nu am văzut foarte mult, să fiu sinceră, deci nu mă pronunț sigur încă, dar până acum îmi place.
Iar Kiznaiver. Oh doamne, cum să vorbesc de Kiznaiver. Este un anime făcut de aceeași creatori care au lucrat și la Kill la Kill, așa că am știut că-mi va plăcea. M-am așteptat să mă uit la tot dintr-o bucată sau să devină unul din preferatele mele? Nu. Pe scurt, aici este vorba de un proiect de a face oamenii să empatizeze cu restul, prin simplul act de a le împărți durerea. Și de-aici totul devine o filozofie despre legăturile dintre oameni, dar și un drum al cunoașterii pentru protagoniști. Și am iubit absolut totul.


Tot în luna iunie am început să mă joc Dragon Age Origins. Pe lângă faptul că am stat și m-am jucat 17 ore încontinuu, nu cred că am un argument mai bun pentru care să vă conving să-l încercați. Bineînțeles, pentru că e cel mai vechi dintre jocurile DA, grafica nu ese genială, dar povestea este super interesantă și sunt îndrăgostită de cam toate personajele. Ceva îmi spune că vara mea va fi ocupată non-stop cu jocul ăsta.


Și ultima chestie din postare: două stickere și un cartonaș, cu artă pentru cartea Simon vs the Homo Sapiens Agenda, și semnate de autoare. A fost un fel de giveaway/concurs pe site-urile autoarei, și atâta timp cât făceai ceva să-ți arăți iubirea față de cartea de față, primeai un mic pachet din partea lui Becky Albertalli. Eu am scris un fanfiction, pe care-l puteți citi aici. 

Am revenit oficial. Bună!

06.07.2016

June Wrap-Up


Ce mod mai bun de a celebra, decât prin a prezenta modul în care am încercat să evit învățatul pentru un timp cât mai îndelungat?
  1. Prâslea cel voinic și merele de aur de Maria Surducan. Este o bandă desenată minunată, am cumpărat-o de la Bookfest și am citit-o pe drumul de întoarcere, ceea ce a fost foarte plăcut. Trei basme clasice sunt îmbinate perfect, dând un sens nou poveștii, dar cu atât mai interesant fiind să revizitezi o poveste așa de cunoscută, când ai toate elementele care fac din volumul de față unul evident al Mariei Surducan. Grafica este însă ceea ce m-a și convins că am nevoie de cartea asta în viața mea. Este absolut superbă, și aduce un plus imens atmosferei tipice unui basm. O muncă exemplar făcută și nu cred că voi putea recomanda îndeajuns volumul de față. 5/5
  2. Aleasa inimii de Eloisa James, Julia Quinn și Connie Brockway. Am ajuns, după, într-o stare în care am aveam nevoie de dulcegării și cărți romantice. Eloisa James este scriitoarea mea preferată de historical romance și dacă e o antologie (adică sunt mai multe cumpluri care să aducă iubirea-n viața mea), atunci cu atât mai bine. Mi-a plăcut, mai citisem o antologie a acestui trio și și aia a fost la fel de amuzantă pe alocuri, romantică și sexy. Totuși, a fost un trope literar care mie nu-mi place în general, iar asta i-a mai scăzut nota. 3/5
  3. Un sărut la miezul nopții de Eloisa James. Continuând cu cărțile de dragoste, acesta este un volum ce reeditează povestea Cenușăresei. Eu nu prea sunt fana poveștii originale (chiar și în cazul filmelor Disney, cel de-al doilea, cu sora Cenușăresei, mi-a plăcut mai mult) așa că nu m-am așteptat la prea multe de la volumul de față. În schimb, am avut niște twist-uri interesante și amuzante care au dat un aer aparte cărții, și în cele din urmă i-am dat 4/5
  4. Sweet Temptation de K.C.Lynn. Am recitit un al doilea volum dintr-o serie, pentru același motiv pentru care le-am citit și pe cele două dinainte. Nu am foarte multe de spus; am realizat că nu a fost chiar atât de bună precum am crezut, are destule teme problematice și nu cred că aș recomanda-o altora. De ce are totuși o notă așa bună? Pentru că, ca persoană, sunt o ratată căreia-i plac chestiile care-i plac. 3/5
  5. Forbidden de Tabitha Suzuma. Motivul pentru care am citit cartea asta a fost pentru că tema principală este cea a incestului și mi se pare o chestie interesantă despre care să citești. În schimb, am avut niște personaje groaznice, care m-au enervant enorm, o poveste foarte dubioasă cu o grămadă de elemente care nu prea aveau ce căuta acolo și, sinceră să fiu, nu înțeleg de ce toată lumea iubește cartea asta. O începusem în vacanța de primăvară, și pentru că aș fi făcut orice decât să învăț la română, am terminat cartea asta. Nu știu încă sigur dacă a fost o alegere bună sau nu. 1/5
În schimb, am decis să adaug pe goodreads la „currently-reading” toate cărțile pe care le-am început. Aproape toate. Sunt 16 pe acea listă, și 19 dacă e să o luăm pe-adevăratelea. Astfel, sper să mă conving singură să citesc cât mai mult odată ce am tot timpul din lume. 

07.06.2016

Nou în bibliotecă #14

În ultima vreme am reușit să mă abțin din a cumpăra foarte multe cărți (cum s-a cam întâmplat în ultima vreme, ugh), așa că sunt mândră să anunț că lista de cărți necitite nu s-a mai lungit chiar atât de mult.


 Pentru că au fost niște reduceri incredibile odată cu ziua internațională a cărții, am comandat de pe elefant două cărți masive pe care mi le doream de ceva vreme. Teama înțeleptului, al doilea volum din seria Cronicile ucigașului de regi. Sunt total îndrăgostită de coperțile acestei serii și total intimidată de numărul uriaș de pagini, dar mă bucur să văd că există pe rafturile mele acum și abia aștept să văd cât de grozavă este și povestea (nu am nicio îndoială că-mi va plăcea). Iar Călătoarea, serie ce pare că este destul de repede tradusă de noi, este seria ce și stă la baza serialului Outlander. Mie mi-a plăcut super mult serialul, am citit și cam 50 de pagini din carte, și ceva îmi spune că-mi va plăcea și cartea până la urmă. Sper să-mi iau și volumul doi la un moment dat (înainte de traducerea celui de-al treilea ar fi perfect, haha).


 Aici sunt câteva cărți pe care le-am luat din totală întâmplare. O lume secretă a apărut odată cu un ziar și este singura carte din colecție pe care am luat-o doar pentru că este despre spioane, iar ăsta este un subiect care m-a intrigat pentru o mai lungă perioadă de timp. Am mai citit o carte de Anchee Min acum câțiva ani și am iubit-o, așa că atunci când am văzut Cum am devenit doamna Mao și și la un preț foarte bun, am știut că am nevoie de cartea asta în viața mea și sunt tare entuziasmată. Șii, pentru că sunt mare fană a cărților de 10 lei de la inmedio (haha), mi-am cumpărat și Boudica, după ce am tot văzut-o și nu m-am îndurat-o să o cumpăr timp de săptămâni întregi. Tot ce știu despre cartea asta este că se întâmplă cam pe la începutul civilizațiilor, pe teritoriul Angliei, și din cele 5 pagini citite sper că îmi va plăcea și mai încolo.



Și de-aici sunt strict cărțile pe care mi le-am cumpărat de la Bookfest. Pentru că locul meu preferat de unde îmi iau cărți în engleză este Okian, bineînțeles că nu am mai putut de entuziasm când am văzut că au stand și la târgul de carte (și a fost mare, cu oferte foarte bune!) Mi-am luat primele două volume din seria A darker shade of magic de V.E.Schwab și vai, nici nu știți cât de îndrăgostită sunt de coperțile astea superbe, sau de autoarea aceasta. Abia aștept să am timpul necesar să citesc volumele astea. Iar The Secret History este o carte pe care am vrut-o încă de când am auzit prima oară de ea, acum vreo doi ani. Abia aștept să văd cu ce păreri voi rămâne după ce o voi și citi.


 Luna ucigașă este genul de carte care mă intrigă, tocmai prin faptul că pot exista câteva detalii care nu-mi plac, dar care ar putea să-mi placă dacă sunt folosite cum trebuie. Deci, practic, îmi pun speranța în această carte că-mi va plăcea. Tronul de jad este al doilea volum din seria Temeraire. Mie mi-a plăcut foarte mult primul volum {recenzia} și mă bucur enorm să îl am pe cel de-al doilea, pe care îl voi și citi cu siguranță vara asta. Temeraire este unul din dragonii mei preferați din literatură, iar aventurile prin care trece sunt pe măsura sa, hah. Ambele sunt cumpărate de la Nemira :)


Din colecția Top 10+ de la Polirom, am decis să îmi iau Cele patruzeci de legi ale iubirii. Știu că această carte a fost recomandată de nenumărate ori de mai multe persoane pe care le urmăresc, iar după ce am și văzut o discuție TeD cu autoarea am decis că poate ar fi timpul să-i încerc romanele. Minciunile lui Locke Lamora este o carte pe care o vreau de atât de mult timp, întocmai pentru că este absolut genul meu de carte, și am cam murit de entuziasm când am văzut-o la Rao la un preț minunat. Mama deja a început-o și o și iubește deja, așa că știu că și mie îmi va plăcea. Viață după viață este recomandată în prostie pe tumblr și goodreads, descrierea mi se pare super interesantă, și mai știu și din surse sigure că autoarea este foarte bună, așa că m-am bucurat enorm că editura Art a tradus-o și la noi.



Mai departe am două volume semnate Lavinia Călina, iar al doilea chiar este semnat de autoare. Știam că nu voi putea rămâne la lansarea Blestemul zorilor, căci altfel mi-aș fi pierdut trenul de întoarcere, așa că mi-am cumpărat volumele dinainte. Am și citit aproape 100 de pagini din Copiii întunericului pe drumul de întoarcere, și sunt fericită să spun că-mi place, mai ales că pe Lavinia o urmăresc cu tare multă plăcere și pe canalul de youtube. Bineînțeles, cele două volume sunt publicate la Herg Benet, în colecția Cărțile Avern.



Ultimele două cărți pe care am să vi le prezint sunt două romane grafice!! Sunt, probabil, cea mai entuziasmată de aceste două cărți. Prâslea cel voinic și merele de aur este o repovestire foarte inteligentă a trei basme clasice de fapt (adăugându-se, pe lângă cel eponim și Pasărea măiastră și Lupul năzdrăvan). De Maria am aflat de fapt de la proiectul Știma apelor, un webcomic românesc foarte interesant și încă de pe atunci am tot vrut să cumpăr volumul de față, și mă bucur că în sfârșit am găsit ocazia perfectă. Și să nu mai spun că arta este absolut incredibilă și contribuie de minune la atmosfera de basm a cărții. Am citit-o pe drumul de întoarcere și a fost o adevărată plăcere.
Casa veselă a ajuns până la urmă în posesia mea datorită lui Ozey, căreia îi sunt profund recunoscătoare. Sunt extrem, extrem de fericită că editura Art a început să traducă și romane grafice, și cu siguranță voi rămâne cu ochii pe noile lor apariții. De acest volum știam de mai mult timp și îl și aveam în wishlist pe bookdepository, iar acum că îl am în sfârșit sunt foarte, foarte fericită.


Și asta a fost tot tura asta! După cum puteți vedea, am destul de multe cărți masive care așteaptă să fie citite, iar eu voi fi mulțumită să fac exact asta imediat ce timpul îmi va permite. Mi-am restructurat din nou rafturile, pentru că nu aveam loc pentru noile cărți, dar în cele din urmă am reușit să le fac să 
încapă cumva, chiar cu îndeajuns de mult loc liber pentru următoarele achiziții. 

05.06.2016

Experiența Bookfest


Wow. Okay, nici nu știu exact de unde ar trebui să încep cu întreaga istorisire a zilei de ieri. Am sperat, până în ultima clipă, că voi reuși să-mi conving vreo prietenă să vină cu mine (până la urmă, mersul de una singură până la și în București părea un lucru destul de dificil pentru cineva așa ca mine), dar nu a fost să fie.
Așa că, înarmată cu o alarmă pusă devreme și tot entuziasmul pe care-l pot avea când vine vorba de cărți, sâmbătă dimineață m-a prins singură într-un tren spre București. Am avut noroc de un tren relativ nou și confortabil, o vreme plăcută și un manual de istorie cărat după mine, din care am citit cam jumătate din drum, pentru că aparent sunt o elevă model (nah, doar nu voiam să mă simt prea vinovată de multele zile libere din săptămâna asta). Adevărul e că eram destul de speriată de cum o să mă descurc eu prin capitală, dar sunt mândră să anunț că sunt o persoană adultă ce nu pare picată din lună chiar și într-un oraș străin aka am reușit să mă descurc, și mulțumiri către prietenele mele bucureștene care au fost mai mult decât drăguțe în a mă ghida și a mă calma.
Am avut noroc și pentru că Romexpo este foarte aproape de Universitatea Româno-Americană, unde de patru ani am tot fost la Otaku Festival, o convenție pentru fanii anime, așa că cel puțin pe-acolo am știut să umblu și să ajung la destinație fără nicio problemă.

1) Am subestimat total târgul ăsta de carte. Pe lângă faptul că era uriaș ca întindere (pentru mine, având în vedere că a fost prima oară când am ajuns la un târg de carte în București), comparativ cu celelalte două la care am participat și care s-au ținut doar în Brașov, erau o mulțime de cărți. Atât de multe că, atunci când am intrat prima oară, credeam că o să mi se facă rău, și imediat după am știut că o să plâng puțin în interiorul meu că nu aveam bani să le cumpăr pe toate, absolut toate.

2) Am reușit să mă întâlnesc, pentru prima oară, cu două alte bloggerițe. Este vorba de Andreea, căreia îi mulțumesc acum oficial și pentru îndrumări, dar și pentru faptul că a pierdut toată ziua cu mine la târg. Am vorbit despre cărți, am împărțit păreri și recomandări, am discutat postări și recenzii, booktuberi și o tonă de alte chestii, și mă bucur enorm că am apucat să vorbim atât de mult, să râdem împreună, și să mai și zâmbim simultan când am realizat că am cumpărat același număr de cărți. Iar cea de-a doua persoană a fost Leontina, care deși a venit pentru o lansare, și-a făcut timp să stăm de vorbă și s-a dovedit o persoană atât de drăguță, că a fost o adevărată plăcere și sper să mai apucăm să ne vedem și cu alte ocazii, să mai discutăm, cu poate mai multe volume citite, seria Un cântec de gheață și foc :)

3) M-am revăzut și cu Ozey (!) care era și ea prin București și a decis să-și facă apariția pe la târg. Pe lângă faptul că m-am bucurat că am împărtășit câteva referințe Hamilton, am reușit cumva să o conving să plece și cu multe cărți în traistă (bine, nu că ar fi avut nevoie de prea multă convingere, hahah).



4) Am fost plăcut surprinsă de ofertele de la târg. Reducerile mi s-au părut bune (bine, deja și știam unde o să le găsesc pe cele mai mici, sau pe cele mai mari), iar multe cărți de care auzisem am descoperit că au fost traduse și la noi (fericire x 10). Din acest punct de vedere, câștigă o parte din iubirea mea eternă editura Rao, care a început să traducă noua serie a lui Sarah J. Mass și Corint, unde a apărut tradus primul volum din The Winner's Trilogy, sub numele de Blestemul câștigătorului. Iar la Art puteți găsi, spre marele meu entuziasm, multe romane grafice traduse. Mi-am scos ochii că le-am văzut cam târziu, dar clar de-acum înainte voi fi atentă la noile lor lansări și cred că, încet încet, o să devină una din editurile mele preferate.

5) Răspunsul la o întrebare pe care probabil vi-o puneați: douăsprezece. Douăsprezece cărți am cumpărat și nu cred că am fost vreodată mai fericită. Acum, oficial, numărul de cărți necitite din biblioteca proprie a trecut de 200.

6) A fost o experiență pe care cu siguranță voi dori să o repet. Chiar și (după cunoscători) puțina aglomerație de pe la târg nu m-a deranjat, nici vânzătorii obosiți și fără chef. Am fost printre oamenii mei, oameni care împărtășesc pasiunea pentru citit, oameni care s-au uitat în jur și și-au imaginat, au sperat, că va exista o zi când vor avea câte un exemplar din fiecare carte prezentă acolo. Și a fost bine, a fost minunat. Mi-am pierdut și mai rău vocea (ok, urlatul, chiar și la banchetul de a doișpea, nu e indicat dacă vreți să vă mai înțelegeți cu oameni după), dar s-a meritat din plin.

{later edit} 7) Era o mascotă panda tare simpatică, din cadrul colecției PanDa de la Pandora M, și mi-a făcut de două ori cu mâna și, oricine ai fi fost, mulțumesc pentru efortul depus; pe mine m-a făcut să zâmbesc de mai multe ori.

Mulțumesc că mi-ați citit impresiile. Va apărea un book haul cât de curând pe blog și vă voi prezenta, pe lângă cărțile luate la Bookfest, și încă câteva mai de dinainte puțin. Mă simt enorm de recunoscătoare pentru că blogul acesta există, pentru că este citit, pentru că lumea încă este interesată de povești și pentru că asta face ca a mea colecție să crească constant <3

01.06.2016

May Wrap-Up



După ce am fost la bunici pentru o perioadă destul de lungă de timp și am citit un număr destul de mare de cărți luna trecută, iată că luna asta mi-a fost cam greu. Nu am prea mai avut timp să citesc, m-am pus în sfârșit pe învățat (*lacrimă*), iar cheful a venit foarte târziu, luna sfârșindu-se cu mine având încă vreo alte 5 cărți începute.

  1. Singura carte pe care am terminat-o de citit luna asta a fost Simon vs. The Homo Sapiens Agenda de Becky Albertalli. Cartea asta este atât de actuală, atât de importantă și atât de minunat de drăguță că e cam imposibil să nu o iubești. Am avut și o perioadă mai agitată din viață și am avut nevoie de îndrăgostitul Simon și frumosul lui prieten virtual să-mi redea pacea interioară și fericirea. Recomand această carte cu toată căldura, iar ceva îmi spune că poate nu o să trebuiască să mai așteptăm foarte mult până când va fi tradusă și în română, având în vedere toate noile apariții. Eu una am adorat să pot scrie pe marginea cărții și sublinia citate, ceea ce înseamnă că am avut destule ocazii să am reacții puternice.
Eu și Pucca avem o chestie unde ne place să citim aceeași carte (aproape) simultan, și alegem fiecare, pe rând, ce carte să citim. Deci, luna asta am început Viața lui Pi și Prietena mea genială datorită înțelegerii noastre, dar (oups) în timp ce ea deja le-a terminat pe ambele, eu încă sunt la jumătate. Și pentru că săptămâna asta nu prea mai aveam chef de niciuna din cărțile ăstea, am mai început și Beanstalk de E. Jade Lomax, o carte self-published a uneia din autoarele mele de fanfiction preferate și, credeți-mă, este mai bună decât 50% din cărțile publicate tradițional pe care le-am citit, și sunt abia la primele 30 de pagini. 
Și da, am vorbit mult ca să nu fie prea evident că am citit doar o carte. Dar hei, asta e, voi fi iertată pentru că viața tinde să fie nașpa când ești în ultimele două luni înainte de bac și promit performanțe și mai rele pentru iunie, hahah. 

03.05.2016

April Wrap-Up


Am avut o altă lună foarte bună când vine vorba de numărul de cărți citite, și datorez asta ultimei săptămâni din aprilie, pe care eu am petrecut-o la bunici, unde nu am internet îndeajuns de bun încât să-mi pierd timpul stând pe tumblr sau youtube. Știu că asta a însemnat că am lipsit și de pe blog, goodreads sau orice altă platformă socială, deci acum că am revenit, sper că sunteți gata pentru o nouă lună! Mie nu-mi vine să cred că în patru săptămâni nu o să mai fiu elevă de liceu.

  1. A Little Life de Hany Yanagihara. Mi-a luat trei săptămâni să termin cartea asta. Pe lângă faptul că este masivă, este și foarte încărcată emoțional și pentru mine a fost o adevărată provocare să o duc până la capăt. Dacă aș fi întrebată dacă mi-a plăcut... Nu aș știi ce să spun exact; pentru mine, cel puțin, nu este genul de carte care să-ți placă sau nu, ci mai degrabă genul de care pe care o simți, sau nu. 5/5
  2. Wonder Woman Unbound de Tim Hanley. Din nou, citită pentru a prelua informații pentru atestatul la engleză. Dar, a fost ușor de citit și foarte interesantă, și mi-a plăcut super mult că începe cu niște capitole în care compară situația lui Wonder Woman cu situația altor personaje feminine din industrie, reieșind mult mai clar temele feministe, dar și misoginismul erei. 4/5
  3. The Winner's Curse de Marie Rutkowski. Probabil ați auzit de prin lumea cărților din afară de seria asta. Mie mi-a fost recomandată de prietena fără de care eu acum aproape nu prea mai citesc, și o să-i fiu recunoscătoare un timp foarte îndelungat. Aruncați la gunoi toate ideile preconcepute despre cartea asta, pentru că este mult mai mult decât și-ar putea imagina oricine. Am fost atât de plăcut surprinsă de intrigile acestei cărți și de toate temele adânc înrădăcinate într-o carte pe care eu am crezut-o pur și simplu o poveste de iubire. 5/5
  4. The Winner's Crime de Marie Rutkowski. Volumul doi, care îmi întărește și mai mult aprecierea pentru personajele principale ale seriei, mă face să vreau să-i văd sărutându-se și mai tare, dar care mă face și să mă îndrăgostesc de toate personajele secundare posibile, pentru că toate sunt atât de minunate și frumos tratate. Plus, complot la curtea imperială, iar cu asta spun tot ce mai aveam. 5/5
  5. The Winner's Kiss de Marie Rutkowski. Nu cred că ar fi putut găsi un sfârșit mai satisfăcător seriei. Asta este clar cartea mea preferată din serie, pentru că are în interiorul ei o mulțime de teme și o tonă de acțiune, în același timp păstrându-și mereu aerul de mister, ținând cititorul încordat pentru ce o să urmeze. Iar deși sfârșitul total poate este destul de așteptat, modul în care se ajunge la el face toți banii. 5/5
  6. American Gods de Neil Gaiman. M-am chinuit ceva cu această carte, din simplul motiv că îmi este mult mai ușor să citesc pe e-reader, decât o carte în format fizic. Și totuși, Neil Gaiman este un zeu al literaturii, și deși asta este abia a doua carte pe care o citesc scrisă de el, sunt sigură în decizia de a-l numi unul din autorii mei preferați. Am paragrafe întregi subliniate, am colțuri îndoite și replici subliniate. Mi-am scris adorația în paginile acestei cărți, pentru că totul este minunat. Ideea de zei puși în zilele noastre este chestia mea preferată din întreaga lume, combinată cu un stil de scris care te lovește în cele mai adânci sentimente, personaje super interesante și o poveste așa de ușor de urmărit, cartea asta se dovedește a fi rețeta perfectă pentru o carte absolut grozavă. 5/5
  7. The Fever de Megan Abbott. Și că tot o duceam prea bine luna asta la capitolul preferințe, iată că această carte nu mi-a mai plăcut. Are totuși un stil de scriere plăcut și interesant, dar au fost multe elemente nefolositoare în poveste, iar tot misterul cărții nu a captivat - plus că a avut un final foarte dezamăgitor. Să nu mai zic că nici măcar un singur personaj nu mi-a plăcut. 2/5
După o lună așa de bună, mi-e că încep să merg în jos, dar hei. Asta e. Tot zic de câteva luni că nu o să mai apuc să citesc în luna următoare, că devin elevă model - uhm, acum poate chiar ar trebui să mă pun pe treabă. 

24.04.2016

A Little Life de Hanya Yanagihara


Ok, deci cartea asta. Cartea asta nu este neapărat cea mai bună carte pe care am citit-o, dar cu siguranță este cea mai reală și m-a făcut să simt atât de multe lucruri diferite; a făcut un dezastru din mine și inima mea. Și pentru că în momentul în care am început să scriu această recenzie (inițial în engleză, pe goodreads), fața mea era roșie de la plâns și aveam probleme să respir din cauza plânsului, această carte merită iubire.

Totuși, am sentimente conflictuale legate de cartea asta. Cum poți vorbi corect despre o carte în care găsești atât de multe? Cum poți iubi cu adevărat o carte care te face să suferi zilnic și cum poți urî cu adevărat o carte care te-a făcut să simți atât de mult zilnic? Încă nu am găsit un echilibru între tot ce simt pentru cartea asta, deci iată-mă încercând să împărtășesc tot ce am găsit.... magic în A Little Life.

Cartea urmărește viețile unui grup de patru prieteni - începând cu experiența lor la facultate (acesta fiind și locul în care s-au întâlnit) și continuând cu decenii după. Totuși, cartea se concentrează asupra sărmanului și tânărului Jude, dar viețile lor sunt încântătoare mai ales prin cât de simplu și nesigur cei patru navighează prin ele. Cine nu s-a îndoit de propriile aptitudini, pe măsură ce timpul trecea? Cine nu a fost sigur de valoarea sa la un moment dat și cine nu a simțit prea grele așteptările societății? Găsești răspunsuri la aceste întrebări în această carte, și încă multe altele, într-un mod foarte dureros.

Avertisment! Cartea asta cuprinde o multitudine de teme grele, precum: abuz sexual/viol, self-harm, depresie, dependența de droguri și cam orice altceva ce intră în această sferă. Este o carte dificilă și nu îndulcește evenimentele. Este greu să înghiți unele lucruri din cartea asta. Este greu să te forțezi să treci prin pagini în unele momente și cu siguranță A Little Life îți oferă îndeajuns de multe motive să plângi și să-ți simți starea ducându-se cât de jos posibil. Deci da, cartea asta cu siguranță va afecta cititorul, deci nu o recomand dacă sunteți sensibili sau vă deranjează temele pe care le-am enumerat deja.

Dar știi, în timp ce are toate acele subiecte mai puțin frumoase, găsești de-asemenea topicuri precum prietenia: importanța ei și cum poate influența o persoană, modul în care dinamica unui grup de prieteni se schimbă odată cu persoanele din interiorul lui, pe măsură ce anii trec. Sau familia: cum uneori o familie construită de tine este mai dorită. cum un părinte se simte de fapt când se confruntă cu creșterea unui copil. Pasajele acestea au fost preferatele mele, gândurile în legătură cu relațiile interumane și viață în general, mai ales că o grămadă de paragrafe au rezonat cu ceea ce cred și eu. Mă regăsesc în personajele acestei cărți - și cred că de aia și înseamnă cartea asta atât de mult pentru mine la momentul actual.

Dar!! Personajele sunt absolut extraordinare și cu siguranță cea mai bună parte din A Little Life. Ai un cast diversificat (persoane de culoare!!) și niște personalități absolut incredibile. Nu am destule degete la ambele mâini să-mi enumăr preferații: pur și simplu am considerat prietenii lui Jude adorabili, ciudat de familiari. Am totuși două personaje care mi-au plăcut super mult: JB, un artist cu o tonă de probleme și și mai multe decizii groaznice, și totuși nu am putut să nu-l iubesc, să nu-i doresc binele pentru că el e cel în care m-am regăsit cel mai mult, cel al cărei acțiuni am putut să le prezic cu zeci de pagini înainte. 
Și, bineînțeles, Andy, un doctor cu o personalitate puternică și un proces de gândire minunat, și probabil cel mai bun prieten pe care și l-ar putea dori cineva. Iubirea mea merge către toate personajele cărții ăsteia, către micile universuri pe care și le-au creat, către viețile lor cu toate grijile, insecuritățile și gesturile blânde, excursiile anuale și obiceiurile de familie - totul atât de realist prezentat că puteam să simt mirosul de mâncare, neliniștile, căldura grijii și îmbrățișării lor. Sunt cu toții minunat portretizați și de acum înainte, îi voi mulțumi acestei cărți pentru atâția indivizi atât de viu imaginați, că i-am simțit reali în timpul întregii lecturi. 

Un lucru pe care l-am apreciat la cartea asta a fost ușurința cu care aduce în discuție sexualitatea personajelor. Totul este acceptat pe măsură ce vine și este înviorător să vezi că viața merge mai departe fără a se lăsa influențată de cine este atras de cine. Pentru că, știți, așa funcționează și lumea reală, și a fost minunat să văd iubiți și lesbiene menționați cu atâta naturalețe. Nu pot decât să sper că într-o zi toate cărțile vor avea parte de asemenea tratament, iar cele mai groaznice specimene ale umanității vor învăța să accepte asta.

Dar cartea asta te va distruge. Nu am nicio idee dacă ăsta chiar îi e scopul; de fapt simt că doar încearcă să-ți arate cele mai urâte părți ale vieții, ale existenței umane, dar o face foarte bine. Știi ce urmează, sunt destule premoniții în legătură cu viitorul personajelor, și te gândești: Oh, o să fiu pregătit când va veni. Dar atunci când partea dureroasă chiar vine, este de zece ori mai rău decât cel mai rău lucru pe care ți l-ai imaginat. Sau vine, și totul e okay până când o replică, o singură replică te face să începi să plângi incontrolabil. Nici nu mai știu de câte ori am plâns în timp ce făceam naveta din cauza cărții ăsteia, sau câte minute mi-au trebuit ca să respir ca lumea după o parte prea intensă a cărții, pentru că totul era prea mult. Am citit A Little Life în bucăți de 40-50 de pagini, și chiar dacă printr-un miracol nu vărsam nicio lacrimă, atunci sfârșeam cu o durere de cap. Pentru că numeroasele incredibile sentimente regăsite în cartea asta sunt transmite cititorului în timpul lecturii. A heart is a heavy burden, dar nu cred că am înțeles exact această frază până ce nu am empatizat cu ce se întâmplă în cartea asta.

5/5

JB wore a perpetual expression of mild disbelief while at his job, both that he should be working at all and that no one had yet thought to recognize his special genius.

Their faith in him, in his ultimate triumph, remained unwavering, almost disconcertingly so. They were convinced - even as his own conviction was tested so many times that it was becoming difficult to self-generate it - that he would someday be an important artist, that his work would hang in major museums, that the people who hadn't yet given him chances didn't properly appreciate his gift. Sometimes he believed them and allowed himself to be buoyed by their confidence. At other times he was suspicious - their opinions seemed so complete opposite of the rest of the world's that he wondered whether they might be condescending to him, or just crazy.

Here, they would even be able to save a little money, and what did they need more space for, anyway? Of course, they both craved beauty, but that would have to wait. Or rather, they would have to wait for it.

"Yes, Ma," he'd say. And then he'd eat his breakfast and leave for the day, stepping out into the world in which no one knew him, and in which he could be anyone.

Here, however, you made art because it was the only thing you'd ever been good at, the only thing, really, you thought about between shorter bursts of thinking about the things everyone thought about: sex and food and sleep and friends and money and fame. But somewhere inside you, whether you were making out with someone in a bar or having dinner with your friends, was always your canvas, its shapes and possibilities floating embryonically behind your pupils.

When did pursuing your ambitions cross the line from brave into foolhardy? How did you know when to stop?

But these were days of self-fulfillment, where settling for something that was not quite your first choice of a life seemed weak-willed and ignoble. Somewhere, surrendering to what seemed to be your fate had changed from being dignified to being a sign of your own cowardice. There were times when the pressure to achieve happiness felt almost opressive, as if happiness were something that everyone should and could attain, and that any sort of compromise in its pursuit was somehow your fault.

New York was populated by the ambitious. It was often the only thing that everyone here had in common. [...] "Ambition is my only religion," JB had told him, [...] Only here did you feel compelled to somehow justify anything short of rabidity for your career; only here did you have to apologize for having faith in something other than yourself.

Although maybe love was too much to ask from his parents. They had lost so many children that perhaps they simply either wouldn't or couldn't surrender themselves wholly to the ones they now had. Eventually, both he and Hemming would leave them too, by choice or not, and then their losses would be complete. But it would be decades before he was able to see things this way.

Although they'd of course been warned that their lives would be misery for years, how they had all of them, to a one, assumed they'd be the exception (and now all, to a one, secretly thought they still would be).

At such times, he envied his friends for the exact things he had once pitied them for: the fact that no one had any expectations for them, the ordinariness of their families (or their very lack of them), the way they navigated their lives by only their own ambitions.

To whom could he explain that he found as much contentment and safety in unloved Lispenard Street, in his bomb-shelter stockpilings, as he did in the facts of his degrees and his job? Or that those moments alone in the kitchen were something akin to meditative, the only times he found himself truly relaxing?

He had learned not to share evidence of his oddities as a way to distinguish himself from others, although he was happy and proud that they shared theirs with him.

He wasn't stupid, but he suffered from a lack of passion, as if, at twelve, he had already become resigned to the fact that life would be a disappointment, and he a disappointment to the people in it.

But what was happiness but an extravagance, an impossible state to mantain, partly because it was so difficult to articulate?

Friendship, companionship: it so often defied logic, so often eluded the deserving, so often settled itself on the odd, the bad, the peculiar, the damaged.

"The world has two kinds of people. Those who are inclined to believe, and those who aren't. In my courtroom, we value belief. Belief in all things."

"You see, Jude, in life, sometimes nice things happen to good people. You don't need to worry - they don't happen as often as they should. But when they do, it's up to the good people to just say 'thank you', and move on, and maybe consider that the person who's doing the nice thing gets a bang out of it as well, and really isn't in the mood to hear all the reasons that the person for whom he's done the nice thing doesn't think he deserves it or isn't worthy of it."

He experienced the singular pleasure of watching people he loved fall in love with other people he loved.

"If I were a different kind of person, I might say that this whole incident is a metaphor for life in general: things get broken and sometimes they get repaired, and in most cases, you realize that no matter what gets damaged, life rearranges itself to compensate for your loss, sometimes wonderfully. Actually - maybe I am that kind of person after all."

You were boys who assumed that people would like you, not from your arrogance, but because people always had, and you had no reason to think that, if you were polite and friendly, then that politeness and friendliness might not be reciprocated.

She was an only child, as I was an only child, and my father was an only child, too: a family of onlys.

I have never been one of those people who feels that the love one has for a child is somehow a superior love, one more meaningful, more significant, and grander than any other. I didn't feel that before Jacob, and I didn't feel that after. But it is a singular love, because it is a love whose foundation is not physical attraction, or pleasure, or intellect, but fear. You have never known fear until you have a child, and maybe that is what tricks us into thinking that it is more magnificent, because the fear itself is more magnificent. Every day, your first thought is not "I love him" but "How is he?" The world, overnight, rearranges itself into an obstacle course of terrors. I would hold him in my arms and wait to cross the street and would think how absurd it was that my child, that any child, could expect to survive this life.
It doesn't matter how old that child is, or when or how he became yours. Once you decide to think of someone as your child, something changes, and everything you have previously enjoyed about them, everything you have previously felt for them, is preceded first by that fear. It's not biological; it's something extra-biological, less a determination to ensure the survival of one's genetic code, and more a desire to prove oneself inviolable to the universe's feints and challenges, to triumph over the things that want to destroy what's yours.
When your child dies, you feel everything you'd expect to feel, feelings so well-documented by so many others that I won't even bother to list them here, except to say that everything that's written about mourning is all the same, and it's all the same for a reason - because there is no real deviation from the text. Sometimes you feel more of one thing and less of another, and sometimes you feel them out of order, and sometimes you feel them for a longer time or shorter time. But the sensations are always the same.
But here's what no one says - when it's your child, a part of you, a very tiny but nonetheless unignorable part of you, also feels relief. Because finally, the moment you have been expecting, been dreading, been preparing yourself for since the day you became a parent, has come.
And after that, you have nothing to fear again.

There had been periods in his twenties when he would look at his friends and feel such a pure, deep contentment that he would wish for the world around them would simply cease, that none of them would have to move from that moment, when everything was in equilibrium and his affection for them was perfect.

"And Jude-" But he didn't, or couldn't, say anything else.
"I know," he said. "I know, Willem. I feel the same way."
"I love you," said Willem, and then he was gone before he had to respond. He never knew what to say to when Willem said that to him, and yet he always longed for him to say it.

There is a flurry of picture-taking, with everyone taking photos of everyone else in various arrangements and configurations. He is the only one who doesn't take any at all, as he's in every one.

Decades of approbation, of affection are stuffed into this one afternoon, and he gorges on it, reeling from the strangeness of it all.

I never had friends, either, not for a very long time, not until I was much older than you. I wanted them, too. And I always wondered if I would ever find any, and how, and when. And then I went to college, and I met people who, for whatever reason, decided to be my friends, and they taught me- everything, really. They made me, and make me, into someone better than I really am. The only trick of friendship, I think, is to find people who are better than you are - not smarter, not cooler, but kinder, and more generous, and more forgiving - and then to appreciate them for what they can teach you, and to try to listen to them when they tell you something about yourself, no matter how bad - or good- it might be, and to trust them, which is the hardest thing of all. But the best, as well.

All you really have to do is just be a good person, which you already are, and enjoy your life. You're young. You have years and years to figure out what you want to do and how you want to live.

Why wasn't friendship as good as a relationship? Why wasn't it even better? It was two people who remained together, day after day, bound not by sex or physical attraction or money or children or property, but only by the shared agreeement to keep going, the mutual dedication to a union that could never be codified. Friendship was witnessing another's slow drip of miseries, and long bouts of boredom, and occasional triumphs. It was feeling honored by the privilege of getting to be present for another person's most dismal moments, and knowing that you could be dismal around him in return.

He thought of his time with the organization as his salute to his friends, all of whom were living the sorts of lives he marveled at: he considered them such successes, and he was proud of them. Unlike him, they had no clear path to follow, and yet they had plowed stubbornly ahead. They spent their days making beautiful things.

Cartea nu este momentan tradusă și în română, dar a câștigat niște premii destul de importante, a fost printre finaliștii nominalizați pentru Man Booker, deci îmi imaginez că nu va mai dura prea mult, și va apărea și pe rafturile librăriilor de la noi din țară. 
Citatele nu sunt toate, pentru că sunt bolnavă și îmi este prea lene să mă dau jos din pat, să-mi caut ereaderul și să copiez restul citatelor. Mâine după-masă voi pleca la țară; sper să apuc să programez alte postări. Dacă nu, anunț de pe acum că postările wrap-up și favorites vor ajunge întârziate, în prima săptămână din mai cel mai probabil.