29.06.2015

Maraton Harry Potter

Anca/Ozy organizeaza un maraton Harry Potter! Fie ca decideti ca va veti uita la filme, sau preferati sa cititi toata seria (si ambele activitati merg la fel de bine), aproximativ urmatoarele doua saptamani sunt pentru a ne plange ca nu suntem si noi la o scoala de magie. Partea si mai buna? Exista si premii handmade! Pentru cei interesati, exista anuntul in blogrollul meu (scriu aceasta postare de pe telefon, deci nici link-uri, nici diacritice).

Intre timp, eu sunt la bunici si probabil de aia nu m-ati vazut deloc activa.


17.06.2015

Books I Read In One Sitting | Top 5 Wednesday


Rafturile mele de la Crăciun arată tare drăguț, nu? Dar, ghiciți cine s-a întors!! Această rubrică a blogului, după ce mult timp a fost pe pauză, în mare din cauză că urăsc primăvara și luna mai și nu m-am simțit extraordinar, încât să postez pe cât de des mi-ar plăcea. Dar vine vacanța cu trenul din Franța, am pus cărțile (de școală) pe foc și începe joaca (această rubrică, reînviată?). Cărți pe care le-am citit într-o singură zi? Relativ multe, de fapt.

  1. Cireșarii de Constantin Chiriță. În afară de ultimul volum, care mi-a luat ceva mai mult decât am vrut, primele patru au fost toate citite într-o singură zi. Eram la bunici, mă trezeam de dimineață, mă schimbam, luam cartea și până seara la opt, nu aveam pauze decât pentru mâncat și toaletă. Aventurile unor puști de (aproape) vârsta mea mă făceau să nu-mi doresc decât ca paginile să nu se termine.
  2. We were liars de E. Lockhart. Este o carte relativ scurtă, o începusem într-o duminică după-masă, și până m-am dus la culcare, era deja terminată. Mi-a plăcut stilul de scris și am fost super curioasă să aflu mai multe despre poveste.
  3. Unsprezece minute de Paulo Coehlo. Eu sunt printre oamenii cărora le place acest autor, cartea asta nu a fost o excepție. Uitasem cât de fluid și cât de ușor de citit e stilul lui Coehlo, dar a fost o surpriză plăcută să mă trezesc cu cartea terminată la câteva ore după ce o începusem.
  4. Mic dejun la Tiffany de Truman Capote. La cât de scurtă este cartea asta, nu cred că surprind pe nimeni cu alegerea asta, dar mi-a plăcut foarte mult și m-am trezit îndrăgostită de personajul feminin principal și dorindu-mi să fiu ca ea, și nu m-am oprit din a mă ruga pentru sfârșitul pe care-l doream eu până la sfârșit.
  5. În noapte de Haruki Murakami. Am citit de fapt cartea asta într-o noapte, pentru că da, titlul m-a inspirat să-mi umplu un drum lung cu trenul cu fraze. O altă carte scurtă, dar plină de mister și povești sincere, am adorat-o și devorat-o. 
Acum că mă uit prin lista de cărți citite, observ cu ușurință zece care se potrivesc subiectului de săptămâna asta, dar am ales să vorbesc doar despre câteva, care nu au (prea) fost menționate în top 5. 

15.06.2015

Aici, în tărâmul dragonilor de James A. Owen


O crimă aduce împreună trei studenți de la Oxford. Blocați într-un club select pe timpul unei nopți ploioase, un musafir neobișnuit le spune lucruri care de care mai extraordinare, și pentru că sunt dintr-o dată urmăriți de niște creaturi însetate de sânge, cei trei scapă urcându-se la bordul vasului musafirului, fugind într-un teritoriu al imaginației.

Asta este probabil una din cele mai nepotrivite și nefolositoare descrieri a acestei cărți, dar vreau ca toată lumea care ajunge să citească cartea asta, să fie la fel de plăcut surprinsă de ea precum am fost eu. Cartea asta este un portal spre copilărie și lumi imaginare și ne dă șansa să stăm față în față cu (probabil) personaje preferate și legende din întreaga lume. Locurile pe care cei trei eroi îl vizitează și explorează sunt parte  a moștenirii culturale și imaginare a întregii umanități, și deși este o carte considerată middle-grade, aș recomanda-o totuși persoanelor care au niște cunoștințe de bază legate de poveștile și legende mai populare, ca să le fie mai ușor să urmărească toate personajele, aventurile și trimiterile prezente în cartea asta. Însă, chiar dacă nu știi tot ce ține de tărâmurile creației, nici o problemă, pentru că sunt note explicative care fac cititul cărții ăsteia ușor și plăcut.

Să fiu sinceră, nu m-am așteptat să-mi placă așa de mult. Are un stil de scris relativ simplu (ceea ce era de așteptat, având în vedere publicul țintă), și deși la început m-a cam deranjat asta, pe parcurs am învățat să apreciez cât de sincere erau sentimentele pe care niște simple fraze puteau să mi le transmită. Personajele au fost tare iubite încă de la bun început, și mi-a plăcut cum fiecare dintre ele a trebuit să lupte cu propriile temeri și complexe, toți învățând ceva și fiind schimbați de experiența pe care au împărtășit-o.

Cum a zis și Owen în nota autorului, el ia găurile, spațiile din istorie și le dă puțin din magia sa, le împrumută și le potrivește perfect alături de povestea sa. Ador amestecul de legende și idei din cartea asta, iar entuziasmul pe care-l aveam cândva în copilărie pentru mitologie a revenit acum și mai puternic! Zâmbeam de fiecare dată când un personaj pe care-l recunoșteam apărea, iar toate discuțiile despre un trecut influențat de tărâmul acesta făcut din vise și imaginație au fost foarte interesante.

M-am distrat de minune citind cartea asta! Nu durează mult până să fii absorbit de poveste, te ține interesat, iar ilustrațiile sunt un bonus tare drăguț la poveste. Am adorat sfârșitul cărții ăsteia, cât de plin de speranță, farmec și mister este și nici în o mie de ani nu mi-aș fi imaginat o turnură de situație așa minunată! Sfârșitul este de fapt partea care m-a convins că această merită nota pe care a primit-o. După ce am terminat de citit, am stat holbându-mă la un perete și îmbrățișând cartea, atât de mult mi-a plăcut! (nu se întâmplă asta pe cât de des ați crede)

O recomand, sincer, tuturor! Și dacă ești un tânăr cititor, în căutare de o aventură care să te țină cu sufletul la gură, și dacă ești un cititor de de-toate, care are nevoie de o gură de aer proaspăt, și dacă ești mai în vârstă, și simți dorința de a te mai simți ca un copil entuziasmat din nou!

Cartea asta este pentru cei care îndrăznesc să-și imagineze.

5/5

Nu mă deranjează să cad în viziunea iepurelui... atâta doar că nu vreau să pierd din vedere intrarea.

Unii bărbați nu sunt făcuți pentru aventură. Iar unii băieți nu știu cum să se ferească de ea.

Puterea adevărată vine din credința în lucrurile adevărate și din dorința de a-ți asuma această credință, chiar dacă întreg universul încearcă să-ți zădărnicească planurile. Haosul poate fi ordonat, flăcările pot fi stinse imperiile se pot ridica și destrăma. Lucrurile adevărate vor rămâne însă mereu și ele te vor ghida întotdeauna să-ți atingi țelurile.

Menirea omului este să caute schimbarea, chiar dacă aceasta nu aduce nimic bun.

Să știi, băiete, că un om trebuie judecat atunci când a dat din el tot ceea ce e de dat, când nu mai poate să-și pună eșecurile pe seama defectelor și când se bazează pe propria putere pentru a izbândi.

Lucrurile simple pot fi făcute de unul singur, catastrofele au nevoie însă și de un anturaj.

Victoria sau înfrângerea noastră e doar o chestiune de voință.

Rugăciunile nu sunt pentru zeitate. Sunt pentru tine, fiindcă îți aduc aminte de lucrurile în care crezi.

Dacă un cavaler ar porni la bătălie numai când e convins c-o să câștige, probabil că n-ar mai pleca deloc.


03.06.2015

Soulless de Gail Carriger


Eram cât pe-aci să nu mai scriu o recenzie, dar cum încerc să-mi îmbunătățesc motivația și etica de lucru, și cum vreau să conving cât mai multă lume să încerce cartea asta, iată-mă!

Alexia Tarabotti nu are suflet, ceea ce îi dă o anumită abilitate supernaturală destul de folositoare, dar și motive să aibă ca prieteni unii dintre cei mai importanți vampiri și vârcolaci din Londra. Este de-asemenea „o fată bătrână”, dar asta nu o deranjează, având în vedere că este deșteaptă și un partener de conversație plăcut, astfel prezența ei fiind apreciată. Într-o noapte, la o petrecere, este atacată de un vampir misterios, iar după situația doar devine din ce în ce mai gravă.

Am auzit atât de multe lucruri bune despre seria asta, toți oamenii pe care-i știu eu și au citit cartea asta au doar cuvinte de laudă, așa că normal că interesul meu a crescut și a crescut până ce în sfârșit m-am hotărât să o citesc și eu. Faima este reală, iar dragostea meritată!

În primul rând, ador lumea. Suntem în secolul nouăsprezece, dar într-o Londra destul de diferită față de cea din cărțile de istorie: vampirii, vârcolacii și  fantomele sunt reali și o parte integrată a societății. A fost fascinant să văd cum dinamica societății s-a schimbat, fiind nevoită să se acomodeze la nevoile și obiceiurilor creaturilor supranaturale. Istoria și religia sunt și ele de-asemenea schimbate, ca să se potrivească cu întâmplările cărții, și chiar mi-a plăcut cum Carriger a reușit cu atâta ușurință să explice cititorilor aceste schimbări.

Limbajul iar se potrivește cu perioada descrisă. Nu știu cum este pentru vorbitorii nativi,  dar eu a trebuit să caut definiția câte unui cuvinte odată la câteva pagini, și deși de obicei este o treabă pe care nu pot să o sufăr, aici mi-a plăcut! Cuvintele, frazele și cum au fost folosite s-au potrivit cu perioada istorică, iar atmosfera în unele locuri a fost susținută în special de alegerea de cuvinte potrivite pentru a evoca cele mai bune detalii, și a fost o plăcere să citesc cartea asta, chiar și dacă am făcut-o cu un dicționar la îndemână. Îmi plac cărțile care mă scot din zona mea de confort (aici, vocabularul meu cumva limitat) și care mă învață ceva nou (aici, cuvinte).

Alexia Tarabotti este zeița mea. Nu cred că pot să pun în cuvinte cât de mult îmi place de ea! Este îndrăzneață și deșteaptă și nu acceptă scuza „ești femeie”. Partea feminină din mine s-a simțit așa mulțumită văzând comportamentul Alexiei, e puternică și grozavă și sunt sigură că fiecare dintre noi vrea o părticică din ea în noi. Este, de-asemenea, înaltă, durdulie și cu un ten închis (nu personajul feminin principal obișnuit, ai putea spune), dar este minunată și iubită la fel ca oricine altcineva, iar valoarea ei nu scade sau crește în funcție de cum arată (chiar dacă familia ei găsesc destul de multe lucruri care i-ar deranja la fiica cea mare).

“How ghastly for her,” said Alexia, driven beyond endurance into comment. “People actually thinking, with their brains, and right next door. Oh, the travesty of it all.”

Dar, de fapt, toate personajele lui Gail Carriger sunt grozave! Bineînțeles, unele ies în evidență, dar celelalte sunt tipologii obișnuite ale timpului, astfel potrivindu-se în poveste foarte bine, și fiecare are propriul „acel ceva”, făcându-i ușor de recunoscut și iubit. Am adorat interacțiunile dintre personaje, iar dialogurile au fost cea mai amuzantă parte a cărții.
Cred că personajul meu preferat (pe lângă cele două personaje principale, pe care e imposibil să nu le iubești), este Lord Akeldama, un vampir de 400 de ani, cu o personalitate minunată, un stil fashion interesant și un încântător mod de a vorbi.

M-am distrat super mult citind Soulless, cred că am zâmbit mai bine de jumătate de carte și m-a acaparat complet încă de la primul capitol. Și și ajută, dacă ești într-o stare proastă, pentru mine a făcut minuni. Am adorat temele feministe, elementele de steampunk și ei bine... cartea asta în întregime m-a făcut să mă îndrăgostesc de cam tot ce are să-mi ofere. Mi-a dat câte puțin din orice (și cred că ăsta e marele plus al cărții ăsteia, faptul că indiferent de preferințe, cel mai probabil vei găsi ceva să-ți placă aici) și m-a convins să rămân cu ochii lipiți de pagini. 

*heart eyes*

La mine, cu siguranță a intrat printre preferate. Un mic sfat totuși: citiți această carte pentru a vă distra și simți bine, altfel sunt destul de sigură că ochii critici vor găsi lucruri neplăcute (zic asta, pentru că negativii de pe goodreads îmi cam omoară entuziasmul). Ah, presimt că Leontinei în mod special i-ar plăcea cartea asta, just a feeling.

4/5

Alexia figured that vampires, like all predators, were at their most charming when cornered.

Outrageous was a very good way of describing Lord Akeldama. Alexia was not afraid of outrageousness any more than she was afraid of vampires, which was good because Lord Akeldama was both.

Mrs. Loontwill was very good at operating on the theory that what she did not know could not hurt her, particularly regarding Alexia and the supernatural.

“Why must you always be so difficult?” he wondered in utter exasperation.
Alexia grinned. “No soul?” she suggested. 
“No sense!” corrected the earl.

But there was a kind of anger in the air that was all predator: cold, impartial, and deadly. The anger that wanted to bite and had the teeth to back it up.

“I understand that you have been taught for far too long that you are unworthy.”

“Well, it would be easier all around if you were a willing participant.” 
And why, Alexia wondered, should I make this easier for you?


Din păcate, cartea asta nu are traducere și în română, deci cine ar vrea să o citească, ar trebui să-i dea o șansă în engleză. Destul de puține citate, dar restul aveau spoilere, și sunt destul de înțeleaptă să nu scriu o recenzie cu spoilere, doar ca să le primiți din citate. De continuat, cu siguranță voi continua seria... rămâne de văzut când. 

02.06.2015

May Favorites

Ah, am destule lucruri de povestit legate de luna asta, mi s-a cam rupt firul cu orice chestie productivă ar fi trebuit să fac, așa că m-am bucurat de mult timp liber și multă inițiativă în ce privește activitățile extra.


Cum cred că am menționat și în postările anterioare, când mama este liberă și suntem amândouă în dispoziția necesară, ne uităm împreună la filme animate. Și mi-au plăcut toate pe care le-am văzut luna asta. UP a fost surprinzător de drăguț, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Grafică adorabilă, o poveste amuzantă, tristă și drăgălașă în același timp, mesaj puternic... am rămas complet îndrăgostită de tot ce are de oferit filmul ăsta. Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand din toată inima!
The Secret of Kells este un film irlandez de care probabil nu aș fi auzit niciodată, dacă nu ar fi fost niște oameni incredibili de drăguți care mi l-au recomandat pe twitter, în momentul în care am cerut recomandări de filme animate. Grafica poate părea puțin ciudată la început, dar eu m-am conformat repede, și chiar mi-a adus aminte de desenele vechi de când eram mică (în special acela pe minimax, cu basme ungurești, dacă știe cineva?). Are o poveste cu ceva încărcătură în spate și nici acum nu sunt sigură că am înțeles în întregime ce a vrut să-mi spună filmul ăsta, dar personajele sunt minunate și e ușor să te îndrăgostești de ele și să rămâi captivat în lumea lor. A fost o experiență ciudată, dar nici că se putea una mai bine-venită sau iubită.
The Book of Life și cred că cu titlul am spus cam totul. Este un film foarte iubit pe tumblr, am tot vrut să-l văd de când a apărut, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Mi-a plăcut tooootul la filmul ăsta, nu a fost o secundă în care să mă plictisesc, grafica este superbă, atenția la detalii este peste măsura înțelegerii mele, iar povestea este acaparantă. O minunăție de film, mi-e atât de drag, și m-am simțit super pe tot parcursul filmului. Recomand!


Mergând tot pe ce am văzut luna asta (da, știu, chiar mă lungesc), tura asta de trei chestii, ține de anime-uri și serii tv. Primul de care o să vorbesc este Ore Monogatari, un anime de dragoste foarte drăguț și amuzant. Chiar și când nu e nimic amuzant, pur și simplu nu te poți opri din zâmbit, pentru că așa de drăguțe sunt toate personajele și întâmplările, că nu poți să nu-i îndrăgești și să le dorești tot binele. Pe mine m-a ajutat să mă simt mai bine de fiecare dată, așa că nu pot decât să-l recomand, dacă vreți ceva adorabil să vă facă să vă gândiți la copaci înfloriți și romanțe tinere.
Olympus este o serie tv pe care am pus ochii de ceva vreme, mi-a plăcut mult posterul (cel pe care l-am și adăugat în postare), și știam că e cu mitologie n stuff, și mi-am zis că pare genul de chestie care mi-ar plăcea. Este, și în același timp nu? Efectele speciale nu sunt din cele mai bune mascate, dar are niște detalii bine plasate și se folosește inteligent și interesant de mituri ca să unească personajele. Unele personaje îmi plac, altele nu, dar sunt total îndrăgostită de Medea, și vreau să o văd devenind regina tuturor și îmbăiată în sânge. Glumesc... poate. Problema? Mi-e frică de cât de rău poate s-o dea în bară. Voi continua să mă uit când voi avea chef, văd ce și cum. Primele episoade au fost okay, iar dacă sună ca ceva ce v-ar plăcea, puteți să-i dați o șansă!
Kekkai Sensen. Alt anime și singurul pe care aveam de gând să-l urmăresc sezonul ăsta episod după episod (înainte să apară și Ore Monogatari în peisaj). Povestea este destul de tipică, asupra New Yorkului a fost detonată o bombă, iar acum locuitorii împart orașul cu creaturi fantastice, încercând să supraviețuiască, deși multe lucruri nu mai sunt în regulă cu orașul lor. Uhm, rezumatul meu o să vă facă să vă gândiți la alte chestii, dar mda. Nu știu, mie chiar îmi place, ca și idee și ca și execuție. Ador personajele la nebunie, povestea mă intrigă și mă face să trec printr-o gamă largă de emoții, deci ce aș putea cere mai mult? Eu sunt total îndrăgostită de el.


Am început să mă și joc două jocuri luna asta: Hearthstone de care am auzit o grămadă de la multă lume, și până nu am văzut cu ochii mei cât de mult îmi place, nu am crezut. Este un joc de tactică și cu cărți, și deși eu încă jos foarte haotic, știu că cu puțină dedicație și puțin timp, chiar ar putea să devin foarte interesată în jocul ăsta.
Toukken Ranbu este un joc online, însă din păcate doar în japoneză. Nu, stați liniștiți, nici eu nu înțeleg japoneza, dar are jocul ăsta o pagină de wikia foarte, foarte detaliată, care practic te ghidează să poți juca jocul și fără a înțelege limba. Iar pentru ce băieți frumoși sunt acolo, și cât efort și timp trebuie depus ca să crești niveluri și să bați boși, meh, se merită efortul. Practic, fiecare băiat este de fapt personaficarea unei săbii, iar tu îți faci câte o echipă formată din 6 săbii și trebuie să te lupți cu inamicii. Din nou, un rezumat foarte bleg al jocului. Părerea mea? Nu vă jucați. O să vă mănânce sufletul și mintea și timpul și veți deveni dependenți.


Carciphona este un web comic pe care îl puteți citi online (dați un search pe google, momentan mi-e prea lene ca să link-uiesc). Am văzut publicitate făcută pe twitter, cred că urmăream artista fără să știu că are și un web comic, și pentru că la momentul respectiv aveam puțiiin timp liber (nu aveam, trebuia să citesc Camil Petrescu, dar orice era mai bine decât aia), am dat click și nu mi-am dat seama când am ajuns la volumul 2. Ca poveste, încă nu a ajuns la miezul ei, dar pe scurt: are magie, asasini, nobili și un dark past și mysterious character. Mie îmi gâdilă simțurile foarte interesant, și voi continua să o citesc cu prima ocazie.
Annarasumanara este o manhwa (manga coreeană), inițial web-comic, pe care am început să o citesc acum mulți ani, să fi tot fost pe vremea când eu eram în clasa a opta (și vedetă pe wattpad, țin minte și acum poza pe care am folosit-o ca avatar). Știu că m-am oprit pentru că temele din manga asta loveau prea aproape de casă și îmi venea să plâng de cât de mult iubeam povestea și personajele și totul... Iar după au venit anii peste mine, până când mi-am zis că o iubire neterminată te bântuie pe viață și e timpul să o reiau. Și oh Doamne Încă lovește mult prea aproape de casă, dar am iubit-o la fel de mult, iar mesajul a fost așa de puternic și de eliberator. Este alături de Solanin, acum, banda desenată cu cel mai puternic și important impact asupra mea, din care am învățat cele mai multe lucruri. Nu am cuvinte să o recomand, chiar și celor care nu sunt fani ai acestui mod de entertainment.

Dacă cumva credeți că doar atât am văzut și am citit și m-am jucat, ei bine nu. Dar cum sunt preferate, nu vorbesc decât de cele care chiar mi-au plăcut. Și chiar și așa, sunt mult prea multe. Imediat termin, știu că e plictisitor, dar bear with me.

Evenimentul preferat cu siguranță a fost Eurovision. Anul ăsta, ca și anul trecut, am live-tweetuit reacțiile și părerile mele și am urmărit reacțiile și părerile altora, așa că a fost foarte distractiv și mi-a plăcut în mod special.
Am și descoperit un blog foarte drăguț, shichijyyuuni. Este al unei fete pe care o urmăream pe instagram de ceva vreme, însă abia luna asta i-am citit blogul. Ea predă engleza în Japonia, și deci și locuiește acolo, deși de origine e din Polonia. E foarte interesant să citesc despre Japonia din perspectiva unui străin, îi ador și stilul vestimentar și în două zile, i-am citit tot blogul, pentru că este foarte simpatică și  ador vocea (?) pe care o folosește.

Probabil că ar mai fi fost lucruri despre care să vorbesc, dar cred că e de ajuns. O să termin prin a striga că hey, Starbucks s-a deschis în mall-ul din Brașov! Iar eu nu aș putea fi mai fericită de atât.
Okay, gata. Dacă vă atrage ceva atenția, puteți să-mi cereți mai multe detalii. Pot chiar să vă ajut cu Touken Ranbu dacă cumva vreți să-l încercați, iar dacă ați văzut ceva din ce am văzut/ vă jucați ceva din ce mă joc, sau aveți noi recomandări de filme animate, jocuri sau comics/web-comics, vă rog spuneți-mi!
Sunt sigură că iunie o să fie o lună super aglomerată pentru mine, practic trebuie să scriu câte un fanfiction în fiecare zi, și mă îndoiesc că o să mai am timp sau chef de altceva. Dacă însă o să am, veți afla în postarea favorites de luna viitoare, presupun?

01.06.2015

May Wrap-Up



Luna mai pentru mine e destul de distrugătoare. Se schimbă vremea și e mult prea cald pentru mine, ies insecte, avem teze și teste și o grămadă de teme. Urăsc luna mai, și de asta nu este nici cea mai productivă lună a mea (îmi e dor de luna ianuarie, ca să fiu sinceră, aia da lună bună pentru citit).

  1. Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami. Nu cred că mai are rost să zic ceva, Murakami nu dezamăgește niciodată, iar cartea asta mi-a plăcut mult, a picat și la un moment potrivit și când am citit-o, parcă toate stelele s-au aliniat. 5/5
  2. Percy Jackson and the Battle of the Labyrinth de Rick Riordan. Al patrulea volum care mi-a plăcut super mult, a avut o grămadă de detalii care mi-au plăcut, personajele mele cele mai iubite au avut apariții lungi și cred că este volumul meu preferat din toată seria, poate și pentru că prelucrează unul din miturile mele preferate. 5/5
  3. Percy Jackson and the Last Olympian de Rick Riordan. Ah, și iată că am terminat și seria! Am fost foarte mândră de mine, cartea asta m-a distrus emoțional, m-a făcut să realizez cât de mult eu am ținut de fapt la personajele cărții ăsteia (știi, nu prea realizezi până la sfârșit) și a avut și o surpriză tare faină. 5/5 și nu am scris o recenzie întreagă a seriei pentru că.... nu simt că e gata, când mai am cinci alte cărți pline cu aventurile iubiților mei eroi. 
  4. Anna and the French Kiss de Stephenie Perkins. Am vrut o carte simplă, care să se citească repede și să nu ceară mult de la mine, și ei bine... asta am primit. Deși cu o doză de prostie cam mare în personajul principal, da, voi recunoaște, scenele romantice mi-au topit puțin inima. 2/5
  5. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu. Îmi simțiți sufletul plângând pentru că am pierdut șase ore din viață (sau poate chiar mai bine) citind cartea asta? Nu zic că a fost cea mai groaznică carte pe care am citit-o, dar un m-a interesat absolut nimic din ce mi-a zis el acolo. Și să mai zic că dragostea, din punctul de vedere al scriitorilor români vechi bărbați, nu poate exista decât între tip, atât de deștept și filozof și minunat că nu merită nimic rău, și între tipă, tânără și prostuță și care nu știe nimic? Mi-e silă de literatura noastră, la cât de multe ori am văzut aceeași poveste de dragoste. 2/5 și fără recenzie, că nu ar fi decât eu urlând păreri feministe și cuvinte urâte.
Ah, și asta a fost. Aproape că ultima carte nu a fost terminată în luna mai, dar am reușit! Frustrată la sfârșit, dar am terminat de citit. În luna iunie, cel puțin săptămânile rămase de școală, o să fiu ocupată scriind pentru un proiect pe care eu și o prietenă îl avem pe tumblr (un fanfiction pe zi, this is madness), dar după voi pleca la țară și eu nu prea fac altceva acolo în afară de a citi, deci am așteptări mari de la luna asta.