26.02.2015

Mistborn: The Final Empire de Brandon Sanderson

În primul rând, trebuie să menționez aici: coperțile la edițiile din UK sunt superbe. Inima mea se topește după ele, mai ales când știu sigur că nu am de gând să dau banii pe care-i cere. E frumos să admiri, totuși.

OH DOAMNE, OH DOAMNE, OH DOAMNE! Cine ar fi crezut că, în cele din urmă, cartea asta o să-mi placă atât de mult? Eram sigură că o voi urî, în special când eram undeva pe la jumătate. Iar acum o iubesc. Mult.

Nici măcar nu știu de unde să încep. Povestea e destul de des întâlnită, cel puțin ca și idee de bază: avem un grup de rebeli care încearcă să înfrângă tiranul groaznic care le conduce viața. Dar aici se termină ideile comune și Ulimul Imperiu (așa cum este cunoscută cartea în traducerea ei în română) devine o carte unică și impresionantă. Lumea pe care o prezintă este nouă și ciudată și în același timp destul de grozavă. Pare puțin oribilă din cauza culorilor închise în care e pictată, din cauza plantelor și tărâmului sec, din cauza nopților pline de ceață și din cauza orașului întunecat și plin de corupție și populație maltratată (denumită skaa). Dar sistemul de magie îți este prezentat și este uimitor: pur și simplu înghiți anumite metale și fiecare, la rândul său, când e „ars”, îți dă o anumită abilitate. Explicațiile date de autor sunt destul de clare (mult mai clare decât explicațiile mele seci, asta cu siguranță), iar odată ce devii familiar cu termenii, cititul acestei cărți devine o experiență foarte cinematică.

Fiecare capitol din carte începe cu un pasaj dintr-un jurnal de călătorie, iar acestea cred că au fost unele din părțile mele preferate din întreaga carte. Sunt gânduri reale, umane și apropiate de îndoielile unei persoane normale - simți sinceritatea și fragilitatea umană din spatele cuvintelor.

Echipa de oameni care plănuiesc rebeliunea este pur și simplu grozav! Sincer, grupul acesta de personaje s-ar putea să fie preferatul meu din toate cărțile pe care le-am citit până acum! Sunt amuzanți, relația dintre ei este naturală și nu pare forțată (sau o piesă de teatru ieftină) și a fost un adevărat deliciu să citesc capitolele în care oamenii din acest grup interacționează între ei. Preferatul meu: Kelsier, liderul acestei echipe, pe care pur și simplu nu poți să nu-l iubești. Are o atitudine așa de prietenoasă, este un adevărat iubitor de viață, în ciuda tuturor greutăților pe care fiecare skaa le întâlnește. Dar de data asta chiar mi-au plăcut toate personajele din grup: sunt toți incredibil de ușor de plăcut și e o așa plăcere să citești despre ei!

Excepții totuși există, iar aceasta este Vin. Mă simt puțin prost spunând asta pentru că ea este cel mai probabil personajul principal al acestei serii, dar pur și simplu nu am putut să o suport! Nu pot să zic că am și motive pentru ura asta, nu este genul meu de personaj, nu mi-au plăcut acțiunile ei și aproximativ tot ce zicea (plus momentul pe care-l alegea să deschidă gura) mă făcea să-mi dau ochii peste cap. Deși, cartea este scrisă în așa mod încât nu poți să nu speri că totuși va reuși în planul ei. Și trebuie să spun totuși că în cele din urmă, am început să o îndrăgesc puțin și a mai crescut și ea ca mentalitate, ceea ce a făcut-o mai ușor de plăcut. Din punctul meu de vedere.

Am citit o grămadă de recenzii în care lumea era așa impresionată de cartea asta și de ce se întâmplă în ea și trebuie să spun că nu eram prea impresionată la început. La un moment dat chiar mă gândeam să renunț la carte pentru că era o anumită parte în care devenise prea plictisitoare și mă enervau cele mai mici lucruri (mulțumesc Lordului Legiuitor că totuși există Kelsier). Dar dacă cumva ați început să citiți această carte și împărțim aceleași gânduri... Ei bine, doar continuați să citiți! Devine atât de bună cartea asta, efectiv nu credeam că e posibil pentru o carte să-și revină atât de repede și atât de bine. Au fost atât de multe lucruri geniale. Toată admirația mea către autor pentru că a reușit să-mi schimbe părerea. Iubesc când o carte mă impresionează în mod plăcut, iar Ultimul Imperiu în special a avut atât de multe detalii care m-au lăsat cu gura deschisă.

Acum apreciez modul în care această carte a început relativ încet, dându-ne o privire de ansamblu asupra modului în care Lordul Legiuitor (aka Lord Ruler) guvernează și asupra modului în care legile, guvernul și întreaga lume funcționează, abia după lăsând să sară totul în aer. A avut destul de multă acțiune, dar nu a fost neapărat o carte rapidă, care-și pierde esența din cauza grabei. A fost de-asemenea și foarte bine scrisă, mi-a plăcut stilul, m-am îndrăgostit de modul în care unele cuvinte au fost grupate și folosite, iar odată ce te apuci de această carte, este greu să te mai oprești. Este genul acela de carte care dă dependență și care te atrage în lumea pe care o prezintă.

Am avut câteva probleme cu unele teme din această carte (iar altele mi-au plăcut mult) și chiar sunt super dezamăgită de lipsa mea de iubire față de personajele feminine. Deși s-ar putea ca asta să fie problema mea? Povestea este deștept creată și ultimul lucru pe care măcar îl pot aprecia e cât de bună a fost, în cele din urmă. Lucrurile s-au terminat destul de satisfăcător, te lasă dorindu-ți și continuări, dar în același timp ești la fel de okay și citind doar acest prim volum, ceea ce ador. Sunt însă, încă unele lucruri care mă intrigă, dar sper că vor fi mai clare în următoarele volume. Nu este genul de carte care-ți schimbă viața sau modul în care gândești, dar mi-a plăcut foarte, foarte mult să o citesc și sper să se repeta experiența (și că următorul volum îmi va da aceleași sentimente puternice așa cum au făcut-o ultimele 100 de pagini în acest prim volum!).

Eu am primit spoilere de la pagina de goodreads de la următorul volum, deci dacă vreți să citiți cartea asta, faceți-vă o favoare și nu-mi urmați prostia. Ia atât de mult din plăcerea cititului, atunci când știi ce se întâmplă (ca și regulă generală). Deși acum sunt curioasă să citesc următorul volum! Chiar sper că voi reuși să trec prin #YearOfCosmere cu succes, pentru că de obicei tind să mă plictisesc repede de un autor dacă citesc prea des din el, dar o carte/lună pare destul de acceptabil.

Oricum, acest prim volum al seriei Mistborn mi-a plăcut îndeajuns de mult, însă așteptările mele pentru următoarele au crescut mult. Sper că vor putea atinge respectivele așteptări, iar până când voi începe volumul doi, sper ca dragostea mea pentru lumea asta să rămână la fel. Nota pe care o are este salvarea pe care a primit-o datorită acelor ultime 100 de pagini și ura pe care am avut-o față de Vin pentru trei sferturi din carte.

4/5

“New tastes are like new ideas, young man—the older you get, the more difficult they are for you to stomach.”

“You ask why I smile? Well, the Lord Ruler thinks he has claimed laughter and joy for himself. I’m disinclined to let him do so. This is one battle that doesn’t take very much effort to fight.”

Let them know that power is a heavy burden. Seek not to be bound by its chains. The prophecies say that I will have the power to save the world. They hint, however, that I will have the power to destroy it as well.

“But, you weren’t born an aristocrat. You’re not noble. You don’t have to play by their rules—and that makes you even more powerful.”

Vin was coming to realize that her old goal in life—simply staying alive—was uninspired. There was so much more she could be doing.

We’re thieves, gentlemen—and we’re extraordinarily good ones. We can rob the un-robbable and fool the unfoolable. We know how to take an incredibly large task and break it down to manageable pieces, then deal with each of those pieces. We know how to get what we want.

There was a grim mirth about them—as if they understood that they had a better chance of making the sun rise at night than they did of overthrowing the Final Empire. Yet, they were still going to try.

The right belief is like a good cloak, I think. If it fits you well, it keeps you warm and safe. The wrong fit, however, can suffocate.”

Results made quick friends.

“That’s the funny thing about arriving somewhere,” he said with a wink. “Once you’re there, the only thing you can really do is leave again.

“The best liars are those who tell the truth most of the time.”

Men rarely see their own actions as unjustified.

It amazes me sometimes that we even try. With everything they’ve done to us—the deaths, the tortures, the agonies—you’d think that we would just give up on things like hope and love. But we don’t.

Perhaps that’s how the noblemen can do such terrible things. They’ve been killing for so long that it doesn’t unsettle them anymore.

“If you’re always on time, it implies that you never have anything better you should be doing.

“If you wish to repay me, then stand up just a little straighter. Be a little less afraid.”

“We’ve been worried sick that you were out doing something…well, stupid.”
“Actually,” Breeze noted, “we took it for granted that you were doing something stupid. We’ve just been wondering how stupid this particular event would turn out to be.

What is belief—what is faith—if you don’t continue in it after failure?”

Nu am scris nici o treime din toate citatele care mi-au plăcut, chiar au fost o grămadă. Pe scurt, recomand cartea asta în special fanilor de fantasy; poate fii intimidantă pentru cei care nu-s obișnuiți cu genul. Din nou, mi-a plăcut, dar se putea și ma bine. Mai sus mă aveți pe mine fiind pe butonul play și cineva uitând să mai apese și stop. Volumul 2 îl voi citi pe parcursul lunii viitoare, iar dacă doriți și voi să luați parte, există un grup de goodreads. 

25.02.2015

Top 5 Wednesday | Best Character Arcs / Developments


O să precizez de pe acum că acest top o să fie extrem de greu de făcut. De obicei deciziile mele se iau foarte greu și ăsta e și motivul principal pentru care topurile astea apar așa târziu în zilele de miercuri. Mă rog, o să încep și o să încerc să scriu lucrări și personaje relevante pentru topicul ales. Sper. Idk. Țin să menționez că doar pentru că unele cărți se găsesc în aceste topuri, nu înseamnă că le recomand în mod special.
  1. Mary Jane din Valeții regelui. Sincer, indiferent cât de puțin mi-a plăcut cartea asta, nu pot să nu apreciez modul în care a evoluat tipa asta ca persoană. Chiar dacă prea repede, chiar dacă prea extraordinar, ea ajunge să facă de toate, iar toate încercările ei sunt perfecte și se termină cu bine. Fiind la început o simplă fată săracă, se preface că este băiat, reușește să aibă o educație de bază, iar mai târziu, când ajunge pe străzi și urmărită din simplul motiv că există, ea se folosește de ce a învățat ca să aibă și mai multe oportunități, să devină și mai mult. Iar de la o persoană ce se uită la cei din jur cu o simplă adorație, ajunge să iubească sincer. Presupun că asta nu pot trece cu vederea.
  2. Kaede din Legendele clanului Otori. O să mă refer strict la primele trei volume, pentru că ea este personajul meu preferat. Fiică de nobil, vândută drept prizonieră de către familia sa, noi o vedem inițial omorând un bărbat care voia să o agreseze sexual. O vedem speriată, o simplă fată firavă într-o lume dominată de bărbați, nefiind în stare să facă nimic decât să spere la o viață mai bună. Iar în cele din urmă devine una dintre cele mai puternice femei din ținut care poate ține piept oricărui bărbat. Trece prin multe suferințe și dezamăgiri, iar ea face din acestea puterea ei. 
  3. Meiko Inoue din Solanin (manga). Ador manga asta atât de mult, este preferata mea, tocmai pentru că este atât de real. Și o iubesc atât de mult pe Meiko și o apreciez așa de mult ca persoană, tocmai pentru că eu poate voi fi ca ea în viitor, prinsă într-o lume seacă, într-o rutină obositoare și într-o viață pe care o urăsc. Iar faptul că ea ajunge să renunțe la tot, doar pentru că știe că merită mai bun și faptul că visele ajung să nu mai fie doar vise pentru ea.... Ei bine, asta-mi dă speranță. Și cred că Meiko (și manga în general) este cea mai apropiată de inima mea tocmai din acest motiv.
  4. Edmond Dantes din Contele de Monte Cristo. De la un pușcăriaș ce este trimis în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o, de la un om mistuit de dorința eliberării și răzbunării, acesta ajunge un om cult, extrem de inteligent, ce țese ițele unei întregi societăți și ce reușește, în cele din urmă, să devină un altfel de om. Mai bun. Iubesc acest personaj, iubesc această carte, și chiar ar trebui să o recitesc. 
  5. Mari din În noapte. Și poate părea ciudat acest răspuns pentru cei care știu că acțiunea acestei cărți se petrece pe durata a... hai să zicem 8 ore? Mai puțin, totuși. Doar că cele câteva puține pagini în care citim despre Mari, o vedem schimbându-se. Fiecare întâlnire, fiecare persoană care intră dintr-odată în viața ei, o schimbă. O simplă discuție, un schimb de replici, un zâmbet cald și înțelegător... iar Mari nu mai este sora lui Eri, ci e doar Mari, ea. 

Presimt că am evitat total ceea ce-mi cerea topicul de săptămâna asta, pentru că nu sunt așa sigură că toate se încadrează la „best”. Mai degrabă la „most loved”? Sau poate doar la cele care mi-au atras mie atenția în mod particular. Nu am vrut să repet întotdeauna aceleași cărți, cu fiecare postare pe care o scriu în rubrica asta, deci voila. Puțină diversitate. Care sunt cele mai bune sau cele mai iubite evoluții ale unor personaje pe care le-ați întâlnit voi în cărțile pe care le-ați citit?

24.02.2015

Despre anticariate


Mă bucur că există anticariate. Mă bucur că există astfel de locuri, care sunt gata să îmbrățișeze cu drag orice carte, înainte de o aranja și a o expune frumos pentru alții. E ca un fel de orfelinat pentru cărți, iar dacă mă mai bucură un lucru, acela e faptul că pot deveni cu atâta ușurință părintele adoptiv al unei cărți.

Pe bune, anticariatele sunt un loc magic, aproape la fel de magic ca și o librărie. Dar nu vom vorbi despre mărețele librării - populare, pline și de alte lucruri și care sunt deschise în lanț în diferite locații din țară. Aici vorbim de afaceri relativ mici și independente, care-și câștigă existența prin vânzare și cumpărare de cărți. Afacerile care încep în clădiri la fel de vechi ca și cărțile pe care le găzduiesc (poate, sau poate nu) și afacerile care, cred eu, păstrează amintirile. Fiecare carte nu are doar amprentele trecătoare a celor ce au deschis-o pentru câteva momente, ca să o repună pe rafturi, ci și acelea permanente a cititorilor dinainte: o pagină îndoită, niște însemnări, semne de carte. Există o varietate largă de surprize pe care le poți regăsi în paginile unei cărți, pe lângă povestea propriu-zisă. Eu am descoperit un semn de carte adorabil de la un post de radio, Smart FM (de care nu auzisem până nu am văzut semnul respectiv), dedicații dulci și pline de sentiment (către un Dănuț, de la tatăl său; cu atât mai mult mi-a plăcut cu cât numele tatălui meu e Dănuț, iar cartea respectivă aparținea lui Alexandre Dumas), chiar și poze (am găsit poza de buletin, veche și alb negru, al unei anumite Corina, într-o carte despre istoria modernă). Astfel de descoperiri fac, dintr-odată, dintr-o carte oarecare, un obiect cu suflet și cu trecut, cu o încărcătură mai mare decât credeai și sperai să găsești la început. Mă umplu de fericire descoperirile de acest gen, iar timpul petrecut la un anticariat este timp în care respiri trecutul. Personal, sunt rare momentele în care mă simt mai liniștită decât când mă aflu într-un anticariat și am tot timpul pe care mi-l doresc și și toată dorința să caut prin sutele de volume puse în fața mea.


Bineînțeles, ce am scris eu e romanticizarea unei eleve cu nu destui bani de buzunar a unui loc care-i permite să cumpere multe, multe cărți cu puțini, puțini bani. Ăsta este aspectul practic, pe care-l ador la nebunie. În ultimul meu raid la cel mai apropiat anticariat (care apropo, a fost astăzi, de unde și dorința de a scrie o postare despre asta), mi-am cumpărat 5 cărți cu 33 de lei. Număr ce este prețul mediu al unei cărți noi. Adică diferența chiar se vede, dacă ai îndeajuns de multă răbdare și îndeajuns de multă inimă (sau curaj, depinde) să accepți în viața ta cărți care nu sunt în perfectă stare. Mie-mi place ca ale mele cărți să aibă o poveste în spate, să spună ceva prin simplul mod în care arată. Și de cele mai multe ori, cărțile second-hand (sau third, sau orice număr ar fi), sunt într-o stare bună. Chiar foarte bună. Uneori mă întreb dacă au fost citite înainte. Iar cele care sunt vechi și nu în cea mai bună stare nu depășesc cel mult 1,50 lei. Ceea ce e wow. Depinzând de locul în care te duci și de modul în care este organizat, ai totuși o gamă largă de cărți, variind în subiectele alese (istorie, literatură universală/română, gastronomie, religie), dar și în limbă (la categoria engleză se găsesc rar cărți care să merite cumpărate, dar este un întreg soldat de lemn doar pentru maghiară, iar franceza și germana mai împart unul la anticariatul pe care-l frecventez eu). Ceea ce înseamnă că există de toate pentru toți, la prețuri accesibile. Sincer, dacă nu ești foarte pretențios, nu are de ce să nu-ți placă un astfel de loc.

Problema totuși? Ar fi ideal să nu fie un loc frecventat prea des (o dată pe lună, sau la o lună jumate s-ar putea să fie distanța de timp ideală), pentru că altfel vei ajunge să vezi mereu aceleași cărți. Pe scurt, te vei plictisi, vei avea nevoie de ceva nou. Ultima dată când am fost, înainte de ziua de azi, a fost înainte de Crăciun, iar când am revenit acum, totul mi s-a părut la fel de nou și fascinant ca și prima oară. Probabil că asta e magia: schimbatul des al cărților, mersul continuu al lucrurilor, ideea de „primul venit, primul servit”. Goana după cunoaștere. Faptul că dacă intri, îți poți lua o carte cu mărunțișul din buzunarul hainei. Universalitatea locului și a lucrurilor pe care le oferă.

Iar eu exagerez în iubirea mea pentru lucruri și locuri vechi și cărți deopotrivă.

20.02.2015

Furioșii de David Moody


Am avut trei motive pentru care am decis că trebuie să am cartea asta. 1) coperta arată foarte bine. 2) mini-chestia aia în care Guilermo del Toro laudă cartea asta. 3) era foarte ieftină. Și așa m-am trezit eu întrebându-mi colegii ce să citesc în continuare, dintre cartea asta și Harry Potter. Cumva mă așteptam și cumva nu mă așteptam să-mi răspundă cu Furioșii.

Omenirea se confruntă cu un nou dușman: omul însăși. Însă oameni schimbați, care din cei normali și apropiați pe care-i știam inițial, se transformă în „furioși”, cei ce omoară cu sânge rece persoanele din jur. În timp ce astfel de cazuri de crimă devin din ce în ce mai numeroase, Danny McCoyne încearcă să-și păstreze familia în viață.

Furioșii este genul acela de carte rapidă, făcută să fie devorată de un public relativ larg, în ciuda subiectelor mai crude pe care le regăsim între paginile ei. Iar pe mine m-a prins și mi-a plăcut îndeajuns de mult. Pentru că nu este previzibilă (cel puțin nu pentru mine), pentru că prezintă societatea umană în momentele ei de criză absolută, în care propria supraviețuire este pusă sub semnul îndoielii. Cred că este terifiantă (și ținând minte că totuși eu nu sunt genul de persoană care să fie ușor scârbită sau impresionată negativ) tocmai prin realismul ei, pot vedea toate lucrurile întâmplându-se exact așa cum au fost descrise în această carte.

Nu este genul de carte făcută să-ți schimbe neapărat viața și poate oricând altcândva nu mi-ar fi plăcut așa de mult ca acum. Am citit și cărți mult mai bune, dar și cărți mult mai proaste. Ce o face totuși specială este că, această carte ca produs final, este satisfăcătoare. Dă cititorului câte puțin din toate. Ai iubire, în diferite forme ale ei, ai și acțiune și situații care să te țină cu sufletul la gură, ai și scene pașnice și casnice, familiare. Eu în special cred că aveam nevoie de o astfel de carte, care nu cere neapărat prea multe de la tine, care-ți prezintă în ritmul ei întâmplările și-ți dă indiciile. Aveam nevoie de o carte relaxantă și revigorantă prin simplul mod în care e construită. Iar dacă cineva simte dorința de a încerca ceva din afara ariei obișnuite, v-o recomand.

Danny e un personaj atât de... plăcut. Este uman până în măduva oaselor, iar tu ca cititor empatizezi din plin cu situația și trăirile lui. Și tu ai înjura, și tu ai muri de frică, și ție ți-ar fi scârbă, și tu ai vrea mai mult, și tu ai simți același tip de disperare. Este încântător prin normalitatea lui, prin faptul că fiecare dintre noi are câte puțin din Danny și Danny are câte puțin din fiecare dintre noi. Și pun atâta accentul pe acest personaj în particular pentru că el este și naratorul a celei mai mari părți din carte, deci îi urmărești toate acțiunile.

Însă dacă e să zic și câte un lucru negativ la această carte, acesta este faptul că nu a reușit să trezească în mine sentimentele puternice la care mă așteptam de la acest tip de lectură. Mi-aș fi dorit durerea și teroarea lui Danny să fie mai bine descrisă, să o simt prezentă în propriile mele oase.

Dar este totuși intensă și apreciez crimele și modul în care ele au fost duse la bun sfârșit. Îmi plac omorurile cu stil, iar măcar de asta ai parte din plin în cartea asta. Se și termină într-un cliffhanger foarte fain și chiar sunt extrem de curioasă să văd ce se întâmplă de-aici înainte! Cartea asta chiar a fost o surpriză foarte plăcută.

4/5

Toate grijile mele își vor pierde complet însemnătatea, față de indiferent ce-o supără pe ea.

Chiar mă gândesc să evadez din propria mea casă pe fereastra de la toaletă? La naiba, viața ar trebui să-nsemne mai mult de-atât.

Este cel mai mare neajuns al weekendului. Nimic de așteptat, în afară de ziua de luni.

Stânjeneala politicianului și felul în care evită cu ostentație întrebările pe care i le pun oamenii nu pot însemna decât două lucruri. Fie că guvernul știe exact ce se petrece, dar preferă pur și simplu să nu dezvăluie nimic publicului, fie că autoritățile chiar n-au habar. Ambele alternative sunt la fel de înfricoșătoare.

Mă uit la ea - moțăie, complet destinsă și aproape adormită. Într-o lume care a devenit dintr-odată complet irațională, imprevizibilă și cu susul în jos, ea rămâne perfectă și neschimbată. Fetița asta înseamnă totul pentru mine.

Așa cum am spus, toată lumea urăște, doar că noi ne descurcăm mai bine decât ei. Trebuie să avem grijă numai de noi, și dacă asta-nseamnă să-i distrugem, atunci trebuie s-o facem.

Știu că totul e real. Imposibil și nedovedit, dar real.

Sfârșitul recenziei e grăbit pentru că mor de somn. 

18.02.2015

Top 5 Wednesday | Friend Groups You Want To Be Part Of


Ah, iată o temă care-mi place. Și trebuie să apreciați imaginea pe care am decis să o folosesc. Oricum, nu o să mai pierd prea mult vremea, și o să trec direct la top. Ca de obicei, sunt în ordinea în care mi-am amintit de ele.

  1. Young Avengers (2013). În memoria imaginii pe care am folosit-o, o să adaug aici această bandă desenată, care apropo, este genială. Și nu o spun doar pentru că eu am adorat fiecare element ce o formează și pentru că m-a distrus emoțional în cele din urmă... Sau, da, mă rog. Chestia e că toate personajele sunt minunate și oh, cui nu i-ar plăcea să fie un adolescent super erou care călătorește printre dimensiuni și luptă alături de zei nordici, fete awesome și tipi care pot altera realitatea sau sunt din viitor? Îi iubesc pe copilașii ăștia atât de mult, păcat că nu am condiția fizică necesară ca să chiar devin ceva măcar pe-aproape de orice sunt ei. Come with me if you want to be awesome.
  2. Harry Potter de J. K. Rowling cu al ei minunat trio. Știu că e cel mai cliche răspuns posibil, dar nimeni nu o să-mi poată zică mie în față că nu și-a dorit măcar o dată să fie la Howgarts și să treacă prin aventurile lui Harry, Ron și Hermione. Sunt niște adorabili cu toții și o prietenie cu ei ar fi fost probabil tot ce mi-ar fi trebuit în viață. It takes a great deal of courage to stand up to our enemies, but a great deal more to stand up to our friends.
  3. Circul nopții de Erin Morgenstern, iar aici voi preciza că mi-ar fi plăcut la nebunie să fiu prietenă cu Poppet, Widget și Bailey. Pe lângă faptul că aș vedea magie reală zilnic, m-aș juca cu pisici la fel de des și aș ajunge și eu să fac magie în cele din urmă, aș mai avea și niște prieteni minunați și cărora le pasă de cei la care mai țin mai mult decât orice altceva. Topul ăsta mă face tristă pentru că hey, unde-mi sunt prietenii? You're in the right place at the right time, and you care enough to do what needs to be done. Sometimes that's enough.
  4. Fetele Gallagher de Ally Carter. Nu știu cum îmi aleg grupuri de prieteni în care ai nevoie de a atinge un anumit nivel înainte de a spera măcar că iei parte la lumea respectivă și cum eu sunt inaptă de a-l atinge. Mă rog, fetele astea sunt extraordinare din multe puncte de vedere: te pot snopi în bătaie, sunt niște fete încântătoare, au bun gust și mai sunt și prietene loiale. Sunt genul acela de grup de prietene la care visezi pe la opt ani și pe care speri să-l ai la un moment dat în viața reală. What is a Gallagher Girl? She's a genius, a scientist, a heroine, a spy... a Gallagher Girl is whatever she wants to be.
  5. Cireșarii de Constantin Chiriță. Să fiu alături de copilași inteligenți și prietenoși, să umblu toată România și să rezolv mistere alături de oameni pe care-i ador? Te rog. Fiecare dintre membrii grupului are câte o trăsătură definitorie, și puși împreună, dau naștere la un grup extrem de echilibrat, invincibil. Eu nu prea am ce căuta în grupul propriu-zis, dar mă consider un cireșar. 
Și totuși, cred că în cele din urmă grupurile mele de prieteni sunt aproape la fel de faine ca și cele pe care le-am enumerat mai sus. La un alt nivel, dar îi iubesc ceva mai mult. Simțeam nevoia să-mi exprim recunoștința, pentru că dacă aș fi făcut decizia greșită de a rămâne în orașul meu natal, viața mea ar fi fost mult mai nașpa, deci îmi mulțumesc și mie și deciziei mele inspirate pentru șansa de a face parte din grupuri de prieteni minunate. 
Care-s totuși grupurile de prieteni preferate ale voastre?

17.02.2015

Țapul ispășitor de Daphne du Maurier


Mi-a luat mult prea mult ca să termin de citit cartea asta. În manualul de engleză de anul trecut am avut un pasaj din cartea cea mai faimoasă a acestei autoare, și anume Rebecca. Iar după am tot auzit lucruri bune despre autoare și când am văzut cartea asta în biblioteca bunicii, mi-am zis că asta e șansa. Este scurtă, puțin peste 300 de pagini și nu mă așteptam să mă lălăiesc atât.

Țapul ispășitor folosește celebra idee din Prinț și cerșetor și ne pune protagonistul față în față cu o persoană identică din punct de vedere fizic. Curios, ajunge să-și petreacă întreaga zi și o mare parte din noapte alături de acest necunoscut, împărtășindu-și detalii din viața personală. Când se trezește de dimineață, un șofer îl așteaptă, i se adresează cu „Domnul Conte”, iar sosia lui a dispărut cu toate lucrurile sale.

Știu că spun des asta, dar chiar nu știu ce să cred despre cartea asta. Durează mult până să te prindă și să devii interesat de întâmplările pe care ți le prezintă, și deși stilul de scris e plin de descrieri și prezintă lucruri plictisitoare destul de des, este totuși captivant și nu te pierde. Mi-a plăcut asta, pentru că am simțit că mă pot reîntoarce oricând la poveste și voi fi primită bine.

Personajele au fost crema. Toate destul de dubioase, însă interesante în egală măsură, au adus dialoguri piperate și amuzante, dar și multă frustrare și situații care de care mai interesante și jenate pentru micul nostru protagonist. Avem o întreagă familie roială ce încearcă să se mențină la suprafață din punct de vedere financiar și care se bazează pe moștenirea lăsată de la o noră. În casa lor, sfinții se contopesc cu minciunile, iar înșelătoriile și trecutul cu o muncă prea grea și prea neapreciată. Mi-a plăcut că deși în mijlocul acestei familii, i-am văzut prin ochii detașați ai necunoscutului, ai celui care ia parte, dar nu este o parte în sine.

M-am îndrăgostit de realitatea întâmplărilor. Cartea asta nu ne prezintă viața fericită a celor bogați, dar nici pe cea groaznică a celor pioși și obișnuiți cu suferința. Ne dă o privire obiectivă, atât bună, cât și rea asupra vieții personajelor, iar întâmplările variază de la hilare, la de-a dreptul tragice. Cartea ne prezintă viața în cea mai pură formă a ei , iar sfârșitul are gustul acela amărui pe care ți-l lasă și nedreptatea de zi cu zi.

Mi-a plăcut. M-a ținut interesată... Și în același timp, la ultimele 100 de pagini, deja abia așteptam să citesc și să termin odată. Dacă o aveți, o puteți citi, însă nu aș recomanda-o în mod special.

3/5

Avusesem sentimentul că timpul se scurge prea repede - nu pentru că aș fi avut un program prea încărcat, ci pentru că nu reușisem să fac nimic din ce-mi propusesem.

- Numai că eu, ca persoană, mi-am ratat viața.
- Asta e valabil pentru toți. Suntem fiecare câte o epavă. Secretul vieții este să recunoști cât mai devreme și să te împaci cu gândul. Pe urmă nu mai contează.

Insectele, animalele, bărbații, femeile, copiii, toți nu trăim decât din lăcomie. Nu e prea amuzant, dar ce să-i faci? Singurul lucru care-ți rămâne este să slujești lăcomia și să dai oamenilor ce-și doresc. Buba e că nu se satură niciodată.

Râdem ca să stăvilim teama, sau să ne simțim atrași pentru că suntem dezgustați.

Cruzimea era mai profundă azi, atacând spiritul, rănind eul ascuns, nu ca pe vremuri, când era fățișă și mai primitivă.

Oamenii care ascultă pe la uși aud întotdeauna minciuni.

Când ajunge războiul în satul tău, în pragul casei tale, nu mai este nici tragic și nici indiferent. Ajunge un fel de pretext să-ți verși ura din suflet.

Mi-am dat seama dintr-odată că ceea ce mă apropia de ei nu era curiozitatea străinului, atracția sentimentală spre pitoresc, ci ceva mai profund, mai intim, o dorință atât de puternică pentru bunăstarea și viitorul lor, încât deși vecină cu dragostea, semăna cu durerea.

11.02.2015

Top 5 Wednesday | Books That Take Place in Your Country |

Aproape am uitat să fac provocarea de săptămâna asta. Chiar mi-am zis și aseară, și azi de dimineață să nu uit, dar memoria mea se înrăutățește din ce în ce mai tare din păcate. Oricum, aici o să aleg doar autori români, pentru că încă nu am găsit cărți în care toată acțiunea unei cărți se petrece în România, și să fie și scrisă de autor străin.




  1. Cireșarii de Constantin Chiriță. În caz că nu plecați nicăieri în vacanță, vă recomand cu drag cărțile din seria asta, pentru că te umblă peste tot. Cred că ca și setting, cel mai mult mi-a plăcut ultimul volum, care se petrece la mare. A dat un sentiment de nostalgie și mai puternic. Oricum, peșteri și locuri ascunse sub mare, sau bâlciuri și castele de mult uitate... Voi alegeți, iar Cireșarii vă oferă. Nu știu eu îndeajuns de multe cuvinte încât să laud cartea asta așa cum o merită. {Vreau să trăiţi din plin, viu, agitat, nervos, liber aceşti ani neasemuiţi, aceşti ani în care visul şi fantezia nu ţin seama de niciun obstacol, în care orice bătaie a inimii se dăruie întregii lumi.}
  2. Pânza de păianjen de Cella Serghi. O carte care nu mi-a plăcut, dar am dificultăți în a găsi cărți pentru topul ăsta. Oricum, în mare, acțiunea se petrece în Balcic în mare măsură, un oraș de la litoral și este amintită în scrisorile Dianei către prietena ei cea mai bună, Irina. Este în mare o poveste despre creștere, dar nu neapărat maturizare, și iubire, dar nu neapărat fericire. {E o vorbă din popor care spune că dacă vrei să fii fericit, trebuie să închizi un ochi. Eu ar trebui să-i închid pe amândoi.}
  3. O lume întreagă de Radu Tudoran. Ah, uite încă o carte care mi-a plăcut mult! Știu că a fost printre primele mele incursiuni în autorii români care nu erau pentru școală și am fost plăcut surprinsă să văd cât de mult mi-a plăcut. Un mic băiețel merge cu autobuzul, numai ca să se rătăcească într-o lume cu totul diferită față de ceea ce știa el... iar de-aici, începe să o exploreze! Nu mai țin minte foarte multe, iar citate nu am avut însemnate și nici nu găsesc nicăieri pe internet.
  4. Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș. Altă preferată! Încet încet copilașii mei mult iubiți se reîntorc la mine. Revolte școlare, iubiri ce fie rămân, fie trec, dezamăgiri și gusturi acre... Ăsta-i Drumeș în esența lui, iar cum asta a fost prima mea carte de la el, am fost plăcut surprinsă, și chiar se numără printre preferatele mele. {Omul a rămas o fiinţă necunoscută oamenilor.}
  5. Iubim de Octav Dessila. Cartea este formată din trei volume, iar eu am citit doar două. În primul acțiunea se petrece la Iași (sau oricum, undeva prin Moldova), iar în a doua la București, după ce tânăra noastră protagonistă reușește să se căsătorească cu scriitorul ei preferat, prieten de familie și mai bătrân decât ea cu câțiva zeci de ani. Nu pot să spun că apreciez în mod special subiectul pe care-l abordează, dar m-a prins acțiunea când am citit-o. După mi-am primit un mic spoiler și am renunțat, pentru că doar aș fi sfârșit frustrată. {Căci fata aceasta și-a închis ochii pentru toți câți sunt pe lume și numai lui i-a întins mâna de orb, spunându-i: du-mă, du-mă mereu cu tine.}
Țin să menționez că, deși numerotate, cărțile nu sunt într-o ordine aparte (sau poate da, puse așa cum mi-am adus eu aminte). Aș vrea să dau un fel de mențiune specială pentru două cărți în care este menționată țara noastră, deși este folosită ca o destinație exotică ce să adauge mister: în Harry Potter, unde unul din frații Weasley studiază dragoni prin munții noștri, și Circul nopții, unde avem o româncă ca personaj secundar! Cam ăsta e topul meu. Dacă vă vin în minte cărți care se încadrează aici, și care să fie și bune, vă rog recomandați!

08.02.2015

We were liars de E. Lockhart


Bun venit în familia Sinclair și în cartea care m-a distrus. Sinclarii sunt cea mai puternică, misterioasă și superbă familie din America. Totul despre ei este bun și luxos, iar viața în fiecare vară pe insula lor privată nu este o excepție. Aici îi întâlniți pe Mincinoși, fiecare un prinț și o prințesă cu calități speciale, cu raze de soare în zâmbete și eleganță în existență.

Să fiu sinceră, eram gata să urăsc cartea asta. În schimb, o termin într-o singură zi și rămân marcată de o poveste ce a ajuns să mă fascineze. Stilul de scris a fost cel care m-a cucerit prima oară, simplu și la persoana I (aici o să fac o excepție, și o să zic că a fost grozav), dar interesant și cu mici detalii care nu pot decât să trezească în tine imagini vivide. Au fost pauze menite să te facă să te îndrăgostești de o scenă, de un personaj și povești și basme încorporate în povestea propriu-zisă, care doar te fascinează și mai mult, care doar sporesc curiozitatea.

Am adorat personajele. Începând chiar cu naratoarea poveștii, care este atât de distrusă, atât de tânără și atât de tristă că nu poți să nu empatizezi cu ea la un anumit nivel, și continuând cu grupul ei de prieteni. Au fost fermecători, fiecare cu o personalitate atât de adorabilă, fiecare atât de unic și vesel și plin de viață. Toți atât de gata să facă orice, toți iubindu-se unul pe celălalt, toți împreună, Pentru totdeauna. Mi-au plăcut mult scenele în care apăreau cu toții, dinamica grupului lor e tare interesantă, iar replicile lor variază de la fiind hilare, la de-a dreptul filozofice.

This island is ours. Here, in some way, we are young forever.

Vară de vară, ei au trăit împreună, iar acea apropiere m-a făcut să mă simt geloasă și m-a făcut extrem de tristă. Pentru că ei au amintirile, au legătura aceea care nu poate fi ruptă orice ar fi, ei se au unii pe alții, mereu, la începutul fiecărei veri. Și am simțit lipsa unei astfel de apropieri cu cineva și dezamăgirea că nu am putut să țin oamenii la care am ținut îndeajuns de aproape de mine, să devină ai mei. M-a marcat personal cartea asta întocmai prin acest fapt. Le-am simțit și disperarea de a arăta că merită să facă partă din familie și nevoia de a scăpa. We were liars a avut un impact mai puternic asupra mea tocmai modului în care m-am putut regăsi în problemele și vorbele personajelor.

Cred că a fost una dintre cărțile cele mai interesante pe care le-am citit de ceva vreme. Nu pot să spun exact ce o face atât de grozavă, ce o face atât de specială, când povestea este una relativ des întâlnită prin cărți, la fel cum regăsești și câte un grup de personaje. Dar cartea asta ia toate aceste lucruri și le aduce la un cu totul alt nivel, le transformă încât să pară cu totul altceva și autoarea face totul atât de bine, că devine o poveste înviorătoare, nouă. Unele idei sunt grozave, iar întâmplările sunt cu totul intrigante. Am plâns ca în momentul următor să râd. Am zâmbit, ca în următorul moment să mă încrunt. Am trăit din plin disperarea personajelor, doar ca să simt speranță alături de ele.



Cartea asta a fost superbă și m-a făcut să plâng ca un bebeluș (și credeți-mă, când eram mică nu mai tăceam!). M-a fermecat fără să-mi dau seama și a făcut din mine o baltă de sentimente. Nu știu exact dacă să o recomand sau nu, o să spun doar că a ajuns o carte tare dragă mie și chiar cred că intră la preferate.

5/5

The universe was good because he was in it.

 “When we say Shut up, that isn’t what we mean at all.” 
“No?”
 “What we mean is, we love you. You remind us that we’re selfish bastards."

“Can I hold your hand?” he asked. I put mine in his. “The universe is seeming really huge right now,” he told me. “I need something to hold on to.”

I’ll be fine, they tell me. 
I won’t die. 
It’ll just hurt a lot.

“Cadence was the first, and it didn’t matter that she was a girl. I would give her everything. Just like a grandson. I carried her in my arms and danced. She was the future of our family.”

He looks pitiful. He looks powerful. I love him, but I am not sure I like him. I take his hand and lead him inside.

“What happened to the little blond girls who used to run around this place?”
 Mummy sighs. “We grew up, Dad,” she says. “We grew up.”

“Do you still miss Gran?” I ask him as we head toward New Clairmont. “Because I miss her. We never talk about her.” 
“A part of me died,” he says. “And it was the best part.”

I do want people to feel sorry for me. I do. And then I don’t. I do. And then I don’t. 
“I’m sorry,” I say.

“Half the time I hate myself for all the things I’ve done. But the thing that makes me really messed up is the contradiction: when I’m not hating myself, I feel righteous and victimized. Like the world is so unfair.”

They know that tragedy is not glamorous. They know it doesn’t play out in life as it does on a stage or between the pages of a book. It is neither a punishment meted out nor a lesson conferred. Its horrors are not attributable to one single person. Tragedy is ugly and tangled, stupid and confusing.

Cartea este tradusă și la noi sub numele de Mincinoșii, iar aceasta este cartea pentru Cartepidemia lunii februarie. Sunt puțin tristă totuși, am impresia că recenziile mele devin din ce în ce mai scurte, din ce în ce mai fără conținut. Of.

04.02.2015

Top 5 Wednesday |Futuristic Books|

Se pare că februarie este, într-un fel, luna unor noi începuturi pentru mine. M-am tot gândit să scriu astfel de postări și să fiu și eu în top cu restul lumii, doar că nu eram sigură dacă să aleg top 5 wednesday sau top 10 tuesday, dar nu aș fi fost în stare să găsesc câte 10 lucruri pe săptămână, așa că o să mă limitez la cinci. Sunt destul de entuziasmată, de ce nu, și sper că nu o să vă plictisesc cu toate postările care sunt pe lângă ce obișnuiam să postez. Dar hey, multă diversitate! Nu strică, nu?
Top 5 Wednesday este o provocare săptămânală, concepută de Lainey, la care poate lua parte oricine.


  1. Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Una dintre cărțile mele preferate, o iubesc și o ador. Bradbury ne prezintă o societate în care cărțile sunt interzise, iar pompierii, în loc să oprească focuri, le pornesc, răzbunându-se pe anii în care cunoștințele au fost luate din filele unor cărți și oamenii erau mult mai greu de manipulat. Recunosc, este un viitor pe care sper să nu ajung să-l văd îndeplinindu-se. {“Stuff your eyes with wonder, he said, live as if you'd drop dead in ten seconds. See the world. It's more fantastic than any dream made or paid for in factories.”}
  2. Pacific Rim de Alex Irvine. Cartea scrisă după faimosul film cu același nume ne prezintă lupta dintre oameni și monștri (denumiți kaijuu) ce ies dintr-o fală în ocean. Roboți, multe elemente tehnice de sci-fi, o lume care trăiește cu ajutorul eroilor și rămășițelor de monștri. Și totuși, când oricare zi ar putea fi ultima și fiecare bătălie de aduce mai aproape de sfârșit, oamenii găsesc totuși motive să trăiască. {The rangers are heroes. But like all heroes, they're bound to find that time has passed them by.}
  3. Sword Art Online de Reki Kawahara. În 2022, un nou joc își deschide porțile fanilor pentru a încerca o nouă tehnologie, Nerve-Gear, care-ți permite să trăiești în întregime respectivul joc. Doar că totul a fost doar o glumă seacă din partea creatorului, care-și va ține jucătorii blocați în lumea Sword Art Online până ce se trec toate cele 100 de niveluri. Dar mai există o problemă: dacă mori în joc, mori și în realitate. Așa că, în cele din urmă, câți vor fi dornici să încerce să scape? {“This may be a game, but it isn't meant to be played.”}
  4. Ready Player One de Ernest Cline. Din punctul meu de vedere, o carte cam prea lăudată, însă se găsește în topul meu pentru că eu prefer să mă duc în trecut decât în viitor. Mă rog, în 2024, lumea este un loc prea groaznic pentru a-și mai dori cineva să trăiască în ea, așa că întreaga populație se retrage într-o lume virtuală și ideală denumită Oasis. Acolo, există, pe lângă slujbe și vieți trăite în întregime în mod virtual, și o competiție care-i promite câștigătorului întregul imperiu Oasis. {“No one in the world gets what they want and that is beautiful.”}
  5. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes. Când se găsește un leac pentru a face dintr-un om cu dizabilități mentale un geniu, Charlie este cel ales să-și împartă soarta cu micul șoarece Algernon, care a fost predecesorul său. Experimentul pare a fi un succes de importanță mondială, dar oare chiar așa să fie? {“I don’t know what’s worse: to not know what you are and be happy, or to become what you’ve always wanted to be, and feel alone.”}


Nu știu exact ce să cred încă de topul acesta, nu știu dacă voi continua să-l fac sau nu, presupun că depinde de chef? A fost amuzant totuși. Și cine știe, poate și alții o să mi se alăture! Sper că v-am făcut măcar puțin curioși în legătură cu unele cărți pe care le-am menționat aici. 

03.02.2015

Jennifer Lawrence Book Tag

Mulțumesc Leontina și Andreea pentru leapșă! Am folosit imaginea de pe blogul Andreei, mi s-a părut așa frumoasă! Și acum o să zic o chestie foarte șocantă, dar *gasp* eu nu am nici o pasiune pentru Jennifer Lawrence. Normal, îi apreciez talentul și modul de gândire, dar pur și simplu sunt în mare indiferentă cu privire la situația ei.

1. Actrița a crescut în Kentucky - Cartea ta preferată care se petrece într-o zonă rurală? 
O să spun Cum să pictezi un mort de Sarah Hall. Deși sunt mai multe puncte de vedere, și practic și locul acțiunii diferă, există părți în care acel loc este un sat dintr-o zonă rurală. Asta pentru că nu am știut exact cu ce să răspund.

2. A fost descoperită pe străzile din New York - O carte despre care nu ai auzit, dar pe care ai găsit-o într-o librărie și ți-a plăcut foarte mult. 
Caterina de Medici. Regina nopții însângerate de C. W. Gortner. Am luat-o de la anticariat și a fost surpriza anului trecut, pentru că nu aveam cine știe ce așteptări de la ea. Mi-a plăcut coperta, iar conținutul m-a făcut să o adaug la preferate.

3. Swearing off social media - O carte pe care refuzi să o citești.
Aici o să iau răspunsul de la Andreea, pentru că-i împărtășesc sentimentele în întregime: orice carte de John Green. Indiferent cât de plăcut ar fi el în vlogurile lui sau cât o să-l laude cititori de pe oriunde, nu simt nici o dorință să-i citesc cărțile. Deja știu cum se sfârșește Sub aceeași stea, iar celelalte cărți sunt exact la fel. Înțeleg că vai, moartea și adolescenții ultra deștepți sunt la vogă și place lumii, dar totuși, o schimbare de temă, ceva?

4. Și-a început cariera în televiziune, apoi a început să joace în filme - O serie care devine mai bună cu fiecare volum.
Pot să dau mai multe exemple, pentru că deși nu am citit extraordinar de multe serii, cele pe care le-am citit se încadrează în categoria asta: Cireșarii de Constantin Chiriță (pe care am impresia că nu-i laud îndeajuns), Moștenirea de Christopher Paolini (ultimul volum este preferatul meu) și hai să punem și Contele de Monte Cristo (pe care ar trebui să o recitesc, însă din câte îmi mai aduc aminte, tot ultimul volum mi-a plăcut cel mai mult).

5. S-a împiedicat la decernările Oscar - O carte/serie care a început bine, dar s-a terminat prost.
Și aici am mai multe exemple, însă ambele pe care le voi numi sunt serii care mi-au plăcut mult, mult, dar care însă m-au dezamăgit după un anumit număr de volume. Seria Cimitirul cărților uitate de Carlos Ruiz Zafon; încă cred că primul volum era perfect așa și nu mai avea nevoie de nici o continuare. Și Legendele clanului Otori de Lian Hearn. Vă implor nu citiți volumul patru, pentru prima oară o editură a făcut bine să nu traducă mai departe seria. Este perfectă în trei volume, nu vă stricați experiența, cum am făcut eu.

6. Jlaw și Cris Martin - Cartea preferată scrisă de doi sau mai mulți autori.
Dacă pronunți Jlaw și J.Lo (gen Jennifer Lopez) sunt exact la fel. Mă rog, aici nu am ce răspuns să dau, efectiv nu am citit așa. În afară de o antologie, care oricum nu se numără prin preferatele experienței mele de cititor, nu am citit. Nici nu cred că sunt prea entuziasmată să încerc, mă simt de parcă sunt profa de la școală vorbind cu doi colegi de bancă ce se ajută la teste/ascultări: vreți să împart nota? Cam așa, vreți să împart laudele?

7. A lucart cu David O. Russel - Un caracter disfuncțional/cu probleme pe care nu poți să nu-l placi?
Olguța din La Medeleni. Tocmai m-au lovit amintirile legate de cartea asta și... Ugh. O iubesc pe Olguța atât de mult, mi-e super dragă și chiar o admiram când eram mică, și în ciuda tuturor problemelor pe care le are, eu tot țin la ea ca și personaj.
Oh, și pentru că nu mă pot abține: Murtagh din ciclul Moștenirea. Copilul meu! Și cu asta am zis totul. Nu merita tot ce i s-a întâmpla și nimeni nu merita nimic în toată cartea asta de fapt, dar asta nu l-a oprit pe autor din a-mi crea copilașul drept personaj disfuncțional. Sighs. Toată iubirea a revenit.

8. Mystique - Un personaj negativ care crede că ceea ce face e un lucru bun.
Oaia fantastică din În căutarea oii fantastice. Nu cred că trebuie să mai explic cât de mult îmi place de ea, adică blogul meu este efectiv oaia-fantastica.

9. The hunger games - Seria populară preferată.
Am impresia că seriile care mi-au plăcut mie, deși să zicem populare într-un cerc relativ restrâns (aka foarte puține postări pe tumblr), nu sunt îndeajuns de cunoscute, așa că o să numesc una care este totuși cunoscută peste tot: Fetele Gallagher de Ally Carter. Știu că mi-au plăcut mult cărțile când le-am citit, pentru că stilul rapid de data asta s-a potrivit perfect cu subiectul pe care l-a abordat. Trebuie să recitesc seria asta și să o continui, poate găsesc cărțile în engleză. Și doar de dragul de a o avea scrisă aici: Moștenirea de Christopher Paolini. Credeați că nu o să auziți de ea aici, nu?

10. Tot ceea ce a spus ea până acum a fost amuzant - Personajul amuzant favorit.
Pf, jur că de la întrebarea șase încoace tot am probleme să găsesc răspunsuri la întrebări. Uhm, chiar nu știu?? Adică știu personaje amuzante, dar sunt doar în unele faze și de fapt chiar mă întristează mai mult acest gen de personaje și oh doamne, ce presiune! Hmmm, o să spun Tic din Cireșarii pentru că puțină repetiție nu a omorât pe nimeni și chiar l-am iubit la nebunie pe „prichindel”.

Și asta a fost leapșa! Mi-a făcut plăcere să răspund la întrebări, mulțumesc din nou!

01.02.2015

| January | Favorites


Ok, asta e prima oară când scriu o astfel de postare, deci chiar nu știu ce o să iasă. Dar încercarea moarte n-are și vreau să vă arăt mai multe părți ale vieții mele, deci aici sunt... încercând. O să fie, toate lucrurile, puse foarte random aici, deci vă rog nu vă așteptați la prea mult de la mine.

În primul rând, o să recomand un film, și anume My P.S. Partner. Este un film coreean, se întinde undeva pe durata a două ore și atenție vă rog, conține scene mature. L-am văzut chiar în prima zi a lunii și am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut. Romanță, întâmplări hazlii, dar și triste și ceva nuditate (care surprinzător, nu m-a deranjat). Nu o să vă spun foarte multe despre plot, ci doar o să le spun îndrăzneților că a fost un film care m-a surprins super plăcut.
Și continuând pe partea de cinematografie, am reînceput să caut seriale și deși am multe pe listă, singurul pe care am apucat să-l mai văd a fost How I met your mother, care mie îmi place. Sunt încă la primul sezon, deci nu pot spune foarte multe. La un moment dat m-am simțit nostalgică, așa că am decis să revăd Teen Titans. Un episod l-am văzut în decembrie, am mai văzut două luna asta și pot spune doar că este chiar mai fain decât atunci când eram mică. Din păcate nu prea găsesc motivația să mă pun în fața unui ecran și să mă uit la chestii, deci merge lent și greu pe partea asta. Dar am planuri mărețe pentru viitor, oupsie.

În schimb, m-am uitat mult pe youtube zilele ăstea și o să vă recomand o autoare care s-a apucat și de booktube și pe care eu o urmăresc cu mare drag: Jen Campbell, autoarea cărții Weird Things Customers Say in Bookshops. Este tare simpatică și vorbește foarte frumos despre cărțile care i-au plăcut și care o fac entuziasmată.

Cărțile care mi-au făcut luna asta mai bună au fost, cu siguranță, The Ocean at the End of the Lane de Neil Gaiman, care a fost plină de magie și absolut drăguță, și Urzeala tronurilor de George R. R. Martin care mi-a satisfăcut nevoile de o carte mare, grozavă și cu de toate. Acestea au rămas cu mine până la sfârșitul lunii și cele care m-au și obosit cel mai puțin. Le recomand!


Spre sfârșitul lunii am fost la ziua liceului verișoarelor mele, care a fost mult mai faină decât credeam. Unul din evenimentele cele mai faine la care am participat luna asta (deși chiar am avut multe zile bune în această lună - sper să se păstreze tradiția). Așa am fost îmbrăcată în ziua respectivă și pot să spun dor că arăt absolut adorabil. Mă voi repeta, dar modestia chiar nu mă prinde, așa că I will damn praise myself because I deserve it. 

Ca muzică, am descoperit o trupă cu o grămadă de melodii care-mi plac, și anume Years & Years. Au devenit mai populari relativ recent, de când melodia Take Shelter a devenit o constantă a posturilor TV. Mie până acum mi-au plăcut marea parte a melodiilor lor, însă preferata mea numărul 1 rămâne King. 



Am și citit o grămadă de fanficuri luna asta (efectiv o grămadă), așa că o să recomand și multe astfel de lucruri, deși se poate ca persoanele interesate să fie puține. Meh, sunt preferatele mele totuși.
Mi-am descoperit o nouă scriitoare preferată: kissthesebrokenwings. Scrie în general pentru Naruto, cuplul Sasuhina (Sasuke și Hinata), iar modul ei este perfect. Scrie groaznic de minunat, cu pauze și cuvinte repetate și tot ce e nevoie ca să facă cititorul să simtă ceva. În cea mai recentă lucrare a ei, The Fever Dream, tratează niște teme care-ți și mai distrug inima și o face atât de perfect că nici nu-ți dai seama că sângerezi din interior până ce nu ajungi la ultimul capitol și ești gata să plângi și respiri mai greu decât de obicei. Nu exagerez.
DoveFoxSnake de FanficMonster101 tratează într-un mod super uman relația care poate ieși din interacțiunea Sasuke - Hinata și este o lectură super interesantă și pe care am adorat-o și devorat-o.
His and Her Circumstances are o idee minunată în spate, din păcate are prea puține capitole ca să ai o idee în mare despre ce e vorba, dar promite mult și cu siguranță vreau mai mult pe viitor! De-asemenea Sasuhina.
Și o altă autoare de fanficuri pe care am descoperit-o luna asta, dar care scrie pentru Hirunaka no Ryuusei / Daytime Shooting Star este yuyukar. Pe lângă faptul că îi place un cuplu pe care efectiv eu l-am inventat (Shishio și Yuyuka), de-asemenea reprezintă interacțiunea absolut minunată dintre două personaje care au fost cam ignorate de autoare în povestea inițială. Plus că are un stil adorabil care se potrivește cu fandomul pentru care scrie.

O aplicație pentru telefon care mi se pare incredibilă și pe care v-o recomand în caz că sunteți fani pisici este Weather Whiskers. O aplicație care-ți spune cum va fi vremea în zona ta, folosind internet slang și arătându-ți o poză cu o pisică îmbrăcată conform vremii de-afară. Ce ți-ai mai putea dori?

Singurul joc pe care am apucat să-l explorez puțin luna asta este Starbot. Un joc adorabil, super inspirat de Micul prinț. Are niște citate incredibile, o poveste drăguță (ești un băiețel robot care-și ajută vecinii și care are ca partener de călătorii o stea) și este frumos, în lipsă de un adjectiv care să mi se pară mai potrivit. Este destul de basic, pixelat și ușor de executat (folosești săgețile și eventual enter/space). Nu am apucat să-l termin, dar sper că o să o fac destul de curând. Plus, poți să călătorești pe diferite planete și este super ușor, efectiv oricine îl poate juca!

Mi-am cheltuit o mare parte din banii de Crăciun luna asta, în general pe cărți (dintre care mențiune specială o să primească Wonder de R. J. Palacio, în engleză!! Sunt super entuziasmată să o citesc), dar alte lucruri care încă-mi plac chiar și după ce le-am luat, sunt: un penar cu London pe care l-am luat în timp ce profitam de reducerile de la Accessorize și a cărui culoare o ador, și semnul de carte (de fapt felicitare) cu Alice.


Și am dat peste două chestii foarte interesante despre care voi vorbi mai pe larg aici, și anume: clubul de carte din Brașov la care în sfârșit m-am convins să iau parte și care este mult mai drăguț și primitor decât am crezut eu că va fi. Ne vedem odată la două săptămâni, alegem o carte pe care să o citim și despre care să discutăm. Iar voi știți cât de mult îmi place să-mi expun părerile, nu mă voi putea abține să nu distrug viețile săracilor oameni cu cât de mult o să vorbesc.
A doua este Year of Cosmere, un an întreg de citit cărți de-ale lui Brandon Sanderson (autor ce a început să fie super popular datorită seriei Mistborn, pe care aparent toată lumea începe să o citească). Cu seria aceasta o să și înceapă această experiență, iar tot ce pot spune e că sunt doar ultra entuziasmată să văd ce e de capul cărților ăstora. Există un club pe goodreads dedicat acestui eveniment, de unde puteți afla și mai multe informații. Eu pot doar să vă spun că nu cred că o să regretați faptul că veți citi o carte alături de alte zeci de persoane, nu poate decât să fie amuzant!

Și pentru că sunt o fiică minunată, mama a hotărât să-mi facă un cadou: un inel adorabil, sub formă de pisică, de la Avon. Also, am prea multe postere în camera mea, dar nu o spun ca să mă plâng, ci ca să mă laud. Majoritatea sunt de artiști români și sunt așa mândră *lacrimă*.


Eu nu prea suport cafeaua dacă nu e cu destul lapte și îndeajuns zahăr, așa că prefer varianta britanică a băuturilor de dimineață aka ceaiul. În ultima vreme am vrut să mai experimentez și să schimb placa, de la ceaiul de fructe și mango pe care mereu îl beau și am devenit eco. Adică am ales să beau ceai verde. Dacă nu-i pui zahăr, nu are cine știe ce gust, este de fapt super acceptabil și pe mine mă energizează și mă calmează în același timp. Ceaiul verde normal are un miros destul de ciudat, ca de supă de urzici (bleah), așa că varianta pe care eu o îndrăgesc în mod special luna asta este: Ceaiul verde cu lămâie și vanilie de la Fares. Este parfumat și are un gust foarte plăcut și beau zilnic cel puțin două căni de ceai.

Iar cea mai bună veste a lunii merge către un revival al serialului meu preferat: Pushing Daisies. Aparent se discută despre așa ceva și dă Doamne să se întâmple! Pe lângă faptul că-l are pe inegalabilul Lee Pace, mai este și super amuzant și are o idee extra faină și nu, nu mă voi opri vreodată din a lăuda acest serial.


Asta a fost o postare mult, mult prea lungă. Nu știu dacă vor mai fi și în continuare astfel de postări sau dacă o să fie atât de multe preferate și turele viitoare. Eu sper că nu v-am plictisit prea tare și că poate ați descoperit ceva care să vă placă din tot ce-am înșirat eu aici! Let's hope for an even greater February!