03.10.2015

Madame Bovary de Gustave Flaubert


Mulțumiri Ancăi și Leontinei pentru că au cerut recenzie acestei cărți, cine știe în ce secol aș fi mai vorbit de ea, dacă nu. Voi îmi țineți blogul în viață ;)

Cred că cu toții ați auzit, măcar la ora de română, sau în trecere, fie de acest personaj celebru ce și dă numele romanului, fie de bovarism. Ei bine, nu știu ce credeți voi despre subiect, dar eu una mă așteptam la o carte și la un personaj cu care să mă identific, să regăsesc dorința aceea de a scăpa de realitate prin cărți, să o consider pe Madame Bovary o soră demult pierdută, care să-mi simtă durerea că lumile și întâmplările unei cărți nu sunt realitate. Și am vrut să iubesc cartea asta, am vrut să mă dezmeticesc că și eu sufăr de bovarism, și că bovarismul e așa de minunat cum a fost cititul până acum pentru mine. Bineînțeles, am fost dezamăgită, și uneori cred că e mai bine să nu ai așteptări decât să le ai atât de crunt măcinate.

Atunci când Emma Rouault se căsătorește cu Charles Bovary, un tânăr doctor, își imaginează că va trăi în lumea de lux și pasiune despre care a citit până atunci în cărți și reviste pentru femei. Însă Emma, acum Madame Bovary, nu renunță așa de repede la visele ei, așa că încearcă să și le aducă la realitate prin forțele proprii, iar astfel începe să decadă.

Nici nu știu de unde să încep. A fost o carte incredibil de plictisitoare. Adică nu pot spune că nu se întâmplă nimic, pentru că se întâmplă, dar nu este absolut nimic interesant. Doar 300+ pagini despre viața unor personaje mult prea stupide. Înțeleg de ce este cartea așa cum este, iar de ce personajele nu mă atrag absolut deloc: intră în unele tipologii, și nimic nu le mai scoate din ele. Și cum ar putea să-mi placă niște personaje care trec prin viață ca prin aer, fără să se schimbe și fără să iasă din mica lor grădină a personalității? Extrem de seci personajele, iar Madame Bovary a fost absolut groaznică: nesofisticată și egoistă, dorindu-și mult când nu merită nimic, genul de om de cea mai joasă speță. Nu am putut să o sufăr; tot ce mi-am dorit era ca femeia asta să sufere, pentru că tot ce se întâmplă în cartea asta este din cauza prostiei ei. Mi-a fost de-a dreptul milă de toți ce aveau de-a face cu ea, pentru că să fiu sinceră, eu n-aș fi putut să stau mai mult de 5 minute în compania ei fără să vreau să o pălmuiesc. Atât de frustrată eram din cauza personajului ăstuia. Restul personajelor au fost doar victime colaterale și am fost cam indiferentă față de ele.

Cât despre bovarism, în contextul operei ăsteia... Nici nu mă mai mir că femeile nu au putut primi o educație adevărată până târziu, dacă s-a răspândit ideea că femeia care citește se comportă cum se comportă Madame Bovary. Am ajuns la concluzia că acest personaj era clar bolnav psihic, pentru că altfel nu pot realiza cum cineva poate fi îndeajuns de fără minte să creadă că poate duce viața idealizată dintr-un roman de dragoste. Poate că în adâncul nostru, toți vrem așa ceva (și poate că asta înseamnă pentru noi bovarismul?), dar cred că realizăm că replicile romantice funcționează de cel mult trei ori în viață, iar nimeni nu e îndeajuns de minunat încât să trăiești o viață întreagă cu el, fără să te enerveze.

Sfârșitul nu a făcut nimic altceva decât să mă enerveze și mai tare, pentru că pe lângă toate defectele înșirate până acum, Madame Bovary mai este și o lașă absolută, gândind mereu prin perspective exagerate și dramatice, iar dacă frumusețea este singura ei calitate, atunci nu sunt sigură ce să cred despre asta.

Poate că e vina mea, că judec acest roman prin ochii tinerei de secol XXI, dar oricare ar fi cauza, această carte m-a dezamăgit cumplit. Aceasta nici nu este o recenzie per se, ci mai degrabă doar nemulțumirile mele cu privire la tot ce înseamnă cartea asta. Nu vreau să se înțeleagă că vă zic să nu citiți această carte; cel puțin când e vorba de clasici, sunt adepta ideii că fiecare are propria părere. Aproape toți prietenii mei de pe goodreads i-au dat 3 steluțe sau mai mult, în timp ce mama mi-a spus că nici ea nu a fost prea impresionată de cartea asta. DAR dacă vreți să o citiți, recomand totuși împrumutul.

1/5

He was neglecting her, he was in love with another! - yes, she had been told she would be unhappy... And she ended by asking him for a dose of medicine and a little more love.

The novel charm of independence soon lightened the burden of his solitude.

It seemed to her that certain parts of the world must produce happiness, as they produce peculiar plants which will flourish nowhere else.

She would have been glad of someone in whom to confide all this; but how to describe an intangible unease, that shifts like the clouds and eddies like the wind? Lacking the words, she had neither the opportunity nor the courage.

"Sorry diversion, for it never brings happiness."
"Does anything?"
"Yes", he answered, "it comes along one day."

To feel nobly and to love what is beautiful - that's our duty. Not to accept all the conventions of society and the humiliations society imposes on us.

Assurance depends on one's surroundings.

But the denigration of those we love always severs us from them a little. Idols must not be touched; the gilt comes off on our hands.

Măcar citatele sunt faine. Între timp, am un nou blog, unde o să vorbesc despre toate nimicurile vieții mele. 

4 comentarii:

  1. Merci de recenzie :) Hm, acum că am văzut păreri de la persoane în care am încredere cred că o să zic pas cărții ăsteia. Dar citatele sunt într-adevăr drăguțe.
    Mult succes cu noul blog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc!! Mă simt sincer flatată de încrederea pe care o ai în opiniile mele, și sper că va fi o decizie pe care nu vei ajunge să o regreți :)

      Ștergere
  2. Mulțumesc de recenzie, Sara!
    Auch, am și eu cartea tot în engleză și deși nu cred că ar fi o experiență atâât de interesantă nici în română, nu mă ajută deloc acest fapt.
    Cred că o voi citi, oricum, la un moment dat, deși nu știu când și cum se va întâmpla. Sunt totuși curioasă pentru că am auzit foarte multe păreri ce sunt împărțite.
    Și CE DRĂGUȚ E CELĂLALT BLOG!!
    Succes mai departe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plăcerea mea! ~
      Nu este foarte grea de înțeles cartea în engleză, doar că durează mai mult până te prinde. Sunt destul de sigură că am recitit primele 10 pagini, pentru că nu înțelegeam ce și cum, că-mi era mintea prin altă parte.
      Cred că cel mai bine e, dacă ai ocazia sau obligația de a citi cartea asta, să o faci, pentru că atunci când părerile sunt împărțite, cel mai important e să îți formezi tu una proprie.

      MERSI! :3

      Ștergere