19.08.2015

I'll Give You the Sun de Jandy Nelson


I'll Give You the Sun este povestea gemenilor Noah și Jude, urmărind să ne explice de ce relația dintre ei s-a înrăutățit pe parcursul a trei ani. Amestecând trecutul (perspectiva lui Noah) și prezentul (punctul de vedere al lui Jude), primim piese din puzzle-ul unei familii, în timp ce, poate, și regăsim părticele din noi în protagoniști.

Mă simt de parcă Noah și Jude sunt părți diferite ale aceiași monezi, și de-asemenea am și empatizat puternic cu ambii. Gelozia lor, nevoia de a apela la orice doar pentru a îmbunătăți lucrurile, căutările disperate pentru adevăr.... Este o poveste despre slăbiciunile, talentele și calitățile umane. Cred că I'll Give You the Sun este o carte ce te prinde și se citește așa ușor tocmai pentru că și noi dorim cu disperare să aflăm dacă totul va fi bine în cele din urmă, și nu stricat pentru totdeauna.

Am adorat relație dintre Jude și Noah, cum pur și simplu aveau nevoie de existența celuilalt cu disperare. Sunt NoahșiJude, nu Noah și Jude, și sunt pur și simplu prezenți când e nevoie, chiar dacă mai degrabă s-ar sugruma. Simțeam că nu mai pot vorbi de fiecare dată când citeam descrierile referitoare la legătura dintre ei, dar asta este posibil să fie și doar slăbiciunea mea; pur și simplu ador frații fictivi atât de mult, iar Noah și Jude au fost minunați.
Mi-au plăcut mult și ca personaje separate. M-am simțit mai atașată de Jude, asta probabil și pentru că are o voce narativă mai puternică, dar a lui Noah a fost extrem de artistică, plină de metafore explozive și incredibile, m-au făcut să mă îndrăgostesc de lumea și modul de gândire a lui Noah, 7

Fun facts: lots of fun superstition and just a touch of magic + queer characters!!

Dintr-un motiv destul de evident și pe care țin să-l menționez în fiecare recenzie, mi-au plăcut și restul personajelor: sunt umane, fiecare cu problemele, ciudățeniile și slăbiciunile sale, dar nesimțiți drăguți câteodată. A fost o adevărată plăcere să dau peste atâtea personaje care nu păreau tăiate de pe o cutie de cereale și puse în poveste. Înseamnă ceva. Au un impact asupra lumii în care trăiesc.

Sunt o grămadă de imagini vizuale puternice și glorioase și mi-au folosit imaginația la capacitatea maximă. Stilul de scris este foarte plăcut, creează genul de propoziții care mă fac să vreau să fac dragoste cu o întreagă pagină (vorbind metaforic).

Deși sunt departe de subiectele alese în această carte, simt totuși că  I'll Give You the Sun m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață; sunt destul de confuză, chiar și acum (luni după ce am citit cartea și am scris recenzia originală în engleză), așa că rating-ul rămâne același! Tot mi-a plăcut mult cartea și voi mai citi lucrările lui Jandy Nelson în viitor!

4/5

When people fall in love, they burst into flames.

Every time Grandma S. read Jude’s and my palms, she’d tell us that we have enough jealousy in our lines to ruin our lives ten times over.

I’m doomed, shoved out the airplane without a parachute because mothers are the parachutes.

We wish with our hands, that’s what we do as artists.

Guilt is a prison.

The worst thing that could happen to Noah has happened. He’s become normal. He has the proper amount of buttons.

Remembering again and again that we got made together, cell for cell. We were keeping each other company when we didn’t have any eyes or hands. Before our souls got delivered.

Reality is crushing. The world is a wrong-sized shoe. How can anyone stand it?

In third grade, Mrs. Michaels, the art teacher, told us we were to do self-portraits. We were across the room from each other and without so much as sharing a glance, I drew him, and he me. Sometimes, now, it feels like that.

The thing is: I know I’ve slipped. I see my buttons popping off and flying in all directions on a daily basis. What worries me about Dad and Noah is that they seem to think they’re okay.

I don’t know how much time goes by as I and a handful of enormous stone couples watch him work, watch him rake his hands, dripping with wet clat, through his hair, over and over again, until it’s not clear if he’s making the sculpture or if the sculpture is making him.

There was a time when I was going through hell too, but I didn’t have the courage to keep going? So, I just stopped. Pressed pause. What if I’m still on pause?

Everything is true at once. Life is contradiction. We take in every lesson. We find what works.

You have to see miracles for there to be miracles.

Sketch like it matters. No time to waste, nothing to lose. We are remaking the world, nothing less.

No one tells you how gone gone really is, or how long it lasts.

But what if I don’t need her permission, her approval, her praise to be who I want to be and do what I love? What if I’m in charge of my own damn light switch?

Maybe a person is just made up of a lot of people. Maybe we’re accumulating these new selves all the time. Hauling them in as we make choices, good and bad, as we screw up, step us, lose our minds, find our minds, fall apart, fall in love, as we grieve, grow, retreat from the world, dive into the world, as we make things, as we break things.

De-asemenea, la un moment dat, cartea asta face referire la sculpturile lui Brâncuși, fapt ce m-a făcut foarte fericită, mereu îmi place când găsesc părți din țara mea în mintea și creația altora.

5 comentarii:

  1. Imi place aceasta idee destul de mult, iar recenzia ta e chiar convingatoare <3 Poate apare la Epica, pare genul de carte pe care l-ar publica <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că o să apară relativ curând, știu că au mai tradus o carte a autoarei, și anume „Cerul e pretutindeni”, și este destul de posibil să urmeze și aceasta ~

      Ștergere
  2. Îmi place mult de tot primul citat ales de tine, dar și celelalte mă intrigă. Am observat și că unghiile tale se asortează foarte simpatic, hihi. Nu știu de ce observ detalii atât de micuțe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta este partea mea preferată când citesc o carte: să însemnez citatele care-mi plac. Mă bucur că te-au făcut curioasă!
      Haha, acel detaliu mi-a plăcut și mie; a fost pur întâmplător, poza e făcută în Cărturești.

      Ștergere
  3. Ce frumos! Mai că aș cumpăra cartea doar după copertă, dar recenzia ta mi-a stârnit și mai mult interesul. Îmi plac cărțile în care, nu doar protagoniștii, ci și celelalte personaje, sunt caractere expresive, care au ceva de transmis, și nu sunt puse la întâmplare. Și eu mă gândeam pe măsură ce citeam că e genul de carte pe care ar publica-o cei de la Epica. ^^

    RăspundețiȘtergere