19.08.2015

Dragonul Maiestății Sale (Temeraire #1) de Naomi Novik



Asta este genul de carte care-mi place să o citesc. Yay.

Viața căpitanului Will Lawrence din flota Angliei se schimbă în momentul în care găsește la bordul unei nave franceze un ou de dragon. Devenind pe nepregătite căpitanul lui Temeraire, inteligentul dragon care iese din ou în mijlocul mării, Laurence este nevoit să-și schimbe modul de a trăi, acum legat mai degrabă de cer decât de ape.

Terry Brooks de la New York Times spune: „Exact când credeai că ai văzut toate tipurile de povești cu dragoni, Naomi Novik demonstrează contrariul”. Și vai, cât de adevărat este! În această carte urmărim războaiele napoleoniene într-o lume în care dragonii au trăit încă din cele mai vechi timpuri. În China, dragonii au fost prețuiți cu mult înainte ca romanii să se fi gândit să-i îmblânzească, iadul este văzut ca lumea distrusă de flăcările dragonilor, iar totul este construit cu grijă în jurul acestei singure, unice idei: încercarea de a co-exista cu niște creaturi fantastice de la apariția rasei umane încoace. Și este fascinant, pentru că totul are sens și se demonstrează că această carte este doar alternativa mult mai interesantă a unei istorii pe care o știm cu toții din timpurile petrecute pe băncile școlii. De asemenea, mecanismele din jurul dragonilor luptători sunt la fel de interesante și creează o imagine foarte impresionantă. Dragonii au toți rase diferite, și a fost incredibil de interesant să aflu ce încadrează un dragon într-o rasă sau alta, și sunt toți scriși cu atâta dragoste, că nu se putea ca după terminarea cărții ăsteia să nu crească și adorația mea față de această rasă.

Temeraire, dragonul, este un adevărat deliciu literar! Este o plăcere să citesc despre el, este și personajul meu preferat și îi ador personalitatea. Este foarte inteligent, interesat de absolut tot ce-l înconjoară și reprezintă o provocare intelectuală, iar viziunile sale sunt extrem de liberale (în comparație cu timpul în care se petrece acțiunea), dar în același timp îi și pasă de toți și de toate, iar toate astea îl fac un personaj așa de ușor de iubit, că este puțin probabil să fie prea multe alte personaje pe același piedestal cu Temeraire. Practic, am nevoie ca Temeraire să fie cel mai bun prieten al meu!
Din păcate, acest titlu îi revine lui Laurence, un alt personaj foarte simpatic, ușor de înțeles și ușor de plăcut; am iubit în mod special simțul puternic al dreptății pe care-l deține și câtă grijă pune în lucrurile pe care trebuie să le facă și cuvintele care-i părăsesc gura. Legătura dintre Laurence și Temeraire este atât de minunată; de fapt fiecare legătură dintre un căpitan cu dragonul său este fascinantă, mai ales când citești despre ea, pentru că apuci să vezi toate acele diferite moduri de comportament, dar care aduc în cele din urmă la dragoste și respect reciproc. Simt, într-un fel, că această carte ia noțiunea de suflet pereche și o aplică exact relațiilor om-dragon, este o relație fragilă și crudă, dar hrănitoare și importantă pentru ambele părți. Este faptul că la bază are, în cele mai multe cazuri, ideea de alegere; este o prietenie dusă la limite, între specii diferite și împotriva trecerii timpului și a vorbelor aspre și pline de milă.
Ceea ce iar îmi place este faptul că, indiferent de cât de mult sau puțin apar în carte, toate personajele demonstrează că au și părți bune, și părți mai puțin bune, sunt și corecte și și mai puțin corecte, și chiar cu decizii discutabile, sunt incredibile prin modul în care sunt modelate după fiecare persoană pe care o și întâlnești în viața de zi cu zi; găsești în paginile acestei cărți același timp de oameni peste care ai da și dacă ai ieși în lume, iar ăsta este un plus uriaș pe lista mea.

Mi-a plăcut stilul de scris, chiar a reușit să mă prindă. Sunt și niște scene de luptă bine scrise și momente care-ți tăiau respirația și-și distrugeau inima, iar Naomi Novik reușește să spună ce contează prin cuvinte simple și captivează inimile cititorilor în așa fel încât paginile pur și simplu zboară. Să fiu sinceră, tot ce voiam să aflu era doar prin ce aventuri o să mai treacă duo-ul dragon-om preferat (*gasp* da, i-am numit preferați după doar această primă carte).

Totuși, se simte că această carte este doar începutul; se sfârșește cu multe detalii ce trebuie clarificate și lasă îndeajuns loc încât să se poată crea, mai încolo, aventura epică a unui dragon din cea mai minunată specie a lumii. Promite multe, abia aștept să citesc și următoarele volume (oups, va trebui să le dețin întâi) și clar adaug lumile imaginare ale lui Naomi Novik în lista de locuri pe care ar trebui să le caut mai des.

Dragonul Maiestății Sale m-a ținut cu sufletul la gură și nu i-au trebuit decât 10 pagini ca să-mi cucerească inima, deci dacă vă plac cărțile fantasy (și mai ales dragonii!!), atunci puteți încerca cu încredere această carte!

5/5

După o luptă scurtă cu meschinele resentimente, Laurence întinse mâna și-l acoperi mai bine, aerul nopții fiind destul de rece, și pe urmă adormi în sunetul respirației adânci, regulate, a dragonului.

- O, spuse el, cu un glas puțin nesigur. Laurence își dădu seama, cu un junghi de vinovăție, că până acum nu-i adresase dragonașului nicio vorbă bună. Poate că bulversarea vieții sale, era, într-un anume fel, vina acestei făpturi, dar Temeraire nu făcea decât să se supună naturii sale, și să-l facă să sufere pentru asta nu era deloc un lucru nobil.

În copilărie, fusese o dată la Roma și văzuse acolo, la Vatican, o pictură a Iadului făcută de Michelangelo, cu dragoni pârjolind sufletele blestemate.

Pare ciudat că oceanul e plin de vietăți pe care le poți mânca după placul inimii, iar pe uscat totul pare să aparțină cuiva.

- Mă tem că nu sunt un partener destul de bogat pentru tine; nu voi putea să-ți ofer un morman de aur pe care să dormi.
- Te-aș prefera pe tine decât un morman de aur, chiar dacă ar fi foarte comod de dormit pe el.

- Nu e așa de ușor, nu suntem liberi, știi, răspunse Laurence. Eu sunt un ofițer al regelui, iar tu ești un dragon al regelui, nu putem face cum credem noi de cuviință.
- Nu l-am întâlnit niciodată pe rege; nu sunt proprietatea lui, ca o oaie, protestă Temeraire. Dacă aparțin cuiva, acela ești tu, iar tu îmi aparții mie. N-am să rămân în Scoția dacă ești nefericit acolo.

- Laurence, mă gândeam: dacă trebuie să mergem la Loch Laggan, atunci n-avem ce decizie să luăm în momentul de față. Și fiindcă nu știm ce-ar putea să fie în neregulă acolo, nu putem să ne gândim la ceva de făcut acum. Așa că n-ar trebui să-ți faci griji până când ajungem și vedem cum stau lucrurile.

- Îți citește? îl întrebă Lady Allendale pe Temeraire, amuzată.
- Da. Vedeți, nu pot să țin eu însumi cărțile, fiindcă sunt prea mici și, de asemenea, nu pot prea bine să întorc paginile, răspunse Temeraire.

- Nu l-aș lăsa pe Berkley să comită un act de trădare, niciodată, interveni Maximus. Dar dacă s-ar întâmpla, aș călca în picioare pe oricine ar încerca să-l spânzure.

Trebuie să existe o plată pentru asemenea lucruri, altfel oamenii le-ar face mai des.

Există la sfârșitul acestui prim volum și o „mostră” din cel de-al doilea, dar am refuzat să o citesc pentru că doar m-aș fi înciudat singură că nu îl dețin încă.

2 comentarii:

  1. Îmi pare atât, atât de mult că ți-a plăcut! Și eu îl ador efectiv pe Temeraire, mi se pare a fi unul dintre cele mai superbe personaje cu care am avut ocazia să mă întâlnesc. Chiar nu-mi imaginez povestea fără unul dintre cele două personaje, Laurence sau Temeraire. Iar stilul autoarei e de-a dreptul maginific! Îmi place enorm de mult cum scrie!
    Ai să vezi că volumele curg din ce în ce mai frumos, și parcă nu-ți mai dorești să părășești cărțile. Eu, una, de-abia aștept să apară volumul al patrulea, "Impreiul de fildeș". ^_^ Credeam că cei de la Nemira nu vor mai continua, din cauza ultimului volum care a fost publicat în 2013, dar se pare că sunt plini de surprize. :)
    Lectură plăcută în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt total de acord cu tot ce ai zis în primul paragraf! Temeraire este o scumpete, ador cum gândește, și îi ador așa de mult personalitatea lui Laurence, pentru că încearcă întotdeauna să fie bine pentru toată lumea și apreciază enorm noua lume în care se află și realizează că a judecat greșit forța aeriană, și nu știu, împreună formează o pereche foarte echilibrată.
      Abia aștept să fiu sinceră!! O să mai dureze, probabil, dar plănuiesc să continui și să citesc și mă bucur să aud că seria va fi tradusă în continuare!! Am doar două serii din care am citit volume și în română, și în engleză, și deși nu mă deranjează, nici nu-mi place în mod special :))
      Mulțumesc, lectură plăcută și ție!

      Ștergere