03.06.2015

Soulless de Gail Carriger


Eram cât pe-aci să nu mai scriu o recenzie, dar cum încerc să-mi îmbunătățesc motivația și etica de lucru, și cum vreau să conving cât mai multă lume să încerce cartea asta, iată-mă!

Alexia Tarabotti nu are suflet, ceea ce îi dă o anumită abilitate supernaturală destul de folositoare, dar și motive să aibă ca prieteni unii dintre cei mai importanți vampiri și vârcolaci din Londra. Este de-asemenea „o fată bătrână”, dar asta nu o deranjează, având în vedere că este deșteaptă și un partener de conversație plăcut, astfel prezența ei fiind apreciată. Într-o noapte, la o petrecere, este atacată de un vampir misterios, iar după situația doar devine din ce în ce mai gravă.

Am auzit atât de multe lucruri bune despre seria asta, toți oamenii pe care-i știu eu și au citit cartea asta au doar cuvinte de laudă, așa că normal că interesul meu a crescut și a crescut până ce în sfârșit m-am hotărât să o citesc și eu. Faima este reală, iar dragostea meritată!

În primul rând, ador lumea. Suntem în secolul nouăsprezece, dar într-o Londra destul de diferită față de cea din cărțile de istorie: vampirii, vârcolacii și  fantomele sunt reali și o parte integrată a societății. A fost fascinant să văd cum dinamica societății s-a schimbat, fiind nevoită să se acomodeze la nevoile și obiceiurilor creaturilor supranaturale. Istoria și religia sunt și ele de-asemenea schimbate, ca să se potrivească cu întâmplările cărții, și chiar mi-a plăcut cum Carriger a reușit cu atâta ușurință să explice cititorilor aceste schimbări.

Limbajul iar se potrivește cu perioada descrisă. Nu știu cum este pentru vorbitorii nativi,  dar eu a trebuit să caut definiția câte unui cuvinte odată la câteva pagini, și deși de obicei este o treabă pe care nu pot să o sufăr, aici mi-a plăcut! Cuvintele, frazele și cum au fost folosite s-au potrivit cu perioada istorică, iar atmosfera în unele locuri a fost susținută în special de alegerea de cuvinte potrivite pentru a evoca cele mai bune detalii, și a fost o plăcere să citesc cartea asta, chiar și dacă am făcut-o cu un dicționar la îndemână. Îmi plac cărțile care mă scot din zona mea de confort (aici, vocabularul meu cumva limitat) și care mă învață ceva nou (aici, cuvinte).

Alexia Tarabotti este zeița mea. Nu cred că pot să pun în cuvinte cât de mult îmi place de ea! Este îndrăzneață și deșteaptă și nu acceptă scuza „ești femeie”. Partea feminină din mine s-a simțit așa mulțumită văzând comportamentul Alexiei, e puternică și grozavă și sunt sigură că fiecare dintre noi vrea o părticică din ea în noi. Este, de-asemenea, înaltă, durdulie și cu un ten închis (nu personajul feminin principal obișnuit, ai putea spune), dar este minunată și iubită la fel ca oricine altcineva, iar valoarea ei nu scade sau crește în funcție de cum arată (chiar dacă familia ei găsesc destul de multe lucruri care i-ar deranja la fiica cea mare).

“How ghastly for her,” said Alexia, driven beyond endurance into comment. “People actually thinking, with their brains, and right next door. Oh, the travesty of it all.”

Dar, de fapt, toate personajele lui Gail Carriger sunt grozave! Bineînțeles, unele ies în evidență, dar celelalte sunt tipologii obișnuite ale timpului, astfel potrivindu-se în poveste foarte bine, și fiecare are propriul „acel ceva”, făcându-i ușor de recunoscut și iubit. Am adorat interacțiunile dintre personaje, iar dialogurile au fost cea mai amuzantă parte a cărții.
Cred că personajul meu preferat (pe lângă cele două personaje principale, pe care e imposibil să nu le iubești), este Lord Akeldama, un vampir de 400 de ani, cu o personalitate minunată, un stil fashion interesant și un încântător mod de a vorbi.

M-am distrat super mult citind Soulless, cred că am zâmbit mai bine de jumătate de carte și m-a acaparat complet încă de la primul capitol. Și și ajută, dacă ești într-o stare proastă, pentru mine a făcut minuni. Am adorat temele feministe, elementele de steampunk și ei bine... cartea asta în întregime m-a făcut să mă îndrăgostesc de cam tot ce are să-mi ofere. Mi-a dat câte puțin din orice (și cred că ăsta e marele plus al cărții ăsteia, faptul că indiferent de preferințe, cel mai probabil vei găsi ceva să-ți placă aici) și m-a convins să rămân cu ochii lipiți de pagini. 

*heart eyes*

La mine, cu siguranță a intrat printre preferate. Un mic sfat totuși: citiți această carte pentru a vă distra și simți bine, altfel sunt destul de sigură că ochii critici vor găsi lucruri neplăcute (zic asta, pentru că negativii de pe goodreads îmi cam omoară entuziasmul). Ah, presimt că Leontinei în mod special i-ar plăcea cartea asta, just a feeling.

4/5

Alexia figured that vampires, like all predators, were at their most charming when cornered.

Outrageous was a very good way of describing Lord Akeldama. Alexia was not afraid of outrageousness any more than she was afraid of vampires, which was good because Lord Akeldama was both.

Mrs. Loontwill was very good at operating on the theory that what she did not know could not hurt her, particularly regarding Alexia and the supernatural.

“Why must you always be so difficult?” he wondered in utter exasperation.
Alexia grinned. “No soul?” she suggested. 
“No sense!” corrected the earl.

But there was a kind of anger in the air that was all predator: cold, impartial, and deadly. The anger that wanted to bite and had the teeth to back it up.

“I understand that you have been taught for far too long that you are unworthy.”

“Well, it would be easier all around if you were a willing participant.” 
And why, Alexia wondered, should I make this easier for you?


Din păcate, cartea asta nu are traducere și în română, deci cine ar vrea să o citească, ar trebui să-i dea o șansă în engleză. Destul de puține citate, dar restul aveau spoilere, și sunt destul de înțeleaptă să nu scriu o recenzie cu spoilere, doar ca să le primiți din citate. De continuat, cu siguranță voi continua seria... rămâne de văzut când. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu