02.06.2015

May Favorites

Ah, am destule lucruri de povestit legate de luna asta, mi s-a cam rupt firul cu orice chestie productivă ar fi trebuit să fac, așa că m-am bucurat de mult timp liber și multă inițiativă în ce privește activitățile extra.


Cum cred că am menționat și în postările anterioare, când mama este liberă și suntem amândouă în dispoziția necesară, ne uităm împreună la filme animate. Și mi-au plăcut toate pe care le-am văzut luna asta. UP a fost surprinzător de drăguț, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Grafică adorabilă, o poveste amuzantă, tristă și drăgălașă în același timp, mesaj puternic... am rămas complet îndrăgostită de tot ce are de oferit filmul ăsta. Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand din toată inima!
The Secret of Kells este un film irlandez de care probabil nu aș fi auzit niciodată, dacă nu ar fi fost niște oameni incredibili de drăguți care mi l-au recomandat pe twitter, în momentul în care am cerut recomandări de filme animate. Grafica poate părea puțin ciudată la început, dar eu m-am conformat repede, și chiar mi-a adus aminte de desenele vechi de când eram mică (în special acela pe minimax, cu basme ungurești, dacă știe cineva?). Are o poveste cu ceva încărcătură în spate și nici acum nu sunt sigură că am înțeles în întregime ce a vrut să-mi spună filmul ăsta, dar personajele sunt minunate și e ușor să te îndrăgostești de ele și să rămâi captivat în lumea lor. A fost o experiență ciudată, dar nici că se putea una mai bine-venită sau iubită.
The Book of Life și cred că cu titlul am spus cam totul. Este un film foarte iubit pe tumblr, am tot vrut să-l văd de când a apărut, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Mi-a plăcut tooootul la filmul ăsta, nu a fost o secundă în care să mă plictisesc, grafica este superbă, atenția la detalii este peste măsura înțelegerii mele, iar povestea este acaparantă. O minunăție de film, mi-e atât de drag, și m-am simțit super pe tot parcursul filmului. Recomand!


Mergând tot pe ce am văzut luna asta (da, știu, chiar mă lungesc), tura asta de trei chestii, ține de anime-uri și serii tv. Primul de care o să vorbesc este Ore Monogatari, un anime de dragoste foarte drăguț și amuzant. Chiar și când nu e nimic amuzant, pur și simplu nu te poți opri din zâmbit, pentru că așa de drăguțe sunt toate personajele și întâmplările, că nu poți să nu-i îndrăgești și să le dorești tot binele. Pe mine m-a ajutat să mă simt mai bine de fiecare dată, așa că nu pot decât să-l recomand, dacă vreți ceva adorabil să vă facă să vă gândiți la copaci înfloriți și romanțe tinere.
Olympus este o serie tv pe care am pus ochii de ceva vreme, mi-a plăcut mult posterul (cel pe care l-am și adăugat în postare), și știam că e cu mitologie n stuff, și mi-am zis că pare genul de chestie care mi-ar plăcea. Este, și în același timp nu? Efectele speciale nu sunt din cele mai bune mascate, dar are niște detalii bine plasate și se folosește inteligent și interesant de mituri ca să unească personajele. Unele personaje îmi plac, altele nu, dar sunt total îndrăgostită de Medea, și vreau să o văd devenind regina tuturor și îmbăiată în sânge. Glumesc... poate. Problema? Mi-e frică de cât de rău poate s-o dea în bară. Voi continua să mă uit când voi avea chef, văd ce și cum. Primele episoade au fost okay, iar dacă sună ca ceva ce v-ar plăcea, puteți să-i dați o șansă!
Kekkai Sensen. Alt anime și singurul pe care aveam de gând să-l urmăresc sezonul ăsta episod după episod (înainte să apară și Ore Monogatari în peisaj). Povestea este destul de tipică, asupra New Yorkului a fost detonată o bombă, iar acum locuitorii împart orașul cu creaturi fantastice, încercând să supraviețuiască, deși multe lucruri nu mai sunt în regulă cu orașul lor. Uhm, rezumatul meu o să vă facă să vă gândiți la alte chestii, dar mda. Nu știu, mie chiar îmi place, ca și idee și ca și execuție. Ador personajele la nebunie, povestea mă intrigă și mă face să trec printr-o gamă largă de emoții, deci ce aș putea cere mai mult? Eu sunt total îndrăgostită de el.


Am început să mă și joc două jocuri luna asta: Hearthstone de care am auzit o grămadă de la multă lume, și până nu am văzut cu ochii mei cât de mult îmi place, nu am crezut. Este un joc de tactică și cu cărți, și deși eu încă jos foarte haotic, știu că cu puțină dedicație și puțin timp, chiar ar putea să devin foarte interesată în jocul ăsta.
Toukken Ranbu este un joc online, însă din păcate doar în japoneză. Nu, stați liniștiți, nici eu nu înțeleg japoneza, dar are jocul ăsta o pagină de wikia foarte, foarte detaliată, care practic te ghidează să poți juca jocul și fără a înțelege limba. Iar pentru ce băieți frumoși sunt acolo, și cât efort și timp trebuie depus ca să crești niveluri și să bați boși, meh, se merită efortul. Practic, fiecare băiat este de fapt personaficarea unei săbii, iar tu îți faci câte o echipă formată din 6 săbii și trebuie să te lupți cu inamicii. Din nou, un rezumat foarte bleg al jocului. Părerea mea? Nu vă jucați. O să vă mănânce sufletul și mintea și timpul și veți deveni dependenți.


Carciphona este un web comic pe care îl puteți citi online (dați un search pe google, momentan mi-e prea lene ca să link-uiesc). Am văzut publicitate făcută pe twitter, cred că urmăream artista fără să știu că are și un web comic, și pentru că la momentul respectiv aveam puțiiin timp liber (nu aveam, trebuia să citesc Camil Petrescu, dar orice era mai bine decât aia), am dat click și nu mi-am dat seama când am ajuns la volumul 2. Ca poveste, încă nu a ajuns la miezul ei, dar pe scurt: are magie, asasini, nobili și un dark past și mysterious character. Mie îmi gâdilă simțurile foarte interesant, și voi continua să o citesc cu prima ocazie.
Annarasumanara este o manhwa (manga coreeană), inițial web-comic, pe care am început să o citesc acum mulți ani, să fi tot fost pe vremea când eu eram în clasa a opta (și vedetă pe wattpad, țin minte și acum poza pe care am folosit-o ca avatar). Știu că m-am oprit pentru că temele din manga asta loveau prea aproape de casă și îmi venea să plâng de cât de mult iubeam povestea și personajele și totul... Iar după au venit anii peste mine, până când mi-am zis că o iubire neterminată te bântuie pe viață și e timpul să o reiau. Și oh Doamne Încă lovește mult prea aproape de casă, dar am iubit-o la fel de mult, iar mesajul a fost așa de puternic și de eliberator. Este alături de Solanin, acum, banda desenată cu cel mai puternic și important impact asupra mea, din care am învățat cele mai multe lucruri. Nu am cuvinte să o recomand, chiar și celor care nu sunt fani ai acestui mod de entertainment.

Dacă cumva credeți că doar atât am văzut și am citit și m-am jucat, ei bine nu. Dar cum sunt preferate, nu vorbesc decât de cele care chiar mi-au plăcut. Și chiar și așa, sunt mult prea multe. Imediat termin, știu că e plictisitor, dar bear with me.

Evenimentul preferat cu siguranță a fost Eurovision. Anul ăsta, ca și anul trecut, am live-tweetuit reacțiile și părerile mele și am urmărit reacțiile și părerile altora, așa că a fost foarte distractiv și mi-a plăcut în mod special.
Am și descoperit un blog foarte drăguț, shichijyyuuni. Este al unei fete pe care o urmăream pe instagram de ceva vreme, însă abia luna asta i-am citit blogul. Ea predă engleza în Japonia, și deci și locuiește acolo, deși de origine e din Polonia. E foarte interesant să citesc despre Japonia din perspectiva unui străin, îi ador și stilul vestimentar și în două zile, i-am citit tot blogul, pentru că este foarte simpatică și  ador vocea (?) pe care o folosește.

Probabil că ar mai fi fost lucruri despre care să vorbesc, dar cred că e de ajuns. O să termin prin a striga că hey, Starbucks s-a deschis în mall-ul din Brașov! Iar eu nu aș putea fi mai fericită de atât.
Okay, gata. Dacă vă atrage ceva atenția, puteți să-mi cereți mai multe detalii. Pot chiar să vă ajut cu Touken Ranbu dacă cumva vreți să-l încercați, iar dacă ați văzut ceva din ce am văzut/ vă jucați ceva din ce mă joc, sau aveți noi recomandări de filme animate, jocuri sau comics/web-comics, vă rog spuneți-mi!
Sunt sigură că iunie o să fie o lună super aglomerată pentru mine, practic trebuie să scriu câte un fanfiction în fiecare zi, și mă îndoiesc că o să mai am timp sau chef de altceva. Dacă însă o să am, veți afla în postarea favorites de luna viitoare, presupun?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu