26.05.2015

Anna and The French Kiss de Stephanie Perkins


Un rezumat al cărții, luat dintr-un citat din carte: “I know this’ll be a shock to you, Anna, but you aren’t the only one with problems."

Mă îndoiesc însă că trebuie să mai spun despre ce e vorba în cartea asta, a fost iubită și lăudată neîntrerupt de la lansare. Anna, al cărei tată este un scriitor popular și bogat, decidă să o trimită la școală în Paris, Franța, pentru ultimul ei an de liceu, iar ea urăște că nici măcar nu a fost întrebată dacă vrea să plece în unul din cele mai grozave orașe ale Europei (sau de ce nu, ale lumii).

Abia am putut să o suport pe Anna. Îmi cer scuze tuturor celor care o plac pentru ce urmează să spun, dar eu am trăit în constantă durere, fiind nevoită să văd cât de... prostuță este. Nu știu dacă toți americanii sunt la fel de ignoranți ca Anna, dar fata asta ar întrece limita legală. În primul rând, hai să fim serioși. Cine merge la o școală într-o țară străină fără ca măcar să încerce să afle chiar și cea mai mică informație despre locul respectiv? Anna, aparent, deoarece stereotipurile sunt îndeajuns să cuprindă esența unei țări în căpșorul ei. Nu mă miră.
Etienne însă chiar se ia de ea pentru asta (și l-am adorat pentru asta): “You ought to stop listening to stereotypes and start forming your own opinions.”
Și știu că absolut fiecare persoană care nu citește cartea asta doar pentru povestea de dragoste a fost la fel de supărat ca și mine când Anna îndrăznea să se numească viitor critic de film când nici nu știa că CINEMAURILE EXISTĂ ÎN EUROPA. FILMELE AU FOST PRACTIC INVENTATE DE FRANCEZI. Asta este informație ce ține de cultura generală? Însă, cu siguranță, ne iertăm îndrăzneală, cum am putut ierta că cinemaurile și filmele țin doar de America, cum îndrăznește Franța să aibă TOATE LUCRURILE PE CARE LE AVEA ȘI EA ÎN AMERICA? Jeez.
Pe scurt, o cam urăsc. Bine, o urăsc mult. Abia știe cele mai minuscule și de bază lucruri, iar dacă o decizie proastă poate fi luată, bazează-te pe Anna să o ia. Probabil singurul lucru care cumva mi-a plăcut la ea a fost faptul că e stângace (cum și eu sunt, am o slăbiciune pentru semenii mei).

Cel mai mult, probabil, mi-a plăcut Etienne. Și da, știu, ce urât din partea mea să vorbesc de rău personajul feminin și să-l laud pe cel masculin. Am citit cartea asta pentru că aveam nevoie de ceva romantic și ușor, iar Etienne măcar s-a ocupat de prima parte a așteptărilor mele. E super drăguț, cam tot ce și-ar dori o fată, poate e chiar puțin cam prea perfect. Totuși, a fost plăcut să văd un personaj puțin tridimensional și ceva uman, care are ceva în cap și e și respectuos, dar care tot face alegeri proaste de-a lungul drumului.

Ah, mi-a plăcut totuși și grupul lor de prieteni? Aveau o dinamică interesantă, interacțiunile lor erau super drăguțe și amuzante, se comportau exact ca niște adolescenți, dar chiar mi-ar fi plăcut să văd ceva mai multă evoluție, sau cel puțin ceva mai mult DIN EI. Deși, dacă nu mă îndoiesc, unele personaje revin în volumele următoare ale colecției.

Stilul de scris nu are nimic spectaculos. Am primit exact ceea de mă așteptam să primesc, ceea ce nu a fost foarte mult de la bun început, deci e okay. Am avut nevoie de o carte simplu scrisă. Am avut impresia încă că întreg plotul a fost doar o scuză pentru ca personajele principale să nu ajungă împreună, și probabil de-asta nici nu am fost prea implicată în poveste. Of, dacă oamenii doar ar comunica cum trebuie. Ah, și am fost puțin dezamăgită de numărul mic de citate găsite în carte. Una din activitățile mele preferate în timp ce citesc e să găsesc citate care să merite subliniate, cam rare în cartea asta. Eh, asta e.

M-a distrat și m-am bucurat că am citit-o. Și depinzând de gusturi și de stare, probabil că și vouă vă va plăcea (relativ). Văd toate lucrurile care nu sunt bune la cartea asta, dar pot și să înțeleg de ce i-ar plăcea la nebunie cuiva. A fost la un moment potrivit pentru mine (altfel probabil nici n-aș fi început-o), dar nu a fost okay ca și poveste, încât să mă satisfacă.

Deși mai mult cu 0,5 sutimi ridicată nota, hey. Având în vedere cât de enervantă a fost Anna, I call this book lucky for this rating.

2/5

What my parents never considered is that I just wanted a choice.

I want to be his friend, not another stupid girl holding out for something that will never happen.

“I love Paris,” I say. 
“And I’m sure it loves you back.”

Some people are finicky about going to the theater alone, but I’m not. Because when the lights go down, the only relationship left in the room is the one between the movie and me.

And for the first time since coming home, I’m completely happy. It’s strange. Home. How I could wish for it for so long, only to come back and find it gone. To be here, in my technical house, and discover that home is now someplace different.

“Not unhappy, but . . . not happy either. Happy enough, I guess. Does that make sense?”

And then I’m in his arms, and we’re kissing, at first quickly—to make up for lost time—and then slowly, because we have all the time in the world.

Revin și eu după o absență destul de îndulengată, și revin cu o recenzie (bleah), și mai e și una în care eu vorbesc foarte pasional despre ce mă enervează la cartea la care am scris recenzia. Oups. În caz că mi-ați dus dorul, y'know.

4 comentarii:

  1. ”Și știu că absolut fiecare persoană care nu citește cartea asta doar pentru povestea de dragoste a fost la fel de supărat ca și mine când Anna îndrăznea să se numească viitor critic de film când nici nu știa că CINEMAURILE EXISTĂ ÎN EUROPA. FILMELE AU FOST PRACTIC INVENTATE DE FRANCEZI. Asta este informație ce ține de cultura generală? Însă, cu siguranță, ne iertăm îndrăzneală, cum am putut ierta că cinemaurile și filmele țin doar de America, cum îndrăznește Franța să aibă TOATE LUCRURILE PE CARE LE AVEA ȘI EA ÎN AMERICA? Jeez.”
    Amin!

    Am iubit cartea când am citit-o!! VORBESC CÂT SE POATE DE SERIOS! Mi-au trebuit 3 ani să-i realizez defectele - și totuși e o experiență interesantă; principalul motiv pentru care mi-a plăcut este faptul că aveam o legătură spirituală cu Franța din cauza unor experiențe de atunci.
    Mi se pare foarte bună recenzia ta! Exprimă exact tot ce ține de cartea aceasta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Mă simt mai bine acum, când știu că am abuzat de caps lock într-un mod pertinent :))

      Eu nu am o legătură specială cu Franța (not at all), dar mi-a plăcut că am aflat totuși de niște chestii noi și interesante (faza cu Punctul Zero, de care habar nu aveam). Însă cum am zis, pot să văd de ce atâta lume o iubește, pentru că și mie mi-a plăcut Etienne și mi-a plăcut mai ales cartea la momentele în care ei doi erau prieteni buni. Idk, I AM a sucker for romance, și aia chiar mi-a plăcut, dar nu am putut trece de Anna.

      Mersi din nou!

      Ștergere
  2. Știu că la noi au apărut primele două volume din aceastră tilogie, și cam atât. Cert este că mă făcuse curioasă cartea asta, cu toate că este, oarecum, clișeică. Mulți spuseseră că este o trilogie cute, foarte drăgălașă, așa că atunci când am văzut că te apuci să citești această carte, sincer mă așteptam să-ți placă. Necitind această carte, nu prea știu ce aș putea să spun despre ea, ci doar că îmi pare rău că această Anna te-a enervat. Știu cât de mult contează, am trăit de mult pe pielea mea, personajele într-o carte. Iar dacă cel respectiv nu-ți place deloc, cartea are mult de suferit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este cute și drăgălașă, sunt de acord cu cei care au spus-o, pentru că părțile strict romantice au fost pe placul meu (iată că asta nu prea am menționat), iar aici vezi sentimentele mele imediat ce am terminat. Din păcate, unele cărți YA merg pentru mine, iar altele nu. Asta nu a mers din cauza Annei, dar sunt hotărâtă să citesc și următoarele volume (am înțeles că protagonista următorului este muult mai faină).
      O poți încerca oricând nu ai chef de o carte greoaie și să vezi cum e, poate îți va plăcea ceva mai mult decât mie.

      Ștergere