04.04.2015

Mechanica de Betsy Cornwell


Am primit un ARC (advanced reader's copy) din partea autoarei, însă mă știți îndeajuns de bine încât să vă dați seama că asta nu mi-ar schimba cu nimic părerea. 

Nicolette este fata mamei ei: iubește să lucreze cu diferite mecanisme, iar cărțile despre exploratori și inginerie i-au ocupat timpul în copilărie. Dar după moartea ambilor părinți și intrarea în peisaj a mamei și surorilor ei vitrege, până și cele mai mici pasiuni îi sunt luate. Însă totul se schimbă în ziua când împlinește șaisprezece ani; Nicolette descoperă rămășițele fostei ei vieți, păstrate cu atenție pentru această zi specială.

Ah, cât ador retelling-urile! Și cât am adorat acest retelling în particular! Ai crede că, după câte citesc, că nu am cine știe pasiune, dar basmele au fost primele lucruri pe care le-am citit singură, iar ani și ani după am rămas îndrăgostită de prințese și castele, transformări magice și răsturnări de situație. Iar Mechanica a combinat iubirile copilăriei mele cu lucrurile în care cred acum, ca aproape adult.

În primul rând, lumea în care se petrece acțiunea este fascinantă. Avem Estinger, un regat fisurat între nevoia pentru magie și ura stârnită de aceasta, și un continent îndepărtat, Faerie, care furnizează regatului obiecte splendide, de vis, care însă nu mai sunt dorite. Am adorat în special poveștile și scurtele momente în care apucăm să vedem stilul de viață al populației din Faerie, magic în propriul său mod. Această lume construită în paginile cărții a fost primul detaliu care m-a făcut să ador cartea asta, a dat acea atmosferă de basm, iar dacă adăugăm și elementele de steampunk, cartea m-a avut la picioarele ei doar prin asta.

Dar Mechanica a fost mai mult decât un simplu retelling, a fost o carte care inspiră și dă speranță. Subtile teme feministe sunt la fiecare pagină, iar combinate cuminunăția ce e stilul de scris a lui Betsy Cornwell, m-au motivat. Nicolette este mult mai mult decât o simplă servitoare; este o fată ce îndrăznește să aibă idealuri înalte, în ciuda tuturor sorților ce i se opun, este o fată ce nu vrea și nu are nevoie de cineva care să o salveze, pentru că deja lucrează să scape pe cont propriu. A fost extraordinar să citesc despre un personaj feminin așa grozav, care pune la pământ toate stereotipurile pe care cineva din jurul ei le-ar putea avea despre ea.

It was simply a step, albeit a valuable one: a step in the right direction. But a step was all I wanted. The rest I would do myself.


La fel pot spune și despre temele care au legătură cu justiția socială. Populația din Faerie, luată drept servitori pentru Estinger, este mereu batjocorită și pusă la pământ de cei ce se cred mai buni, și regăsim multe pagini dedicate explicării lucrurilor greșite într-o societate privilegiată.

Am adorat faptul că prietenia a fost luată în serios în cartea asta. O grămadă de discuții despre prietenie, iar nevoia de prieteni și fericirea odată ce-i ai au fost foarte realistic și frumos descrise! A trecut ceva timp de când nu am mai întâlnit într-o carte o prietenie așa frumoasă între două fete, plină de sprijin reciproc, emoțională și onestă( așa cum chiar este o adevărată prietenie). Este înviorător. Caro, prietena grozavă pe care și-o face Nicolette, este plină de căldură și o adevărată susținătoare a prietenilor săi! I-am adorat atitudinea prietenoasă, glumele amuzante și personalitatea ei pur și simplu te cucerește. Este atât de plină de iubire, gata să împartă această iubire cu lumea, că este imposibil să nu o simți și tu, la un moment dat.

I couldn’t stand in the light of her friendship without feeling warm.


Un alt lucru care m-a uimit în întregime a fost complexitatea relațiilor dintre personaje, pentru că de obicei cărțile nu prea îți dau un feel așa de ciudat de real. A fost confuzia și groaza și entuziasmul de a avea pe cineva de care-ți pasă, puse în inimile unor personaje fictive și trimise către minte prin dialoguri bine scrise.

Povestea însă a atins aproape de casă. Poate pentru că am putut înțelege așa bine sentimentele lui Nicolette, în special la sfârșitul cărții, de aia am iubit-o și apreciat-o și mai mult. Dar vai, am iubit sfârșitul! Extraordinar, total neașteptat, dar totuși grozav. O foarte mult dorită și bine primită variație de la sfârșitul fie alb, fie negru, pe care-l au de obicei cărțile de genul.

Deci dacă-ți plac elementele de steampunk, combinate cu magie, un personaj principal feminin ușor de plăcut și portretizări adorabile ale prieteniei, atunci nu-ți voi putea recomanda îndeajuns cartea asta. Cartea va apărea pe 4 August, anul acesta, deci puteți fie aștepta până apare, fie o puteți precomanda. Pe mine cartea asta m-a fermecat complet.

5/5

When your heart is broken, it’s easier to follow rules.

Our country had to learn how to live without magic after that. We were still learning.

Years of unhappiness had made me fearless.

Mother wrote that letter seven years before I read it. She knew she was dying; she had time to prepare. She didn’t give me the same luxury.

 I could hear Father raise his hands in surrender too. “All right, Margot. The Lord knows she’s more your child than mine, anyway.” 
I was. I am.

It was like fixing a machine so it ran better than it had before it was broken, she said; you had to be willing to forget what it had done before and look for what it could do.

 To call magic tricks was an insult to the honesty of anyone who used it.

 They were beautiful girls, and from the moment I saw them, I was consumed with a longing . . . not to be them, precisely, but to learn from them.

 Now was a time not for anger, but for survival. I would survive. I knew that was all I could do.

 She loved me — I’d always known that — but she loved her work too, and her inventions would not spring up without her, the way I would grow whether she spent every moment by my side or no.

 Why marry someone if that marriage is only another trap?

 His hand around mine comforted and frightened me all at once, just as Caro’s touch had done at Market: simple and kind, foreign in the way it didn’t ask anything of me.

I winced. I’d spent so long trying to make the world think I was unremarkable; it was something, I realized now, that I needed people to think of me. If anyone really thought I was special, they would ask things of me, things I didn’t think I could give.

I think most of the voices you hear are cold.

“You’ll see I’ve folded and unfolded every page in there to mark my place, and written in it, too. Books are meant to be well-loved.”

King Corsin doesn’t let him meet the people. I mean, he’s scared of another assassination, of course, but I think it frightens him even more that the Heir isn’t scared.”

 Wishing is a frustrating business. There are far too many variables, infuriating for the scientific mind.

It didn’t look evil, I thought. Just . . . in pain. And somehow that was worse.

I had felt certain since we first met, long before we should have known any such thing, that we would be friends for the rest of our lives. That, at least, was a kind of love I could count on.

All the things I’d learned from novels, from Faerie tales, from Piety and Chastity’s gossiping and storytelling and swooning, silly as they were, had taught me that the love I’d thought I’d found in him was the best kind to be had. That the reason behind all of life and all of love in the first place was to find someone, love him, and let that love become the foundation for the rest of your life.

“How can you bear not loving people? Where does your love go?”

 A whole life could change, and change again, in the smallest fraction of forever.


De azi (adică acum vreo două zile) înainte, blogul acesta are și un frate englez, ce a preferat wordpressul. Aka, de-acum încolo mă veți putea găsi și la acest blog, unde veți regăsi toate postările acestui blog, însă în engleză. Am simțit nevoia să ating un public mai mare, așa că am decis că puțină muncă de traducere în plus nu o să-mi facă niciodată rău. Also: mascota blogului s-a schimbat! Minunata mea imagine de profil pe care o am acum, și cea pe care o veți vedea în partea dreaptă pe blogul în engleză, este un desen făcut de my senpai, iar aia sunt eu, bând ceai, cucerind oaia fantastică. Sunt foarte, foarte fericită datorită acestei surprize. <33

4 comentarii:

  1. Te invit să participi la campania de încurajare a lecturii ,,Tânăra lectură” ,organizată de mine , pe blogul meu personal ,cu un simplu click aici : http://newcomiclife.blogspot.ro/p/campania-nationala-tanara-lectura.html ! Arată-le că ,,omul învățat își poartă mereu averea cu dânsul! ”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc de invitație, dar pentru moment voi rămâne o Elveție neutră. Succes cu derularea campaniei, totuși!

      Ștergere
  2. În primul rând, coperta e atât de frumoasă că-mi vine să plâng!
    Apoi, recenzia ta e foarte bună și uau, nu mă așteptam să dai 5/5 unei cărți care, dacă nu mă înșel, e ya(!?) Avatarul tău e atât de adorabil, Sara! Exact ca tine! :)
    Foarte drăguț celălalt blog; și mie mi-a trecut prin cap să fac blogul și în engleză pentru că văd că am mulți vizitatori din străinătate, dar cred că voi mai aștepta puțin.
    O primăvară faină în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt total de acord! Eu plănuiesc să mi-o cumpăr după ce apare, pentru că mi-a plăcut așa de mult!
      Mulțumesc! Da, e ya, dar aici este totuși și iubirea mea pentru toate temele ălea superbe pe care s-a concentrat cartea asta. M-a uimit prin cât de multă speranță mi-a dat, e un basm pentru toate (în special) femeile obișnuite.
      Mulțumesc!! Eu am zis că, din moment ce oricum traduc recenziile pentru goodreads, nu ar strica să am un loc unde să-mi dau și cu ranturi în engleză. A fost o chestie de moment, dar mă bucur.
      Mersi, la fel îți doresc și ție!!

      Ștergere