07.04.2015

Jocurile foamei de Suzanne Collins



Capitolul a câștigat. Și ca să-și arate puterea asupra întregii populații a Panemului, națiunea creată de ei, în fiecare an pun cele doisprezece districte rămase să ia parte la Jocurile Foamei: o competiție sângeroasă în care câștigătorul este ultimul care mai respiră. 
Katniss Everdeen nu și-a imaginat niciodată că sora ei, aflată în cea mai sigură situație posibilă, va fi selectată. Așa că, pentru a salva persoana pe care o iubește cel mai mult, se oferă voluntar, pentru a participa în Jocurile Foamei. Dar mergând în groapa cu lei și supraviețuind leilor sunt două chestiuni total diferite...

Ok, știu că majoritatea știți deja ce-i cu cartea asta. Eu, ca de obicei, sunt întârziată când vine de lucruri populare. Această popularitate, combinată cu lipsa absolută de interes în subiect, mă făcuse să fiu sigură că nu o să citesc niciodată seria. Însă după un prieten a început să-mi zică cât de faină e seria, că e probabil preferata lui din toate timpurile, iar curiozitatea mea ajunge să treacă de acoperiș. Așa că i-am împrumutat cartea și iată-mă, câteva zile și 500 de pagini mai târziu. 

Primă chestie (și simt nevoia să menționez asta, pentru că mi-a schimba părerea despre serie): cartea este un retelling foarte inovator al mitului lui Tezeu, în care un oraș este „personajul” negativ, cerând oamenilor inocenți să moară, doar pentru că poate. Și uite așa se transformă dintr-o simplă distopie într-un roman scris cu grijă și având un punct de plecare foarte inteligent.

Pe urmă, plasarea acțiunii este destul de interesantă. Mi-a plăcut ideea cu districtele, și fiecare district având propriul câmp de muncă ce-l caracterizează. Și dacă te gândești totuși, este o poveste terifiantă: generație după generație nevoită să plătească pentru greșelile celor dinainte, zdrobiți de forța celor ce pot face orice-și doresc. Și văzând oameni așa ignorați în legătură cu situația săracilor și greutățile pe care unii sunt nevoiți să le treacă... e terifiant, mai ales în asemănarea cu societatea privilegiată a zilelor noastre. 

Stilul de scris atrage, te face atent, deși pe mine m-a deranjat puțin cât de grăbit a fost. Aș fi avut nevoie de mai multe explicații și detalii, mai ales în legătură cu lumea, dar presupun că ăsta este minusul principal al narațiunii la persoana I. Dar mi-a plăcut, și deși Katniss este un personaj cu mult lipici și îți e mai mare dragul să o urmărești de-a lungul cărții, tot am simțit că ceva lipsește.

Katniss a fost grozavă totuși, ador fetele care luptă pentru supraviețuire, și o mai fac și cu stil și inteligență. De fapt, mi-a plăcut majoritatea personajelor, în mod special pentru că acțiunile lor au fost de înțeles. Și aparent o părere foarte unpopular: mi-a plăcut Peeta! Ok, am un punct sensibil pentru iubiri neîmpărtășite, iar inima mea a fost cam zdrobită de falsitatea, lipsa de comunicare și insecuritățile ce au dominat relația Katniss-Peeta, dar pe bune: el este amuzant, puțin distrus emoțional și trist (într-un mod resemnat), și chiar dacă personalitatea lui încă mă pune pe gânduri, mi-a plăcut îndeajuns de mult! Și nu am fost deloc deranjată de legătura Katniss-Peeta, cel puțin nu cum mă așteptam. VREAU DOAR SĂ SE ȚINĂ DE MÂNĂ PENTRU O ETERNITATE.

Nu pot să spun cu siguranță ce m-a făcut să-mi placă așa de mult, dar m-a captivat și m-a ținut interesată, și sincer am impresia că spun des asta, dar puține cărți o fac cu adevărat. Am rămas cu sufletul la gură, am râs și am adorat cât de copii de 16 ani au fost Katniss și Peeta. Pentru că chiar și în clipe soră cu moartea, copiii copii rămân și am apreciat asta (și este cu atât mai tragic tot ce se întâmplă, dacă stai să te gândești). De-asemenea, 10+ pentru menționarea epilării și existenței părului pe picioare la fete ~

Practic, mi-a plăcut acest volum destul de mult, în ciuda acelui ceva ce i-a lipsit. Sper că următoarea carte din serie îmi va oferi ceea ce acesta nu a reușit, și chiar sunt curioasă să citesc mai multe despre Capitol și districte! Presimt un triunghi amoros, deci încerc să-mi pregătesc creierul și inima.

4/5

Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertăm. Toate astea sunt greșite.

Nu sunt frumoasă. Nu sunt superbă. Sunt tot atât de strălucitoare ca soarele.

Proștii sunt periculoși.

E mult mai ușor să ucizi decât să faci bine.

- Ele fac minuni. Capra aia n-ar mai fi putut să moară nici dacă s-ar fi străduit.
Pe urmă îmi mușc limba, înțelegând cum trebuie să sune asa în urechile lui Peeta, care e pe moarte, în mâinile mele incompetente.
- Nu-ți face griji. Eu nu mă străduiesc.


6 comentarii:

  1. Chiar mă bucur că ți-a plăcut :) Eu am aflat de ele tot de la o prietenă, de la care am împrumutat toate cărțile, dar asta se întâmpla în liceu, pe vremea când habar nu aveam de popularitatea seriei. Cred că la vremea respectivă nici nu aveam blog. Țin minte că mi-a spus despre ce e vorba și încă sunt șocată de cât de mult mi-a plăcut seria, pentru că subiectul nu era la vremea aia ceva ce m-ar fi încântat. Am avut niște vise tare ciudate după a treia carte, but I regret nothing :))
    Cred că ești una din puținele persoane care e pro Katniss-Peeta, pe mine Peeta m-a lăsat complet indiferentă când am citit cărțile. Acum îmi e ceva mai simpatic, dar tot nu îmi place cuplul lor, nu pot explica de ce. Și, da pregătește-te pentru triunghiul amoros, va exista în volumele următoare. Nu mai știu însă cât de mult se insistă pe el, că nu-mi amintesc prea bine detaliile din cărți.
    Oricum, sper să îți placă volumele următoare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu sunt surprinsă că mi-a plăcut așa mult, să fiu sinceră. Adică pare genul meu, dar eram așa sătulă de hype că am crezut că o să urăsc doar pentru că era mereu menționată.
      Vai, dar mie mi-a plăcut mult de el?? Nici nu pot să spun exact de ce, dar a fost un personaj ce s-a lipit de mine și m-a făcut să-l îndrăgesc repede. Poate și din milă, dar hey, mijloacele nu contează. Ugh, urăsc triunghiurile amoroase. Mă consolez cu spoilerele pe care le-am primit (aka știu cu cine rămâne Katniss) și nu-mi mai fac griji și nervi pe parcurs (sper, depinde de cât de mult se insistă, cum ai zis și tu).
      Și eu sper să-mi placă, sunt destul de entuziasmată!

      Ștergere
  2. Am zis că o să cumpăr și eu seria asta,am auzit de prea multe ori despre ea ca să o mai ignor! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măi, din punctul meu de vedere, merită să ți le iei, iar hype-ul este real. Și doar să le încerci să vezi de ce vorbește toată lumea de ele, și tot ar trebui să citești volumele. Sau măcar primul :)

      Ștergere
  3. *nu se numea Capitoliu cu i chestia aia?*
    Ma bucur ca ti-a placut prima carteee, seria asta e printre preferatele mele, am citit-o pe toata in 2 zile acum vreo doi ani. Din ce imi amintesc eu, a doua nu mi-a placut asa mult, dar a treia a fost tare buna, deci sper ca pana la final sa nu fii dezamagita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil să fi fost cu i, din păcate sunt lipsită de memorie când vine vorba de asta.
      Eu le citesc împrumutate, deci merge mai încet, însă sunt sigură că imediat după vacanță, le voi citi. Nu știu dacă o să fiu dezamăgită, sper să nu e surprinzător cât de mult îmi place.

      Ștergere