02.03.2015

Din dragoste pentru o regină de Jean Plaidy



Cum am zis și în postarea de wrap-up, m-am decis să citesc câte o carte din seria Iubiri și destine pe lună. În februarie am ales să citesc această carte, în mare pentru că o citise și mama înaintea mea și voiam să am partener de discuție. Tot nu mă pot abține și voi zice: ador coperțile colecției ăsteia.

Această carte este exact ce ai crede: o incursiune prin istorie, dar și prin femeile pe care le-a avut Filip al II-lea, unul din cel mai mare monarh al perioadei și rege al Spaniei, alături. Prezentându-l pe rege într-o altă lumină, diferită de cea a omului ce a susținut Inchiziția și ce a dus la moartea a sute de nevinovați.

Mi-au plăcut foarte mult cuvintele de început ale autoarei, care practic sunt explicațiile ei cu privire la cum și de ce a decis să ni-l prezinte pe Filip mai degrabă din ipostaza de soț și tată iubitor, decât cea de conducător. Povestea începe chiar cu nașterea acestuia și după ce citisem abia primele 20 de pagini, aveam așteptări mari de la această carte și eram entuziasmată să citesc în continuare. Am simțit chiar că această carte avea potențialul să devină una din preferatele mele, însă din păcate, nu s-a întâmplat.

În momentul în care scrii o carte în acest gen, ai limite atunci când vine vorba de poveste: trebuie să urmezi un tipar al unor evenimente, iar tocmai pentru că scrii despre istorie și despre lucruri pe care o persoană le poate afla foarte ușor și printr-un simplu click, munca unui autor ar trebui să se axeze pe a face cartea interesantă. În mare, nu am motive să mă plâng de poveste, deși mi-au displăcut unele detalii pe care le-a adăugat autoarea, în încercarea ei de a-mi provoca fie milă, fie adorație, pentru că pur și simplu nu am avut nevoie de ele. Autoarea nu a reușit să mă facă să-mi pese îndeajuns de mult, așa că doar eram „meh” față de tot ce se întâmpla în carte. Nu prea mi-a păsat de poveste și nici de personaje.

Pentru că, exceptându-l pe Filip, am urât toate personajele. Nici unul nu a avut parte de dezvoltarea de care avea nevoie și o merita. Nu m-am putut atașa de ele, am fost nepăsătoare la toate iubirile și intrigile și grijile prin care treceau. Și credeți-mă, nimeni nu e mai dezamăgit de asta decât mine. Filip este, totuși, un personaj ce are parte de ceva dezvoltare și de el chiar mi-a plăcut până la un punct. Dar personajele feminine, mai ales miresele lui Filip, erau fie doar păpuși în stare de nimic, sau mult prea copilăroase și (scuzați termenul) proaste sau isterice pentru timpul respectiv și locul pe care-l ocupau în societatea europeană. Nu le-am putut suporta, indiferent cât de superbe și splendide se presupune că erau din descrierile de care au avut parte și nu am simțit nici o emoție venind din partea lor, deși aici are o parte de vină și stilul de scris relativ simplu.

Oh, iar această carte are parte de publicitatea și descrierea greșită. Se spune că Filip este prezentat ca un „tată iubitor și iubit senzual”, dar sincer, toată cartea este mai degrabă încercarea lui de a deveni așa ceva și, din păcate, eșuând exact când trăsăturile respective contau cel mai mult pentru poveste. Nu am cunoștințele istorice necesare să mă plâng de modul în care personalitatea lui Filip a fost prezentată, dar nu mi-a plăcut deloc de el după ce a crescut. M-am simțit de parcă eram într-un loc de joacă, înconjurată de copii și simțind nevoia să urlu „nu fă aia!”, „pune mâna și fă aia!” odată la 20 de minute. Copiii fiind toate persoanele cu sânge albastru din cartea asta.

Problema mea principală cu această carte a fost lipsa de conexiune cu personajele. Și, deși atunci când vine vorba de personaje, stilul de scris reprezintă un minus, când vine vorba de a ține cititorul curios și atent, își face treaba. Nu am renunțat la această carte (pe lângă principiul meu de a nu mai renunța la cărți decât în cazuri extreme) tocmai pentru că a fost scrisă într-un anumit mod care te prindea repede, capitolele s-au terminat întotdeauna culminant, ținând cititorul interesat și chiar dacă nu este cea mai grozavă carte pe care am citit-o, a fost totuși interesantă. În modul „aflu mai multe despre istorie” interesantă.

Nu știu, am impresia că doar m-am plâns de cartea asta, deși mi-a plăcut chiar destul de okay, ținând cont de nota pe care a primit-o.

3/5

Citate nu are, pentru că am uitat cartea acasă (Domnul știe că și așa am destule aici să-mi ajungă pentru luni și luni). 

2 comentarii:

  1. Pana la urma majoritatea oamenilor cu sange albastru care au condus lumea erau in realitate doar niste copii rasfatati si nepregatiti, si putini dintre ei au reusit in timp sa devina lideri demni de pozitia lor.
    Ma gandeam sa-mi caut si eu colectia asta, dar dupa ce am mai citit niste recenzii despre diverse carti din ea, cred ca am sa caut doar anumite volume :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, adevărat și asta, dar mi s-a părut prea de tot aici.
      E adevărat, calitatea colecției variază de la volum la volum. La mine funcționează pentru că atât eu cât și mama suntem pasionate de genul ăsta și până acum nu am dat încă peste o carte atât de rea încât să renunț la ea.

      Ștergere