15.03.2015

Cititori și cititoare



În cele din urmă, deși puțin pe ultima sută de metri, am decis să mă înscriu și eu în concursul organizat de cei de la Libris, care au o colecție minunată de cărți online, și care de-asemenea ne provoacă să răspundem la întrebarea: Mai citesc oamenii?

Mai mult ca niciodată. Niciodată nu a mai avut omul așa acces la carte, la informație. Niciodată nu a existat o varietate mai mare în ceea ce poate oferi literatura, niciodată nu a existat un public așa capabil să citească. Să ne gândim că majoritatea bătrânilor nu au liceul terminat, iar jumătate din părinții noștri nu au facultate și cel mai probabil nu au mai citit o carte de ani de zile. Dar pe urmă suntem noi, produsul acestor generații chinuite, care normal că-și pun speranțele în tinerii din zilele noastre. Niciodată nu a fost școala mai importantă, niciodată nu s-a pus accentul pe cunoaștere cu atâta devotament ca acum.

Acum, deși mai mult la nivel mondial, se face din piața de carte o industrie care începe să fie asemănătoare cu cea a filmelor; se dorește încurajarea constantă a lecturii, se creează proiecte noi și inedite, autorii devin starurile cunoscute din spatele unor cărți mult iubite de public, editurile relaționează mai de-aproape cu cititorii... Începe să se dezvolte un fel de mediu în care fiecare își face treaba și se trăiește cu un respect față de acțiunile celuilalt. Autorul scrie, editorii apreciază, editurile publică, librăriile își umplu stocul, cititorii cumpără, citesc și laudă. Și se ia de la capăt.
De-asemenea, unele genuri literare au devenit mai populare decât altele, unele cărți au parte de o publicitate uriașă și se bucură de mulți cititori iubitori. Când peste tot în jur oamenii văd acest tip de cărți lăudate, se naște curiozitatea, iar zicala „Curiozitatea a omorât pisica” are și un sâmbure de adevăr. Se încearcă, chiar și numai din dorința de a fi cool sau în pas cu ce se întâmplă în jur. Pentru că cititul a devenit un hobby la modă, și chiar dacă la noi încă se testează apele, în afară, lucrurile stau mult mai clar.

Cărțile, de-asemenea, se găsesc acum oriunde, nu doar în librării. Avem librării online, supermarketuri cu rafturi întregi de cărți, cărți în format electronic și chiar și cărți în format audio. Cărțile se schimbă, să se potrivească societății în care apar, dar rămân tot cărți. Rămân izvoare de povești, hrănesc în continuare minți și oamenii au încă dorința de a afla lucruri. Fie dând pagini, apăsând butoane sau schimbând track-uri, este la latitudinea cititorului.


Și cu zeci și sute de bloguri, publicații online, sfaturi ce variază în subiecte, site-uri cu recenzii sau forumuri cu de toate și totul la doar o căutare într-o bară de browser distanță, este imposibil să credem că omul nu mai citește. Fie și un articol despre cum să-și repare mașina, sau altul despre noua ceartă politică. Fie și sute de nume pentru un bebeluș încă nenăscut, sfaturi pentru a scăpa de acnee sau păreri despre filmul pe care dorea să-l vadă de luni de zile. Există o dorință de a rămâne conectat cu ce se întâmplă în jur, la o scală mai largă decât simpla noastră existență. Unii găsesc asta în aventurile prezentate într-o carte, alții în articole mondene. Și atâta timp cât această dorință este vie, fiecare dintre noi are un cititor în interior. Flămând după diferite informații, dar tot un cititor rămâne.

Și școala este importantă. Nu cred în ideea conform căreia cărțile de școală sunt rele, pur și simplu nu mai sunt actuale. Și nu cred că un profesor își dorește ca elevii săi să-i urască materia. Nu cred că școala poate distruge exact ceea ce trebuie să protejeze. Cred că există oameni leneși și oameni comozi, oameni care văd doar ce e la suprafață și oameni care nici nu vor să încerce, dar aceiași oameni sunt cei care vor citi citatele de pe diferite rețele sociale, dar și cei care vor trimite romane întregi în mesaje atunci când se ceartă.

Dar refuz să cred că noi ne îndreptăm spre genul de societate căreia n-o să-i mai pese. Refuz să cred că nu suntem în stare să găsim un echilibru, o cale de mijloc. Refuz să renunț când atâția au făcut-o deja. Refuz să afirm că totul e pierdut, când de fapt nu e decât încă un început timid. Refuz să zic că oamenii nu mai citesc.

Așa că, dragi cititori și cititoare, simplul fapt că mi-ați citit această postare până la final arată că lumea mai citește, arată că lumea nu e chiar așa de rea precum pesimiștii și bosumflații o văd. Poate că am speranțe prea mari, poate că visez cu ochii deschiși și îmi place să mă gândesc optimist când vine vorba de un viitor colectiv, dar eu chiar cred că prin simplul fapt că ați citit acest articol, faceți o schimbare. Hai să nu ne săpăm groapa înainte să ne doară ceva.

2 comentarii:

  1. Aparent opiniile noastre sunt diametral opuse, mi se pare tare interesant :))
    Pentru mine, cititul de sfaturi pentru reparat masina sau gasit de nume pentru bebelusi nu intra chiar la cititul propriu zis, dar nu as sti sa explic de unde am tras concluzia asta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu de ce nu s-ar pune ca citit, pentru că până la urmă nu e nici un efort real și o faci pentru un motiv practic? Ceea ce nu se prea întâmplă atunci când citești beletristică de exemplu. Dar eu cred că, indiferent de motiv și de ce anume se citește, e important ca măcar oamenii să nu uite că indiferent dacă nu ating o carte, tot citesc, iar întreaga societate e bazată pe acest skill de a citi.

      Ștergere