05.03.2015

Cinder de Marissa Meyer


La un moment dat, după ce am citit prea multe cărți serioase și m-am și apucat de al doilea volum din Cântec de gheață și foc, am decis că nu, am nevoie de o lectură ușoară, ceea ce în mare parte = YA și am hotărât că Cinder va fi aleasa. Ador basmele, atât cele clasice, cât și cele mai puțin cunoscute, iar dacă mai sunt și sucite, atunci cu atât mai bine.

Lumea a trăit în pace timp de 126 de ani, după al Patrulea Război Mondial. Cinder lucrează ca și mecanic în New Beijing, capitala reconstruită a unei națiuni cunoscute drept Commonwealth. Prietena ei cea mai bună este un robot și își iubește sora mai mică. Încearcă să nu se gândească prea mult la prințul Kaito, personalitatea regală de care toată lumea e îndrăgostită, sau la boala care răpune populația Pământului. În schimb, visează că va scăpa, dar întâlnește o grămadă de greutăți în calea acestui vis.

Cartea asta a fost exact ce mă așteptam să fie și ce mă așteptam să primesc de la o carte YA. Sincer, nu cred că pot veni cu altă descriere când e vorba de experiența mea cu Cinder. Locul și timpul alese pentru acțiune au fost totuși destul de interesante și mi-a plăcut să citesc despre această nouă lume, atât de schimbată față de inițiala Cinderella pe care o știm. Măcar asta pot recunoaște, cartea asta a avut o lume unică. Și da, am și un soft spot pentru povești clasice repovestite. 

Din păcate, din punct de vedere al poveștii, a fost o dezamăgire. Cartea a fost groaznic de previzibilă, mi-am dat seama de principalul plot twist/plot key din primele 50 de pagini, ceea ce cam ia din plăcerea de a continua să citești. Și din moment ce trebuie să se țină cont de unele lucruri, având în vedere că este o variantă repovestită a Cenușăresei, am impresia că autoarea și așa a avut parte de destulă libertate cu povestea asta. Înțeleg că se presupunea că este o carte ce încearcă să aibă și acțiune, dar și intrigi politice și amenințări pentru preluarea puterii, dar dacă a decis să scrie despre mai multe teme, atunci să le dezvolte așa cum trebuie pe toate. Pentru că doamne, partea romantică a acestei cărți a fost groaznică. Nu am putut să văd nici un fel de evoluție, nici un mod prin care personajele principale s-ar fi putut îndrăgosti, mai ales în timpul scurt pe care l-au avut la dispoziție. Pur și simplu nu a fost credibilă această iubire, sub nici o formă nu voi accepta ideea că sentimentele lor sunt reale. Uhm, nu mersi, poți să iei romanța de lângă mine. Mi-ar fi plăcut mai degrabă să văd mai multe scene în care să fie în prim plan relația dintre Cinder și sora ei, pentru că sincer, avem nevoie de mai multe relații între personaje feminine ca o chestie generală.

Știți cum în povestea inițială, Cenușăreasa are acei mici șoricei în jurul ei? Aici, Cinder are un robot cu foarte multă personalitate pe nume Iko, iar Iko a fost personajul meu preferat. Spune ceva despre cât de mult nu mi-au plăcut celelalte personaje, umane. Nu am putut avea nici o conexiune cu nici unul dintre personaje, nu au fost îndeajuns de dezvoltate ca să văd ceva ce să merite în ele (chiar și în prințul Kaito, care a fost doar idealul acela de băiat perfect și pur și simplu nu mi-a plăcut de el, indiferent cât de gentleman era sau cât de mult zâmbea). Cinder a fost un pic okay, dar până și asta a dispărut la un moment dat. Iko a fost singura care chiar părea umană dintre toți. Ceea ce e puțin cam trist.

Ah, și mi-ar fi plăcut ca scenele emoționante și triste chiar să fie așa?? Adică okay, se întâmplă chestia asta tristă, dar dacă eu, ca și cititor, nu pot să simt asta, atunci care-i scopul lor? Unele scene au venit ca și o scuză pentru comportamentul unora dintre personaje, altele au fost pur și simplu acolo. M-aș fi așteptat la mai multă durere vizibilă atât la Cinder, cât și la Kai, ținând cont de tragediile din trecuturile lor. Am apreciat umorul totuși, chiar mi-au plăcut părțile alea. Și comentariile sarcastice de-asemenea.

În mare a fost o lectură okay. Mi-a captat atenția și mi-a și reținut-o pe parcursul cărții, m-am distrat cât am citit-o și deși lentă în anumite locuri, am fost așa de entuziasmată de ultimele 30-40 de pagini! Aparent, chiar îmi place ca cărțile pe care le citesc să aibă acțiune, sau cel puțin să aducă ceva care să mă facă să casc gura la fiecare pagină. Partea asta de final a fost chiar singura în care chiar mi-a păsat de ce se întâmplă cu personajele.

Se termină într-un cliffhanger și am decis că voi continua seria în momentele în care am nevoie de o lectură ușoară și amuzant de citit. Sper ca următoarele volume să devină mai bune și sunt destul de curioasă să văd ce o să se întâmple mai încolo. 3/5 în general, am decis că o să-i dau 0.5 în plus, în mintea mea, pentru explozia de acțiune de la final. Nu final-final, pentru că ultimele 2 capitole au fost acre și de fapt mi-au dezvăluit că am avut dreptate (ceea ce nu e chiar așa de satisfăcător, când o carte e așa previzibilă), dar 3-4 capitole în față... Da, chiar mi-au plăcut ălea.

3/5

“It sounds dirty and stinky,” said Iko. 
“How would you know?” said Cinder. “You don’t have scent receptors.” 
“I have a fantastic imagination.”

“Don’t fret, Miss Linh. You are doing your fellow citizens a great service by being here.” 
She glared at the mirror, hoping she was glaring at the jerk on the other side. “Yeah? And what’d they ever do for me?”

It was not her fault he had liked her. It was not her fault she was cyborg. She would not apologize.

“I believe in you,” he said as he reached the doorway and rapped on the grate. “And whether or not he knows it right now, Kai believes in you too.”

“I'm an old man, Miss Linh. I know a lot about a lot of things."

"Oh, but... maybe you would change your mind? Because I am, you know."
"The prince."
"Not bragging," he said quickly. "Just a fact."

Nici îndeajuns de multe citate pe cât mi-ar fi plăcut mie să găsesc în carte și mult prea puține sunt relevante ca și idee generală. Momentan citesc A clash of kings, carte care e uriașă și mă simt ușor intimidată de ea (glumesc, mi-e și frică să respir când sunt în aceeași încăpere cu cartea asta), dar încet-încet, trec prin marea de cuvinte. 


2 comentarii:

  1. ”Pentru că doamne, partea romantică a acestei cărți a fost groaznică. ” - tocmai ai rezumat ce se întâmplă în fiecare carte YA, jur!
    Voiam să-ți scriu pe instagram azi să faci o recenzie pentru că eram curioasă, dar apoi m-am gândit că mai mult ca sigur ai făcut deja asta. :) E o recenzie bună - chiar n-am de gând să pun mâna pe ea, chiar și din genul young-adult, simt că am alegeri mai bune înaintea acesteia.
    Succes cu GOT 2. :)
    Apropo, te-ai apucat de serial?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam așa ceva :))
      Am scris recenzia inițial pe goodreads, a durat ceva să o traduc și să o public pentru că eram așa obosită când am venit azi de la școală, că am avut nevoie de un pui de somn (care s-a transformat într-un monstru de somn). Mersi, și da, sunt destul de sigură că sunt și alegeri și mai bune, deși din când în când simt că mai am nevoie și de astfel de cărți care nu cer prea multe de la mine.
      Aah, încă nu. Mi-am zis că o să citesc o carte și o să mă la un sezon și tot așa, doar că eu sunt groaznică la a sta în fața unui ecran și a mă uita la el, indiferent că e vorba de seriale sau anime-uri. Din păcate ;; Dar plănuiesc să mă uit la el cândva și o voi face în cele din urmă.

      Ștergere