08.02.2015

We were liars de E. Lockhart


Bun venit în familia Sinclair și în cartea care m-a distrus. Sinclarii sunt cea mai puternică, misterioasă și superbă familie din America. Totul despre ei este bun și luxos, iar viața în fiecare vară pe insula lor privată nu este o excepție. Aici îi întâlniți pe Mincinoși, fiecare un prinț și o prințesă cu calități speciale, cu raze de soare în zâmbete și eleganță în existență.

Să fiu sinceră, eram gata să urăsc cartea asta. În schimb, o termin într-o singură zi și rămân marcată de o poveste ce a ajuns să mă fascineze. Stilul de scris a fost cel care m-a cucerit prima oară, simplu și la persoana I (aici o să fac o excepție, și o să zic că a fost grozav), dar interesant și cu mici detalii care nu pot decât să trezească în tine imagini vivide. Au fost pauze menite să te facă să te îndrăgostești de o scenă, de un personaj și povești și basme încorporate în povestea propriu-zisă, care doar te fascinează și mai mult, care doar sporesc curiozitatea.

Am adorat personajele. Începând chiar cu naratoarea poveștii, care este atât de distrusă, atât de tânără și atât de tristă că nu poți să nu empatizezi cu ea la un anumit nivel, și continuând cu grupul ei de prieteni. Au fost fermecători, fiecare cu o personalitate atât de adorabilă, fiecare atât de unic și vesel și plin de viață. Toți atât de gata să facă orice, toți iubindu-se unul pe celălalt, toți împreună, Pentru totdeauna. Mi-au plăcut mult scenele în care apăreau cu toții, dinamica grupului lor e tare interesantă, iar replicile lor variază de la fiind hilare, la de-a dreptul filozofice.

This island is ours. Here, in some way, we are young forever.

Vară de vară, ei au trăit împreună, iar acea apropiere m-a făcut să mă simt geloasă și m-a făcut extrem de tristă. Pentru că ei au amintirile, au legătura aceea care nu poate fi ruptă orice ar fi, ei se au unii pe alții, mereu, la începutul fiecărei veri. Și am simțit lipsa unei astfel de apropieri cu cineva și dezamăgirea că nu am putut să țin oamenii la care am ținut îndeajuns de aproape de mine, să devină ai mei. M-a marcat personal cartea asta întocmai prin acest fapt. Le-am simțit și disperarea de a arăta că merită să facă partă din familie și nevoia de a scăpa. We were liars a avut un impact mai puternic asupra mea tocmai modului în care m-am putut regăsi în problemele și vorbele personajelor.

Cred că a fost una dintre cărțile cele mai interesante pe care le-am citit de ceva vreme. Nu pot să spun exact ce o face atât de grozavă, ce o face atât de specială, când povestea este una relativ des întâlnită prin cărți, la fel cum regăsești și câte un grup de personaje. Dar cartea asta ia toate aceste lucruri și le aduce la un cu totul alt nivel, le transformă încât să pară cu totul altceva și autoarea face totul atât de bine, că devine o poveste înviorătoare, nouă. Unele idei sunt grozave, iar întâmplările sunt cu totul intrigante. Am plâns ca în momentul următor să râd. Am zâmbit, ca în următorul moment să mă încrunt. Am trăit din plin disperarea personajelor, doar ca să simt speranță alături de ele.



Cartea asta a fost superbă și m-a făcut să plâng ca un bebeluș (și credeți-mă, când eram mică nu mai tăceam!). M-a fermecat fără să-mi dau seama și a făcut din mine o baltă de sentimente. Nu știu exact dacă să o recomand sau nu, o să spun doar că a ajuns o carte tare dragă mie și chiar cred că intră la preferate.

5/5

The universe was good because he was in it.

 “When we say Shut up, that isn’t what we mean at all.” 
“No?”
 “What we mean is, we love you. You remind us that we’re selfish bastards."

“Can I hold your hand?” he asked. I put mine in his. “The universe is seeming really huge right now,” he told me. “I need something to hold on to.”

I’ll be fine, they tell me. 
I won’t die. 
It’ll just hurt a lot.

“Cadence was the first, and it didn’t matter that she was a girl. I would give her everything. Just like a grandson. I carried her in my arms and danced. She was the future of our family.”

He looks pitiful. He looks powerful. I love him, but I am not sure I like him. I take his hand and lead him inside.

“What happened to the little blond girls who used to run around this place?”
 Mummy sighs. “We grew up, Dad,” she says. “We grew up.”

“Do you still miss Gran?” I ask him as we head toward New Clairmont. “Because I miss her. We never talk about her.” 
“A part of me died,” he says. “And it was the best part.”

I do want people to feel sorry for me. I do. And then I don’t. I do. And then I don’t. 
“I’m sorry,” I say.

“Half the time I hate myself for all the things I’ve done. But the thing that makes me really messed up is the contradiction: when I’m not hating myself, I feel righteous and victimized. Like the world is so unfair.”

They know that tragedy is not glamorous. They know it doesn’t play out in life as it does on a stage or between the pages of a book. It is neither a punishment meted out nor a lesson conferred. Its horrors are not attributable to one single person. Tragedy is ugly and tangled, stupid and confusing.

Cartea este tradusă și la noi sub numele de Mincinoșii, iar aceasta este cartea pentru Cartepidemia lunii februarie. Sunt puțin tristă totuși, am impresia că recenziile mele devin din ce în ce mai scurte, din ce în ce mai fără conținut. Of.

6 comentarii:

  1. Cât am evitat cartea asta, eram convinsă că nu e mare lucru, chiar mă așteptam la o recenzie nu prea bună de la tine. Acum că tu ai zis că e bună, am devenit și eu curioasă în legătură cu ea, mai ales după ce am văzut citatele, sunt frumoase.
    Lista mea de cărți pe care le vreau începe să devină prea lungă, dar poate o înghesui și pe asta pe acolo pe undeva, chiar m-ai lăsat curioasă :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am citit-o stric pentru grupul Cartepidemia și sinceră să fiu, de când o începusem, eram „hai să o termin, sunt sigură că-i scriu o recenzie negativă”. Iar după m-a prins toată acțiunea și am început să îndrăgesc personaje și mi-a plăcut așa de mult! Nu cred că e pe gustul tuturor și poate mulți o vor considera doar meh sau chiar nașpa, dar pe mine m-a cumpărat.
      Ah, sper să-ți placă când o vei citi! ~

      Ștergere
  2. Am aceasta carte de ceva timp in biblioteca, dar parca imi era frica sa ma apuc de ea, nu stiu de ce, aveam o idee preconceputa despre ea, cum ca e naspa si de copiluti, dar recenzia ta clar m-a convins ca nu e asa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, nașpa aveam și eu impresia că eu, și poate că chiar e în concepția unora, dar de copiluți nu e absolut deloc, deci nu ai motiv de îngrijorare! Mă bucur că am reușit să te conving și sper să-ți placă atunci când o vei citi!

      Ștergere
  3. Eu am avut o relatie de iubire-ura cu aceasta carte. La inceput imi dadea batai de cap si nu intelegeam de ce o laudau toti atat de mult, Pe la jumatate a inceput sa-mi placa, dar tot nu intelegeam de unde atatea laude. Si la sfarsit BUM, am inteles si eu. Si am avut un mic scurt-circuit la creier si o stare de negare. :)) Frumoasa recenzie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam la fel și eu. Am fost „meh” cam jumătate de carte, dar după m-a prins, iar da, sfârșitul a făcut totul să merite. Mersi! :)

      Ștergere