26.02.2015

Mistborn: The Final Empire de Brandon Sanderson

În primul rând, trebuie să menționez aici: coperțile la edițiile din UK sunt superbe. Inima mea se topește după ele, mai ales când știu sigur că nu am de gând să dau banii pe care-i cere. E frumos să admiri, totuși.

OH DOAMNE, OH DOAMNE, OH DOAMNE! Cine ar fi crezut că, în cele din urmă, cartea asta o să-mi placă atât de mult? Eram sigură că o voi urî, în special când eram undeva pe la jumătate. Iar acum o iubesc. Mult.

Nici măcar nu știu de unde să încep. Povestea e destul de des întâlnită, cel puțin ca și idee de bază: avem un grup de rebeli care încearcă să înfrângă tiranul groaznic care le conduce viața. Dar aici se termină ideile comune și Ulimul Imperiu (așa cum este cunoscută cartea în traducerea ei în română) devine o carte unică și impresionantă. Lumea pe care o prezintă este nouă și ciudată și în același timp destul de grozavă. Pare puțin oribilă din cauza culorilor închise în care e pictată, din cauza plantelor și tărâmului sec, din cauza nopților pline de ceață și din cauza orașului întunecat și plin de corupție și populație maltratată (denumită skaa). Dar sistemul de magie îți este prezentat și este uimitor: pur și simplu înghiți anumite metale și fiecare, la rândul său, când e „ars”, îți dă o anumită abilitate. Explicațiile date de autor sunt destul de clare (mult mai clare decât explicațiile mele seci, asta cu siguranță), iar odată ce devii familiar cu termenii, cititul acestei cărți devine o experiență foarte cinematică.

Fiecare capitol din carte începe cu un pasaj dintr-un jurnal de călătorie, iar acestea cred că au fost unele din părțile mele preferate din întreaga carte. Sunt gânduri reale, umane și apropiate de îndoielile unei persoane normale - simți sinceritatea și fragilitatea umană din spatele cuvintelor.

Echipa de oameni care plănuiesc rebeliunea este pur și simplu grozav! Sincer, grupul acesta de personaje s-ar putea să fie preferatul meu din toate cărțile pe care le-am citit până acum! Sunt amuzanți, relația dintre ei este naturală și nu pare forțată (sau o piesă de teatru ieftină) și a fost un adevărat deliciu să citesc capitolele în care oamenii din acest grup interacționează între ei. Preferatul meu: Kelsier, liderul acestei echipe, pe care pur și simplu nu poți să nu-l iubești. Are o atitudine așa de prietenoasă, este un adevărat iubitor de viață, în ciuda tuturor greutăților pe care fiecare skaa le întâlnește. Dar de data asta chiar mi-au plăcut toate personajele din grup: sunt toți incredibil de ușor de plăcut și e o așa plăcere să citești despre ei!

Excepții totuși există, iar aceasta este Vin. Mă simt puțin prost spunând asta pentru că ea este cel mai probabil personajul principal al acestei serii, dar pur și simplu nu am putut să o suport! Nu pot să zic că am și motive pentru ura asta, nu este genul meu de personaj, nu mi-au plăcut acțiunile ei și aproximativ tot ce zicea (plus momentul pe care-l alegea să deschidă gura) mă făcea să-mi dau ochii peste cap. Deși, cartea este scrisă în așa mod încât nu poți să nu speri că totuși va reuși în planul ei. Și trebuie să spun totuși că în cele din urmă, am început să o îndrăgesc puțin și a mai crescut și ea ca mentalitate, ceea ce a făcut-o mai ușor de plăcut. Din punctul meu de vedere.

Am citit o grămadă de recenzii în care lumea era așa impresionată de cartea asta și de ce se întâmplă în ea și trebuie să spun că nu eram prea impresionată la început. La un moment dat chiar mă gândeam să renunț la carte pentru că era o anumită parte în care devenise prea plictisitoare și mă enervau cele mai mici lucruri (mulțumesc Lordului Legiuitor că totuși există Kelsier). Dar dacă cumva ați început să citiți această carte și împărțim aceleași gânduri... Ei bine, doar continuați să citiți! Devine atât de bună cartea asta, efectiv nu credeam că e posibil pentru o carte să-și revină atât de repede și atât de bine. Au fost atât de multe lucruri geniale. Toată admirația mea către autor pentru că a reușit să-mi schimbe părerea. Iubesc când o carte mă impresionează în mod plăcut, iar Ultimul Imperiu în special a avut atât de multe detalii care m-au lăsat cu gura deschisă.

Acum apreciez modul în care această carte a început relativ încet, dându-ne o privire de ansamblu asupra modului în care Lordul Legiuitor (aka Lord Ruler) guvernează și asupra modului în care legile, guvernul și întreaga lume funcționează, abia după lăsând să sară totul în aer. A avut destul de multă acțiune, dar nu a fost neapărat o carte rapidă, care-și pierde esența din cauza grabei. A fost de-asemenea și foarte bine scrisă, mi-a plăcut stilul, m-am îndrăgostit de modul în care unele cuvinte au fost grupate și folosite, iar odată ce te apuci de această carte, este greu să te mai oprești. Este genul acela de carte care dă dependență și care te atrage în lumea pe care o prezintă.

Am avut câteva probleme cu unele teme din această carte (iar altele mi-au plăcut mult) și chiar sunt super dezamăgită de lipsa mea de iubire față de personajele feminine. Deși s-ar putea ca asta să fie problema mea? Povestea este deștept creată și ultimul lucru pe care măcar îl pot aprecia e cât de bună a fost, în cele din urmă. Lucrurile s-au terminat destul de satisfăcător, te lasă dorindu-ți și continuări, dar în același timp ești la fel de okay și citind doar acest prim volum, ceea ce ador. Sunt însă, încă unele lucruri care mă intrigă, dar sper că vor fi mai clare în următoarele volume. Nu este genul de carte care-ți schimbă viața sau modul în care gândești, dar mi-a plăcut foarte, foarte mult să o citesc și sper să se repeta experiența (și că următorul volum îmi va da aceleași sentimente puternice așa cum au făcut-o ultimele 100 de pagini în acest prim volum!).

Eu am primit spoilere de la pagina de goodreads de la următorul volum, deci dacă vreți să citiți cartea asta, faceți-vă o favoare și nu-mi urmați prostia. Ia atât de mult din plăcerea cititului, atunci când știi ce se întâmplă (ca și regulă generală). Deși acum sunt curioasă să citesc următorul volum! Chiar sper că voi reuși să trec prin #YearOfCosmere cu succes, pentru că de obicei tind să mă plictisesc repede de un autor dacă citesc prea des din el, dar o carte/lună pare destul de acceptabil.

Oricum, acest prim volum al seriei Mistborn mi-a plăcut îndeajuns de mult, însă așteptările mele pentru următoarele au crescut mult. Sper că vor putea atinge respectivele așteptări, iar până când voi începe volumul doi, sper ca dragostea mea pentru lumea asta să rămână la fel. Nota pe care o are este salvarea pe care a primit-o datorită acelor ultime 100 de pagini și ura pe care am avut-o față de Vin pentru trei sferturi din carte.

4/5

“New tastes are like new ideas, young man—the older you get, the more difficult they are for you to stomach.”

“You ask why I smile? Well, the Lord Ruler thinks he has claimed laughter and joy for himself. I’m disinclined to let him do so. This is one battle that doesn’t take very much effort to fight.”

Let them know that power is a heavy burden. Seek not to be bound by its chains. The prophecies say that I will have the power to save the world. They hint, however, that I will have the power to destroy it as well.

“But, you weren’t born an aristocrat. You’re not noble. You don’t have to play by their rules—and that makes you even more powerful.”

Vin was coming to realize that her old goal in life—simply staying alive—was uninspired. There was so much more she could be doing.

We’re thieves, gentlemen—and we’re extraordinarily good ones. We can rob the un-robbable and fool the unfoolable. We know how to take an incredibly large task and break it down to manageable pieces, then deal with each of those pieces. We know how to get what we want.

There was a grim mirth about them—as if they understood that they had a better chance of making the sun rise at night than they did of overthrowing the Final Empire. Yet, they were still going to try.

The right belief is like a good cloak, I think. If it fits you well, it keeps you warm and safe. The wrong fit, however, can suffocate.”

Results made quick friends.

“That’s the funny thing about arriving somewhere,” he said with a wink. “Once you’re there, the only thing you can really do is leave again.

“The best liars are those who tell the truth most of the time.”

Men rarely see their own actions as unjustified.

It amazes me sometimes that we even try. With everything they’ve done to us—the deaths, the tortures, the agonies—you’d think that we would just give up on things like hope and love. But we don’t.

Perhaps that’s how the noblemen can do such terrible things. They’ve been killing for so long that it doesn’t unsettle them anymore.

“If you’re always on time, it implies that you never have anything better you should be doing.

“If you wish to repay me, then stand up just a little straighter. Be a little less afraid.”

“We’ve been worried sick that you were out doing something…well, stupid.”
“Actually,” Breeze noted, “we took it for granted that you were doing something stupid. We’ve just been wondering how stupid this particular event would turn out to be.

What is belief—what is faith—if you don’t continue in it after failure?”

Nu am scris nici o treime din toate citatele care mi-au plăcut, chiar au fost o grămadă. Pe scurt, recomand cartea asta în special fanilor de fantasy; poate fii intimidantă pentru cei care nu-s obișnuiți cu genul. Din nou, mi-a plăcut, dar se putea și ma bine. Mai sus mă aveți pe mine fiind pe butonul play și cineva uitând să mai apese și stop. Volumul 2 îl voi citi pe parcursul lunii viitoare, iar dacă doriți și voi să luați parte, există un grup de goodreads. 

2 comentarii:

  1. Mă bucur că ți-a plăcut. iar citatele sunt geniale :D Cred că și eu am scos la vremea când am citit-o o grămadă din carte, pe unele din cele de aici chiar le-am recunoscut.
    Kelsier!!! Încă îmi lipsește, personajul meu favorit, tipul era prea tare serios. E unul din personajele alea pe care nu cred că le voi uita vreodată. Dar și de Breeze mi-a plăcut mult, cu comentariile lui și modul cum încerca să manipuleze pe toată lumea :))
    Sunt curioasă cum o să ți se pară următorul volum, nu zic nimic, deși mă mănâncă un pic limba, dar nu, tac :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi! Cartea este plină de multe idei bune și modul în care sunt puse duce la multe citate faine.
      Ah, clar! Inițial credeam că Breeze o să fie personajul meu preferat, dar au fost mult prea puține scene cu el ;; Dar tot grupul a fost încântător, a fost imposibil să nu-mi placă de ei.
      Așa, mai bine :)) Lasă-mă să mă distrug singură. Păreri o să fie sigur pe goodreads, deși nu știu dacă voi scrie și pe blog pentru că nu-mi prea place să fac la fiecare volum în parte, nu prea știu ce să zic. În caz că o să am la fel de multe lucruri de discutat ca acum, atunci cu siguranță voi reveni cu o postare separată.

      Ștergere