03.02.2015

Jennifer Lawrence Book Tag

Mulțumesc Leontina și Andreea pentru leapșă! Am folosit imaginea de pe blogul Andreei, mi s-a părut așa frumoasă! Și acum o să zic o chestie foarte șocantă, dar *gasp* eu nu am nici o pasiune pentru Jennifer Lawrence. Normal, îi apreciez talentul și modul de gândire, dar pur și simplu sunt în mare indiferentă cu privire la situația ei.

1. Actrița a crescut în Kentucky - Cartea ta preferată care se petrece într-o zonă rurală? 
O să spun Cum să pictezi un mort de Sarah Hall. Deși sunt mai multe puncte de vedere, și practic și locul acțiunii diferă, există părți în care acel loc este un sat dintr-o zonă rurală. Asta pentru că nu am știut exact cu ce să răspund.

2. A fost descoperită pe străzile din New York - O carte despre care nu ai auzit, dar pe care ai găsit-o într-o librărie și ți-a plăcut foarte mult. 
Caterina de Medici. Regina nopții însângerate de C. W. Gortner. Am luat-o de la anticariat și a fost surpriza anului trecut, pentru că nu aveam cine știe ce așteptări de la ea. Mi-a plăcut coperta, iar conținutul m-a făcut să o adaug la preferate.

3. Swearing off social media - O carte pe care refuzi să o citești.
Aici o să iau răspunsul de la Andreea, pentru că-i împărtășesc sentimentele în întregime: orice carte de John Green. Indiferent cât de plăcut ar fi el în vlogurile lui sau cât o să-l laude cititori de pe oriunde, nu simt nici o dorință să-i citesc cărțile. Deja știu cum se sfârșește Sub aceeași stea, iar celelalte cărți sunt exact la fel. Înțeleg că vai, moartea și adolescenții ultra deștepți sunt la vogă și place lumii, dar totuși, o schimbare de temă, ceva?

4. Și-a început cariera în televiziune, apoi a început să joace în filme - O serie care devine mai bună cu fiecare volum.
Pot să dau mai multe exemple, pentru că deși nu am citit extraordinar de multe serii, cele pe care le-am citit se încadrează în categoria asta: Cireșarii de Constantin Chiriță (pe care am impresia că nu-i laud îndeajuns), Moștenirea de Christopher Paolini (ultimul volum este preferatul meu) și hai să punem și Contele de Monte Cristo (pe care ar trebui să o recitesc, însă din câte îmi mai aduc aminte, tot ultimul volum mi-a plăcut cel mai mult).

5. S-a împiedicat la decernările Oscar - O carte/serie care a început bine, dar s-a terminat prost.
Și aici am mai multe exemple, însă ambele pe care le voi numi sunt serii care mi-au plăcut mult, mult, dar care însă m-au dezamăgit după un anumit număr de volume. Seria Cimitirul cărților uitate de Carlos Ruiz Zafon; încă cred că primul volum era perfect așa și nu mai avea nevoie de nici o continuare. Și Legendele clanului Otori de Lian Hearn. Vă implor nu citiți volumul patru, pentru prima oară o editură a făcut bine să nu traducă mai departe seria. Este perfectă în trei volume, nu vă stricați experiența, cum am făcut eu.

6. Jlaw și Cris Martin - Cartea preferată scrisă de doi sau mai mulți autori.
Dacă pronunți Jlaw și J.Lo (gen Jennifer Lopez) sunt exact la fel. Mă rog, aici nu am ce răspuns să dau, efectiv nu am citit așa. În afară de o antologie, care oricum nu se numără prin preferatele experienței mele de cititor, nu am citit. Nici nu cred că sunt prea entuziasmată să încerc, mă simt de parcă sunt profa de la școală vorbind cu doi colegi de bancă ce se ajută la teste/ascultări: vreți să împart nota? Cam așa, vreți să împart laudele?

7. A lucart cu David O. Russel - Un caracter disfuncțional/cu probleme pe care nu poți să nu-l placi?
Olguța din La Medeleni. Tocmai m-au lovit amintirile legate de cartea asta și... Ugh. O iubesc pe Olguța atât de mult, mi-e super dragă și chiar o admiram când eram mică, și în ciuda tuturor problemelor pe care le are, eu tot țin la ea ca și personaj.
Oh, și pentru că nu mă pot abține: Murtagh din ciclul Moștenirea. Copilul meu! Și cu asta am zis totul. Nu merita tot ce i s-a întâmpla și nimeni nu merita nimic în toată cartea asta de fapt, dar asta nu l-a oprit pe autor din a-mi crea copilașul drept personaj disfuncțional. Sighs. Toată iubirea a revenit.

8. Mystique - Un personaj negativ care crede că ceea ce face e un lucru bun.
Oaia fantastică din În căutarea oii fantastice. Nu cred că trebuie să mai explic cât de mult îmi place de ea, adică blogul meu este efectiv oaia-fantastica.

9. The hunger games - Seria populară preferată.
Am impresia că seriile care mi-au plăcut mie, deși să zicem populare într-un cerc relativ restrâns (aka foarte puține postări pe tumblr), nu sunt îndeajuns de cunoscute, așa că o să numesc una care este totuși cunoscută peste tot: Fetele Gallagher de Ally Carter. Știu că mi-au plăcut mult cărțile când le-am citit, pentru că stilul rapid de data asta s-a potrivit perfect cu subiectul pe care l-a abordat. Trebuie să recitesc seria asta și să o continui, poate găsesc cărțile în engleză. Și doar de dragul de a o avea scrisă aici: Moștenirea de Christopher Paolini. Credeați că nu o să auziți de ea aici, nu?

10. Tot ceea ce a spus ea până acum a fost amuzant - Personajul amuzant favorit.
Pf, jur că de la întrebarea șase încoace tot am probleme să găsesc răspunsuri la întrebări. Uhm, chiar nu știu?? Adică știu personaje amuzante, dar sunt doar în unele faze și de fapt chiar mă întristează mai mult acest gen de personaje și oh doamne, ce presiune! Hmmm, o să spun Tic din Cireșarii pentru că puțină repetiție nu a omorât pe nimeni și chiar l-am iubit la nebunie pe „prichindel”.

Și asta a fost leapșa! Mi-a făcut plăcere să răspund la întrebări, mulțumesc din nou!

5 comentarii:

  1. Ok, acum că am citit răspunsurile, am câteva întrebări, printre care cea mai importantă e care e faza cu a patra carte din seria Otori? Știu că te-am mai auzit spunând că mai bine nu o citim, dar de ce? Nu că am șanse să fac rost de seria aia prea curând, că nu prea mai e disponibilă pe nicăieri, and I'm broke, dar sunt curioasă.
    Și m-ai convins să citesc Oaia fantastică(știu că ăsta nu e titlul complet, dar e prea lung și nu mi-l amintesc acum :))) chiar dacă doar volumele 3 și 4 se mai găsesc. Deși cred că am primele două volume pe kindle, cred. Vreau să știu care e faza cu oaia asta, mai ales că e ca răspuns la întrebarea cu Mystique.
    Și de luni de zile tot zic că citesc și eu Contele de Monte Cristo, dar mă sperie mărimea. Bine, nu o am în bibliotecă, dar așa, ca idee :))
    Scuze dacă comentariul e uriaș, dar în ultimul timp am chef de vorbit aiurea, pe diverse subiecte :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok, o să încerc să nu dau spoilere sau ceva de genul. Volumul patru se petrece 20 de ani după acțiunea din primele trei volume și ei bine, mă enervează la culme lipsa de comunicare între personaje și faptul că majoritatea au ajuns să nu mai fie absolut deloc cum erau la început. Înțeleg că în 20 de ani apar schimbări, dar nu până la punctul că am ajuns să-mi urăsc personajul preferat. Nu m-a deranjat așa mult acțiunea cât partea asta cu personajele. A fost o carte frustrantă, dar tot mi-a plăcut, așa în mare. Doar că mi-a stricat experiența, you feel me?
      Ah, volumele 1 și 2 au fost primele pe care le-a scris Murakami și a cerut să nu mai fie publicate în afara Japoniei. Cele care sunt, costă o grămadă și sunt ediții vechi de zeci de ani. Din câte am înțeles, vor fi republicate cât de curând, cu acordul autorului. Se înțelege totul și din cele două volume care pot fi găsite, În căutarea oii fantastice și Dans Dans Dans. Sper să-ți placă când le vei citi!
      Oh, știu! Și eu sunt intimidată de multe cărți din cauza mărimii, însă nu cred că am regretat vreodată că am citit o carte mare, pentru că în general sunt și bune. Când te încumeți, sper să-ți placă! Cred că e preferata mea de la Alexandre Dumas.
      Vai, dar nu mă deranjează absolut deloc! Și mie îmi place la fel de mult să vorbesc despre orice și oricât, so don't worry! ~

      Ștergere
    2. Acum înțeleg perfect de ce e mai bine fără ultima, cel mai aiurea e când îți strică părerea despre personaje. Eu cred că personajele sunt cele mai importante într-o poveste, de multe ori eu nu suport cărțile în care nu îmi place nici măcar un personaj, că am pățit și din astea, ca exemplu.
      Ar fi frumos să fie republicate, oricum eu cred că autorul e genial! Eu sunt destul de sigură că o să-mi placă, până acum nu m-a dezamăgit nicio carte a lui, și sper să nici nu pățesc așa ceva.
      Așa mi se pare și mie după ce mă conving să le citesc, cele mai mult mi se par super. E mult până mă urnesc și mă apuc de ele. Mi-e groază acum de 1Q84 a lui Murakami, chestia e imensă, dar o voi citi până la urmă, îmi va lua probabil câteva luni, dar nu mă las până nu o citesc :))
      Mă bucur că nu te deranjează :)

      Ștergere
  2. Vreau atât de mult să citesc În căutarea oii fantastice de când ți-am găsit blogul! :)) Am rămas cu o convingere că e genială de când am găsit un blog cu linkul inspirat de ea.
    Legat de evitarea cărților lui John Green - faci cea mai înțeleaptă alegere. Am citit doar una și pasaje din altele, dar dacă întrebi pe cineva care le-a citit pe toate despre ce se întâmplă ele, vei observa repetițiile obsesive ale autorului. Oricum, sunt teribile!
    Îmi plac răspunsurile; vreau să citesc Contele de Monte Cristo atââât de mult.
    Zi frumoasă să ai! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a plăcut foarte, foarte mult, dar este și atașamentul emoțional, având în vedere că a fost prima carte de la Murakami pe care am citit-o.
      Hah, mă bucur să aud asta și de la persoane care chiar l-au citit. Am impresia că Ion Verde încearcă să filosofeze prea mult și are impresia că citatele frumoase vor cumpăra pe oricine. Meh.
      Mulțumesc, abia aștept să văd ce părere o să-ți lase!
      La fel îți doresc și ție! ~

      Ștergere