28.12.2014

Slujitorii regelui de Mireille Calmel (#1 Femeia pirat)


În primul rând îmi cer scuze pentru poza destul de lame pe care am pus-o, doar că îmi este prea lene să mai încerc. În al doilea... trebuia să termin cartea asta de citit acum ceva vreme, doar că am intrat într-un ne-chef și a durat mai mult decât mi-am dorit. Și că tot sunt la aspectul exterior al acestei cărți... Ce-i cu toate cărțile autoarei ăsteia de se simte nevoia să se pună o față ștearsă pe cer? Adică... serios. Poate că am observat eu asta mai târziu, dar??

 Ok, trecând la lucrurile serioase, această carte o urmărește pe Mary, care, pentru a-și putea ajuta mama și a avea parte de o educație bună, este nevoită să se prefacă că este băiat. Dar odată cu moartea atât a mamei, cât și a binefăcătoarei ei, Mary este nevoită să-și ia viața în propriile-i mâini și să se bazeze pe cunoștințele ei și pe spiritul înflăcărat pentru a supraviețui într-o lume care nu aruncă nici măcar o privire asupra celor cu care soarta nu a fost blândă.

Nici nu știu cu ce să încep, pentru că am atât de multe lucruri de spus despre cartea asta. Modul în care a fost scrisă... Este foarte rapidă, se trece imediat prin evenimente și prin ani, în general fiind descrise în detaliu exact lucrurile care nu au nici o importanță. Se trece foarte val-vârtej prin tot și este și un stil foarte simplu, care nu aduce nimic special. Doar acest prim volum conține aproximativ douăzeci de ani. Nu mi-a plăcut deloc asta, pentru că deși ajută la a te prinde în acțiune, te lasă gol, pentru că o acțiune nu poate fi pur și simplu, dacă nu există și personaje îndeajuns de îndreptățite ca să facă acea acțiune.

Iar din păcate, nu cred că am putut îndrăgi nici un personaj în mod special. Mary, cel puțin, este enervantă până în pânzele albe (do you get my joke?) și nu am putut să mă atașez de ea. A fost mânată mereu de sentimentele nepotrivite, alegerile ei au fost dintre cele mai egoiste și s-a dorit să fie un personaj feminin puternic, poate chiar demn de admirat, însă a fost mai degrabă o femeie fără sentimente și fără scrupule. Chiar și când se presupune că ea iubea sincer și fără limite, nu am putut simți acea dragoste, pentru că totul a fost prea grăbit ca să văd când și cum ar fi putut evolua relațiile dintre personaje în așa fel încât să se ajungă la anumite puncte. Aceasta este o plângere pe care o am pentru majoritatea personajelor. Și un alt lucru dezamăgitor a fost faptul că toate personajele masculine au fost trase la indigo, nu a fost nici o diferență între ei. Toți se îndrăgosteau de o trăsătură a lui Mary, îi aflau secretele și dintr-odată o adorau fără limite. Înțeleg că s-a dorit să fie ideea de femeie fatală, dar îmi vine greu să cred că toți râvneau la aceeași femeie. Și aici o să pun un mic spoiler, pentru că într-atât de puțin îmi pasă de această carte: până și un bărbat proaspăt căsătorit, fericit și care-și iubea soția, ar fi luat-o pe Mary în schimb dacă s-ar fi putut. Ceea ce mi s-a părut obositor și repetitiv și nasol de la un anumit punct al poveștii. Singurul personaj care mi-a plăcut a fost masculin, un tânăr care este foarte misterios, dar și puternic și care are o personalitate foarte, foarte interesantă, deși presimt și instinctul strigă în mine că o să mă dezamăgească și acesta.

Ideea și misterul care învăluie întreaga poveste sunt interesante și chiar aveam mari așteptări. S-ar fi putut face, însă, mult mai multe lucruri cu ea. Autoarea a încercat să păstreze unele repere istorice care însă mai mult au încurcat-o în a spune povestea.

O anumită persoană franceză, pe spatele cărții, susține că Mireille Calmel este următoarea regină a genului istoric, deși simt că acest lucru este foarte departe de adevăr. Îmi pare rău, nu am nimic cu această autoare sau cu acest gen, dar se puteau face mult mai multe și mult mai bine. Adevărul e că sunt dezamăgită. Ideea de femeie-pirat mi s-a părut intrigantă și până pe la jumătate, cartea a fost chiar acceptabilă, după care totul a început să meargă în jos. Și repede, pentru că nici atunci nu a reușit să se liniștească un pic. Aveam impresia că sunt mereu alergată în timp ce citeam și mi-aș fi dorit să pot savura o lectură care aducea în scenă unul din visele copilăriei mele.

Volumul se termină cu un mare cliffhanger, dar am decis că nu voi citi și următoarele cărți din serie. Am sfârșit obosită și frustrată la sfârșitul acestuia și nu cred că se merită să trec prin astfel de lucruri, mai multe ture la rând. Nu regret în mod neapărat faptul că am cumpărat-o, dar mă bucur că am luat-o de la anticariat și nu am dat prețul integral. Sunt destul de sigură că dacă aș fi fost la începuturile male de cititoare „serioasă” (adică cititoare cu unele pretenții de la ce citesc), aș fi apreciat cartea asta mai mult, dar așa nu sunt decât meh.


2/5

- Fata mea, tu ești bărbatul vieții mele!

Ia educația ce ți se oferă, și nimeni, niciodată, nu va deveni stăpânul tău.

Personajul acesta câștigase prestanță și încredere în sine, dar, pentru Mary, deveni însuși simbolul a ceea ce trebuia să ucidă ca să poată trăi.

- Și cum rămâne cu făgăduiala ta?
- Făgăduielile nu-i leagă decât pe cei care cred în ele.

Oare poți fi nefericit pentru că aceia pe care-i iubești sunt fericiți?

I se spusese că era destul de drăguță ca să aibă întreaga lume la picioare. Era gata să încerce.

Ai grijă să nu pierzi totul din dorința de a câștiga prea mult.

Indiferent dacă ai de-a face cu prieteni sa cu dușmani, important ți se pare doar să rămâi în viață la terminarea luptei.

Ea continua să creadă că norocul nu însemna nimic fără voința ei neclintită.

Respectul e ca și încrederea:  trebuie să-l meriți și să-l câștigi.


Aș mai fi postat o recenzia la Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder, doar că nu am avut cine știe ce de spus, deci am preferat să las o scurtă recenzie pe goodreads și să nu mă chinui cu traducerea. Nu cred că o să mai încep vreo nouă carte cât de curând, poate abia după Anul Nou. Nu știu sigur, poate că o să mă apuc de acea carte pentru școală (oups), dar chiar nu știu. Sper să mai revin cu măcar o postare până se schimbă anul, dar o să fiu destul de ocupată în acea perioadă de timp, deci din nou, nimic nu e sigur. Sper că v-ați bucurat din plin de cele trei zile ale Crăciunului și că vă veți face toate poftele în vacanța asta și de-acum încolo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu