03.12.2014

Legendele clanului Otori


Am semi-terminat cu această serie pe următoarele câteva luni, cred. Mai am o singură carte de citit, care însă prezintă evenimentele dinaintea liniei de narațiune principală, și nu sunt extrem de interesată în asta. Cred că am vorbit destul de mult și despre seria asta pe blog, sau cel puțin am încercat să fac asta, pentru că pentru mine este una dintre acele cărți care reușesc să-mi implanteze imagini puternice atât în memorie, cât și în inimă.

Însă acum în general o să vorbesc despre al patrulea volum, The Harsh Cry of the Heron, care însă nu este tradus în română. Acțiunea este plasată la 17 ani după primele trei volume, deci este un time-skip destul de mare. Asta nu a fost atât de problematic, pentru că eram foarte entuziasmată să-mi revăd personajele mult iubite și să aflu mai multe despre ele și despre viața lor. Personajele noi care sunt introduse sunt destul de interesante, deși nu am reușit să mă atașez de nici unul dintre ele așa cum aș fi sperat că o să fie cazul. Am rămas totuși fidelă personajelor vechi, care însă nu îmi mai erau deloc familiare. Am impresia că autoarea mi-a distrus personajul preferat. Au fost atât de multe decizii greșite care au fost luate, atât de multă nefericire și absolut nimeni în cartea asta nu-și găsește fericirea. Vă rog data viitoare când mă hotărăsc să-mi ruinez viața din cauza unei cărți, să mă opriți.

Acțiunea este totuși destul de interesantă, este alertă și te prinde destul de repede. Din păcate, cartea este cam lungă, și pentru că lipsa de pagini părea să preseze, destul de multe lucruri au fost lăsate cu un semn de întrebare sau în ceață totală. Aici am impresia că ar fi fost mult mai potrivit ca întreaga carte să fi fost împărțită în alte două cărți, ca să fie mai dezvoltat sfârșitul. Abia după ce mă obișnuisem cu cărți care să-mi dea exact ce-mi doream, vine acest volum și mă aduce din nou la nivelul de „sfârșit nesatisfăcător”, despre care vorbeam mult prin primăvară-vară. E adevărat, unele lucruri mi-au plăcut, altele deloc, însă una peste alta, am fost destul de dezamăgită. Nimeni nu  primește fericire sau liniște sau... nu știu, ceva bun! Și ăsta e cel mai frustrant lucru, că răscolește în mine adevărurile umane de care nu am nevoie să fiu reamintită.

Dar cred că dacă e ceva ce mi-a plăcut, a fost cu siguranță viziunea personajelor asupra lumii în care trăiesc. Fiecare o are pe a sa, și a fost fascinant să observ modul în care sentimente și moduri de trai pot influența decizii care să schimbe o balanță și așa destul de fragilă. Deși tot nu pot să cred cât de multe lucruri sunt încă nerezolvate, nespuse...

În cele din urmă, seria ca un întreg primește 4.5, iar acest ultim volum doar 4, mai mult din cauza acestor lipsuri și schimbării majore nedorite și fără sens, dar în amintirea iubirii mele pentru primele trei volume, simt nevoia de a urla totuși încă dragostea pe care o am pentru serie. Mi-a plăcut foarte mult și încă o recomand și are un loc special în inima mea.

- : : - : : - : : - : : - : : - : : - : : - : : -

He did not think he could survive her death, her loss; nor could the country.

"No one is immortal. Death waits for me as it does for everyone."

He recognized the courage it took to face the world unarmed, and saw that the decision not to kill might be far harder than the decision to kill.

But who can save anyone from the journey that fate maps out at birth?

There is no hell other than that which men make on earth.

"Everything you do is done in haste."
"That is because I know my life is short. I have so little time to achieve what I have to."

Anything that avoids war is wise.

It is the very nature of our society. We fight until we tire of war, and after a few years, we tire of peace and so we fight again.

When the balance is lost and the male force dominates, war is inevitable.

To know the worst is to know how to go forward.

The gods punish the people for the wickedness of the ruler.

It's so easy to become evil.


Momentan citesc My true love gave to me/Dragostea mea mi-a dăruit, pentru Cartepidemia (în sfârșit citesc și eu ceva din ce trebuia să citesc) și este okay. Potrivită pentru perioada asta și am nevoie de ceva să-mi încălzească inima de gheață care încearcă să se bucure de Crăciun.
Și dacă vreți cum de literatura încă trăiește, trebuie neapărat să vedeți acest wrap-up, față de care eu îmi părăsesc toate speranțele și plâng pentru timp liber. Katerina este o |zeiță| și gusturile ei sunt nectarul divin. Ce mai faceți pe pagina mea? Check her out <3

2 comentarii:

  1. Nu cred așa ceva :)) Săracii tăi cititori, măi, o să vadă cârnatul meu de wrap-up și o să te judece ani de-acum încolo pentru recomandările de bloguri. Mersi mult totuși, acum mă simt ca un urs când Brașovul are ziua porților deschise. <33
    (Citatele ălea sunt cele mai bune și mă cam conving, dar eu am 1000 de cărți începute și dacă mă arunci într-o serie de-asta dinastică o să-ți scot ochii cu mâinile goale.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar o să mă judece într-un mod pozitiv, pentru că: uite ce blog cool e recomandat aici! Aah, da, ce sentiment special, the bears thank you for the comparison.
      (Dacă am reușit să te fac curioasă, atunci e perfect și sunt gata să rămân oarbă)

      Ștergere