09.10.2014

Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling


Și în sfârșit Sara nu mai este o totală întârziată. Bine, de fapt acest prim volum este singurul pe care l-am mai citit și înainte, pe când aveam vreo 10 ani, dar nu mai țineam minte nimic oricum, așa că a fost la fel de plăcut să o citesc și tura asta.

Presupun că nu mai trebuie să scriu despre ce e vorba în Harry Potter, toată lumea a auzit de serie și de eroul ochelarist cu o cicatrice în formă de fulger în frunte. Și poate la fel de auzit pe blogul meu e și faptul că eram extrem de entuziasmată să fiu parte din universul Hogwarts.

Am fost atenționată că la început stilul de scris este simplu, potrivit pentru o carte de copii, dar pentru mine asta nu a reprezentat o problemă. Îmi plac cărțile pentru copii! Iar fetița Sara de nouă ani a țipat la entuziasm la multe faze din această carte. Sara de șaptesprezece doar a râs și i-a dat și colegei de bancă să citească respectivele faze. Adică ok, poate că stilul nu este atât de bine format, încă (din câte știu, și acesta evoluează odată cu povestea), dar personajele au un farmec aparte, mult mai accentuat decât m-aș fi așteptat de la o primă carte din serie. Sunt niște copii, dar fiecare are ceva magic și special, puternic și de neînfrânt, iar faptul că am văzut asta atât de clar încă de pe acum mi-a plăcut la nebunie. Am ajuns să îndrăznesc personajele la maxim.

Iar Hogwarts este o mare nebunie perfectă. Câte n-aș da să pot merge și eu la o școală de magicieni! Adică tot ce am de făcut e să citesc multe cărți despre magie, să învăț vrăji, să aflu detalii despre istoria magiei... Simplul fapt că este înconjurată de magie face din această școală una specială. Iar la fel sunt și întâmplările, fie că e vorba de de un joc de fotbalo-baseballo-baschet pe mături, sau de jocul cu animale de companie. Este pur și simplu acel loc special pentru care nu poți decât să visezi și să oftezi. Dar citind, imaginându-mi-l, a fost îndeajuns să trezească în mine fascinația.

Mă simt ciudat pentru că sunt atât de întârziată cu iubirea pentru Harry Potter, dar în același timp asta face să fiu și mai entuziasmată să aflu detalii din cărți. Nu știu exact ce să spun, nu a fost nimic care a trezit sentimente puternice în mine, dar a fost o carte de care m-am bucurat. Tot ce știu e că seria devine din ce în ce mai bună, iar eu asta abia aștept!

4/5

Dar, din acel moment, Hermione deveni prietena lor cea mai bună. Există unele lucruri care te apropie foarte mult, iar doborârea unui uriaș de peste treizeci de metri este unul dintre ele.

Nu trebuie să ne hrănim cu visuri, trebuie să și trăim cu adevărat, nu uita lucrul ăsta.

Întotdeauna inocenții cad victime, așa a fost odată, așa e și acum.

Întotdeauna să spui lucrurilor pe nume. Frica de a rosti numele unui lucru te duce până la urmă la frica de acel lucru, în mod special.

De Harry Potter veți mai auzi abia când voi termina ultimul volum (sau cine știe, poate voi fi așa entuziasmată că voi simți nevoia să scriu o postare random). Am fost la oftalmolog, am pupilele super dilatate, ca o pisică pe timp de noapte, iar ochii mă dor de mor. Îmi place să mă plâng prea mult, nu mai suport școala și încerc să mă motivez, dar nu am chef nici de asta. Propria mea mentalitate încercând-să-fie-pozitivă se duce în jos, iar tot ce fac e să mănânc multă ciocolată și să mă plâng pe internet. Până data viitoare, bye bye!

4 comentarii:

  1. E okay că ai avut reacția asta la prima carte! Eu una nu am iubit seria decât după ce am terminat-o. Înainte, simțeam că iubesc Hogwarts-ul, dar nu eram complet în lumea Harry Potter! Mi se întâmplă asta la serii, de obicei.
    Sper să te simți mai bine, Sara! Școala ne distruge pe toți... cel puțin pe mine. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rar mi se întâmplă să nu găsesc măcar un lucru care să mă fascineze la o carte, și mă bucur că în cazul acestei serii au fost personajele, pentru că nimic nu mă strânge mai tare de o carte decât locuitorii acesteia.
      Mulțumesc! Același lucru ți-l doresc și ție, se pare că amândouă avem motiv de supărare comun: școala ;w;

      Ștergere
  2. Ieei! Bine ai venit în universul Harry Potter! Să știi că nu trebuie să te simți ciudat pentru că de abia acum pătrunzi în lumea magiei. Și eu am citit-o cam pe la 16 ani :)) Mă bucur atât de mult că ți-a plăcut! Este o serie pe care toată lumea ar trebui să o citească :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Îmi place totuși să merg pe principiul de „mai bine mai târziu, decât niciodată”. Ăsta a fost și sentimentul meu când am hotărât să o cumpăr și să o citesc: nu pot să rămân proastă, fără să fi citit seria asta.

      Ștergere