13.09.2014

Să nu trezești podeaua-privighetoare de Lian Hearn


Mi-am dorit să citesc cartea asta din momentul în care mi-am comandat-o și am știut că o să o am. Știam la fel de bine cât de bună trebuie să fie, având în vedere că o prietenă cu niște gusturi foarte faine și asemănătoare cu ale mele o tot recomanda (da, foarte subtil am zis că am gusturi faine, și până la urmă e adevărat, nu?). Deci singura problemă aici este: de ce am așteptat atâta ca să o citesc?

Să nu trezești podeaua-privighetoare este primul volum din seria Legendele clanului Otori. Situată într-o Japonie medievală, dar total diferită, plină de magie, dar păstrându-și totuși simțul puternic al onoarei, acțiunea urmărește doi protagoniști care nu se puteau să fie mai diferiți: Takeo, salvat de la moarte de bunăvoința unui senior căzut în rușine și pentru care este gata să facă orice; și Kaede, o tânără nobilă și extrem de frumoasă, despărțită de familia ei din cauza neînțelegerilor dintre clanuri, care se spune că este blestemată să aducă moartea oricui o dorește. Dar intrigile și trecutul, iar mai ales destinul, nu ocolesc pe nimeni.

Nici nu știu unde să încep. Sunt atât de blocată în lumea descrisă, încă, încât mi-e tare greu să scriu niște păreri coerente. O să încerc totuși. O să încep prin a spune că este probabil prima carte unde mi-am dorit din toată inima să pot să fiu acolo, să iau parte la acțiune. Mi-am simțit sângele clocotind la gândul că eu aș fi putut să fac unele lucruri, că mi-ar fi plăcut să am măcar șansa de a avea un rol în formarea propriului destin, o șansă să-mi dovedesc simțul onoarei. Am fost trasă în acea istorie care nu-mi aparține nici mie, nici întregii lumi, una atât de diferită de a noastră, dar bazată tot pe firea crudă și egoistă a oamenilor. M-am trezit plângând și oftând și sperând, pe măsură ce fiecare aspect al cărții mi-a fost încet-încet dezvăluit. Toate astea nu au făcut decât să mă ajute să-mi dau seama cât de mult a rezonat cartea cu speranțele inimii mele, și astfel să o iubesc și mai mult.


Mi-a plăcut foarte mult cum s-a învârtit acțiunea și lucrurile care au dus la sfârșitul cărții. Mă așteptam la unele lucruri, altele îți sunt dezvăluite, iar altele le privești ca un ignorant, fără să le realizezi. Cert este că acțiunea te prinde, iar stilul de scris, pe alocuri simplu, pe alocuri plin de înțelesuri subtile, doar m-a dus și mai tare cu gândul la Japonia și la firea locuitorilor ei. Reușește să descrie frumos noua lume creată, cât și regulile ei, îmbinând problemele politice, rasiale, de religie și de clasă și trecând frumos prin și peste ele.

Personajele au fost minunate! Nu credeam că voi reuși să mă atașez atât de repede sau atât de puternic de fiecare, dar cumva am ajuns să o fac. Am ajuns să îmi doresc ca fiecare personaj să aibă tot binele din lume și liniștea și pacea pe care o merită din plin. Dar lumea nu este formată doar din norișori pufoși și roz, așa că a trebuit să-mi văd puișorii evoluând frumos, puși la încercare și trecând peste toate piedicile pe care le-au întâlnit în cale, devenind caractere demne de admirat. Personajele sunt bine scrise, iar cartea, prin ele, distruge o grămadă de idei preconcepute pe care le-ai putea avea când începi să citești și te bucură cu reacții neașteptate, tipice vieții reale. Eu știu doar că am rămas uimită de cât de mult am ajuns să iubesc unele personaje care inițial nu-mi lăsaseră nici o impresie.

De obicei primul volum dintr-o serie nu prea îmi smulge mie lacrimi (glumesc, plâng des și ușor, nu trebuie să-mi smulgă nimeni și nimic lacrimi, le dau și așa), dar ăsta m-a făcut să mă simt ca un fel de disperată, atât de implicată în ceea ce se întâmpla eram. Nu glumesc. Plus, am fost fermecată de unele imagini descrise, care știu că-mi vor rămâne întipărite mult, mult timp în memorie. (cam același lucru cu ceea ce spuneam și la Eragon, că atunci când am recitit seria respectivă, imaginile care m-au marcat și-au tot dat replay în mintea mea până am ajuns la scena respectivă). Și dacă voi trece peste admirația pe care o am față de seria asta, sunt sigură că aceste imagini mă vor urma, punând pecetea unei povești interesante și bine scrise asupra mea.

Am fost fermecată de seria asta, deci nota pe care o primește nici nu mai e o surpriză la stadiul acesta al recenziei:

5/5

Moartea vine pe neașteptate, iar viața e scurtă și plăpândă. Nimeni nu poate să schimbe asta, nici prin rugăciuni, nici prin vrăji. Copiii plâng, dar bărbații și femeile nu. Ei trebuie să îndure.

M-am gândit ce bine e să fii senior: să știi că întotdeauna se face voia ta, până la urmă.

- E bine să fii ajungi acasă, a spus el încet. Dar așa cum râul e întotdeauna la ușă, lumea e întotdeauna afară. Iar noi în lume trebuie să trăim.

Ajunsese să creadă că toate femeile trebuie să se folosească de toate armele pe care le au, ca să se apere în viața care părea să fie o luptă.

- Ei bine, soarta ne hotărăște viața, indiferent de planurile noastre.

Toată lumea e înspăimântată de ceea ce nu cunoaște.

Vremurile se schimbă și toți trebuie să ne schimbăm odată cu ele.

O domnie bună se vede din mulțumirea oamenilor.

Pictorul realizase ce ne-ar plăcea tuturor să facem: să capturăm timpul și să-l facem să stea în loc.

Soarele  avea să treacă pe deasupra munților, trăgând după el umbrele codrilor, până când avea să coboare iar sub coama dealurilor... Ăsta era mersul lumii, iar omenirea se descurca așa cum putea, între întuneric și lumină.

De mâine începe read-a-thon-ul de care v-am povestit. Pentru că eu nu am apucat să scriu un post ca lumea cu detalii, aici găsiți mai multe informații. Sunt entuziasmată! Și pentru citit, și pentru că începe școala și mi se schimbă rutina... Și și mai mult sunt entuziasmată să continui seria asta! (au șansa asta ca să-mi cer scuze pentru poza groaznică de la început). Mama mi-a spus că devine și mai bună în următoarele volume, aștept cu nerăbdare să fiu satisfăcută! (judge away my choice of words). Sper că sunteți pregătiți de școală, oh voi ce încă sunteți în liceu/generală și le urez în continuare vacanță plăcută celor de la facultate, care încă mai au de stat liniștiți. Și chiar dacă începe aglomerarea, urez în continuare lectură plăcută, pentru că, până la urmă, când ne-a oprit un test sau un proiect din a face ce cere inima? Ok, gata, mă opresc, încep să dau în beția fericitului. Seară/zi faină!


7 comentarii:

  1. Pe mine m-ai convins, să știi, acum vreau și eu să încep seria asta. Lista asta a mea devine din ce în ce mai lungă :))
    Mi-au plăcut mult citatele :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să îți placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie! Și mă bucur că ți-au plăcut. Erau mai multe interesante și drăguțe, dar irelevante și din care nu prea aveai ce să înveți, iar eu sunt aici aparent foarte educativă :))

      Ștergere
  2. Sună interesantă cartea, mai mult ca sigur e bună. *_*

    Poza de la început nu e deloc oribilă, mie îmi plac pozele pe care le faci. Sunt tare simpatice și le prefer de 100x în locul celor de pe internet. Să ai un an școlar minunat, Sara!

    P.S: Ai dreptate! Niciodată un test nu m-a oprit să citesc ce vreau. ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu bag neapărat mâna în foc pentru ea, dar știu doar că mie mi-a plăcut. Mult.
      Oww, mulțumesc mult! Un an minunat și ție!

      Atunci e foarte bine!

      Ștergere
  3. Am mai auzit de carte, dar nu am fost prea convinsa sa o iau, dar tu m-ai convins, o sa dau o fuga la biblioteca cat mai repede sa o iau!
    Succes la read-a-thon.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să o găsești, să o citești și să îți placă!
      Mersi frumos! :*

      Ștergere
  4. A fost de ajuns să citesc "Japonia" şi deja am trecut-o pe wishlist :)) Mi se pare trist faptul că aceste cărţi, mai diferite, rămân necunoscute publicului larg, în timp ce altele, scrise într-o spătămână, se vand ca pâinea caldă.

    RăspundețiȘtergere