07.09.2014

Iedera de Grazia Deledda


În caz că cineva se întreba cu ce mă înfofolesc în casa asta uriașă care e ca un cub de gheață, atunci da, este un pulover super lălâu gri. Și atunci când am spus că mama are multe plante, nu am glumit. Singurul loc unde există cât de cât lumină în casa asta, și este acaparat de flori și plante. Noroc că de data asta s-a potrivit cu ce carte prezint.

Iedera de Grazia Deledda prezintă viața din ograda familiei Decherchi, odată îmbătată de faimă și avere, acum cu un picior în groapa uitării și a datoriilor. Locuită de patru generații, fiecare cu grijile și problemele ei, cu un stăpân risipitor, dar care încearcă totuși să salveze renumele familiei și casa în care locuiesc, și cu niște servitori devotați care ar și ucide pentru stăpânii lor, zilele lor trec aparent fără nimic demn de precizat. Însă locuitorii casei ascund fiecare secretele lor, iar în disperare puțini se mai regăsesc.

Citise mama cartea și când am întrebat-o cum e, ea mi-a răspuns simplu faină. Am zis să merg pe încredere, mai ales pentru că mi-a plăcut mult coperta. Și iată-mă, 184 de pagini mai târziu, nesigură ce să cred. Subiectul este într-un fel tipic: viața oamenilor de la sat (în acest caz, Sardinia) și mi-a adus puțin aminte de Ion pe alocuri. Însă stilul de scris nu putea fi mai diferit: Grazia Deledda volosește descrierea extrem de lejer și cu măiestrie, încât nu-ți dai seama când treci peste pagini și nici cum o lume pe care e imposibil să o fi experimentat îți este atât de clară în minte.

Adevărul e că am fost puțin dezamăgită. Aici a fost și vina mea, pentru că am început-o cu așteptări mari. Începuse bine, continuase cât de cât interesant, însă pe mine sfârșitul m-a făcut să mă simt atât de dezamăgită față de cartea asta. Nesatisfăcător Și foarte ciudat. Mi s-a părut acțiunea foarte îngrămădită pe ultima treime și cu mult prea multe referințe către Dumnezeu.

Am fost surprinsă de lipsa de... conturare a personajelor secundare; deseori mă pierdeam printre nume pentru că nu aveau nimic altceva care să le delimiteze. Nu am putut să simt nimic pentru nici unul dintre ele, și singurul personaj de la care aveam o anumită speranță, mi-a spulberat-o. Efectiv nu am putut empatiza cu personajele și nu m-am putut atașa sau să mă simt prezentă prin întâmplările. Le-am văzut doar cu ochii vizitatorului.

Dar chiar mi-a plăcut descrierea. Are un stil de scris obositor, mai ales tocmai pentru că nu sunt obișnuită cu descrierea. Știu, pentru că după doar 3 ore și jumătate mă durea capul de parcă cineva îmi aruncase un bolovan. Și eu nu cred în ideea că o carte bună trebuie să te lase epuizat (pentru că urăsc să mă simt epuizată, orice motiv ar avea), ci mai degrabă satisfăcut și mulțumit cu ceea ce ai experimentat.

Din păcate nu am simțit asta, nu m-a uimit cu nimic cartea asta, și din păcate și nota pe care eu i-o voi da va fi cam pe măsură:

2/5

Iadul e aici, pe lumea asta.

Orice lucru îl supăra și el însuși era o mare supărare pentru toți; părea că trăiește doar pentru ca suferința lui să apese asupra celorlalți.

Puține citate, pentru că nu am prea avut de unde. Nu vreau să spun că automat cartea asta nu este bună (a fost totuși îndeajuns de bună încât să nu aibă doar 1/5), însă nu a fost neapărat pe gustul meu și nu s-a potrivit cu mofturile mele de acum. 
Cumpărături de rechizite mâine! Puteți să-mi auziți țipătul de încântare?

4 comentarii:

  1. Hei, Sara! ^_^

    Cel mai probabil nici mie nu mi-ar fi plăcut cartea, eu iubesc suspansul și misterul și autorii spontani, iar cartea aceasta nu cred că o să-mi ofere lucrurile acestea. De cele mai multe ori fac greșeala de a avea așteptări mari de la anumite cărți și sfârșesc prin a fi foarte dezamăgită, la fel ca tine.

    Cu referire la leapșă ... Mulțumesc mult de tot! >:D< Am scris-o, am făcut pozele, dar încă nu am terminat-o. O carte a rămas fără poză pentru că telefonul meu nu a salvat-o ( am un telefon super leneș, salvează pozele doar atunci când vrea el ) și una dintre întrebări m-a prins în capcană. Cred că cea de la engleză, cu autorul preferat. Eu mi-am luat toate cărțile scrise de Guillaume Musso și le-am făcut poză, dar abia mai apoi mi-am dat seama că e francez. Da, am câteva retușuri de făcut ...

    Cred că unul dintre cele mai grozave lucruri când începe școala sunt ... cumpărăturile. Eu cred că merg Marți și mi-am pus în minte ideea asta : îmi iau rechizite urâte ca să le pot face eu frumoase. :)) Am văzut pe youtube tutoriale DIY Back to school și am zic că e musai să încerc. Deja am făcut niște poze pentru un micuț tutorial și sunt super entuziasmată și de celelalte idei pe care le am.

    Ce zici ... în viitorul tău haul incluzi și o poză micuță micuță cu rechizitele? Nu știu ce-i cu curiozitatea mea, sunt conștientă că sunt niște caiete acolo, dar .. :)).

    Să ai spor la cumpărături!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uuuuua, ce comentariu kilometric! Scuze, nu știam să o să fie chiar așa de uriaș *_*.

      Ștergere
    2. Sincer, faptul că ai scris un comentariu kilometric ar trebui să fie ultima ta problemă, pe mine așa mă bucură! ~

      Ah, atunci nu știu dacă ar fi fost neapărat pe gustul tău. Nu pot să zic că a fost spontană sau alertă acțiunea, deci mda, ție nu ți-o recomand, haha.

      Wow, dar văd că ai întâmpinat ceva probleme! Și eu cât am făcut leapșa am tot făcut ture pe scări în jos și în sus (de la birou unde scriam postarea, în camera mea unde am biblioteca, ca să găsesc cel mai potrivit răspuns), iar după credeam că nu mai îmi merge cablul USB. Se pare că ne dă bătăi de cap mai mari decât școala :)) Dar tot abia aștept să-ți văd postarea, mai ales că pozele tale sunt întotdeauna atât de drăguțe și artistice!!

      Haha, la câtă răbdare și iscusință ai în ale handmade-ului, cred și eu că mai degrabă vrei ceva superb făcut de tine, decât lucrurile relativ nașpa care se găsesc pe piață. Eu mi-am propus să-mi fac de cap (o să fiu doar eu cu mama) și o să-mi iau toate lucrurile drăguțe pe care le văd.

      Da, bineînțeles! Îmi pare rău că tot zic de noul haul și nu mai apare, tot aștept să-mi sosească niște cărți *sighs*. Dar sigur! Ar fi plăcerea mea, pentru că și mie îmi place să văd rechizitele altora, mi se topește inima. Urăsc orice tip de cumpărături, în afară de ăla de rechizite. Poate pentru că doar EU aleg și doar EU mă folosesc de ce-mi cumpăr. Haha.

      Mulțumesc, la fel și ție, și abia aștept să văd ce o să-ți iasă din lucrurile pe care o să ți le cumperi tu!

      Ștergere
  2. De carte am auzit, am citit-o si nu mi-a placut (tot 2 i-am dat). Nici nu imi mai aduc aminte de ce s-a intamplat, dar stiu ca m-am chinuit s-o citesc...
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere