28.08.2014

Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon



Entertainment Weekly spune despre Umbra vântului că este, în fond, o scrisoare de dragoste adresată literaturii și cititorilor la fel de pasionați de povești precum tânărul erou al cărții. M-am simțit de parcă cartea a fost scrisă pentru mine.

Această carte ne prezintă povestea plină de intrigi, drame, mistere și cărți a lui Daniel, fiul unui simplu librar, care, după moartea mamei sale, în propria singurătate, găsește alinare într-o carte scrisă de un anumit Julian Carax, un autor ce riscă să fie șters din memoria întregii omeniri, urmărit de diavolul propriei lui scrieri.

Am avut un început greoi cu această carte. Deși până la un anumit punct fascinată de lumea imensă a sute de cărți țintuite la un loc, încă nu simțeam acel ceva care să mă facă să rămân blocată... Dar și când a venit, s-a făcut sigur că nu voi uita prea curând de această carte. Cred că am adorat multe, foarte multe aspecte din această carte, și pusă în fața nevoii de a le enumera, îmi dau seama că nu le recunosc separat, ci doar împreună, formând această minunată carte superbă.

A fost plină de mistere la tot pasul, încâlceli și răsturnări de situație, unele mai previzibile decât altele. Adevărul e că sunt o fană înrăită a misterelor, și pusă în fața unuia, încerc și eu să le rezolv. Cam dezamăgitor faptul că mi-am dat seama de intriga principală a cărții de la pagina 76 (și știu, pentru că în disperarea de a afla dacă am sau nu dreptate, mi-am sunat verișoara, fixând încontinuu rândul și pagina care mi-au deschis adevărul). Însă mi-a plăcut foarte mult fundalul întâmplărilor, adevărul... despre personaje misterioase, dar și despre natura umană. Pentru că, în cele din urmă, am simțit că această carte este mai degrabă un portret al întregii omeniri, luând câte un stereotip și punându-l în poveste, creând o mini-lume al unei Barcelone pline de misterul unui loc sfânt pentru iubitorii de cărți în general, librari în special, și de durerea lăsată în urmă de un război urmat de altul.

Umbra vântului m-a făcut să simt ceva. Am fost intrigată de ițele unei povești din care nu fac parte, dar în care cumva am pășit, odată cu personajul principal. Am simțit frica și teroarea unor vremuri nu prea calme, lăsate de niște oameni care prea puțin își meritau umanitatea. Am râs și am fost plăcut surprinsă de inteligența replicilor pe care le dădeau personajele. Am fost înduioșată de acte de blândețe, caritate și sacrificiu. În cele din urmă, fascinată de tot ce mi se releva, cu fiecare pagină prin care treceam.

Nu cred că voi întâlni prea des o carte scrisă atât de frumos, și nu frumos în sensul pompos, dar în modul în care simple cuvinte, folosite în modul potrivit, te fac să vezi un întreg univers. A fost o carte care mi-a satisfăcut toate nevoile de cititor îndrăgostit de personajele acestei cărți. Nici o carte, nici una, nu a reușit să-mi dea exact ce mi-am dorit, într-un mod pe care nu l-am realizat până ce nu am citit ultimul cuvânt. Cu o măiestrie a condeiului care, la fel ca și autorul prezent în care, Julian Carax, își fascinează cititorii, Carlos Ruiz Zafon a reușit să mă cucerească printr-o singură carte, deși fusesem atât de sceptică la începutul lecturării acestei cărți. Toate felicitările și lacrimile și admirația mea sunt puse în fața acestui scriitor, care alături de Alexandre Dumas și Haruki Murakami, a ajuns să formeze Sânta Treime a universului meu literar.
Sau poate că mai exagerez și eu. Oricum, nota mea, pentru că nu se putea astfel, este:

5/5

Am copilărit printre cărți, făcându-mi prieteni invizibili în pagini care se descompuneau în pulbere și al căror miros încă îl mai păstrez pe mâini.

- Există lucruri care nu se pot vedea decât pe întuneric, a insinuat tata, arborând un zâmbet enigmatic pe care probabil îl împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. 

Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de câte ori o carte își schimbă proprietarul, paginile ei, spiritul său crește și se întărește.

O dată l-am auzit pe un client obișnuit al librăriei tatei zicând că puține lucruri îl marchează pe un cititor atât de mult ca prima carte care își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime imagini, ecoul cuvintelor  pe care credem că le-am lăsat în urmă ne însoțesc toată viața și clădesc în memoria noastră un palat unde mai devreme sau mai târziu -indiferent de câte cărți am citit, câte lumi am descoperi, câte am învăța și câte am uita- ne vom întoarce.

Un secret valorează atât cât valorează cei de care trebuie să-l păzim.

Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei ce ne fac rău.

Să urăști cu adevărat e un talent pe care îl deprinzi cu anii.

Darurile se fac pentru plăcerea celui care dăruiește, nu pentru meritele celui care primește.

Lumea asta nu va muri de o bombă atomică, așa cum spun ziarele, ci va muri de râs, de banalitate, făcând o glumă din tot și din toate și, în plus, o glumă proastă.

Cuvintele cu care se otrăvește inima unui copil, din meschinărie sau din ignoranță, rămân închistate în memorie și, mai devreme sau mai târziu, îi ard sufletul.

M-am gândit la cât de puține aveam să-i ofer și cât de multe voiam de la ea.

Căsătoria și familia nu sunt altceva decât ceea ce facem noi din ele.

Uneori contează nu ce dai, ci la ce renunți.

Jorge zâmbi. Julian se gândi că zâmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine.

- Dumneata vorbești de parcă Bea ar fi un trofeu.
- Nu, de parcă ar fi o binecuvântare.

Eu cred că nimic nu-i întâmplător, știi? Că, în fond, lucrurile au planul lor secret, cu toate că noi nu-l înțelegem.

Avea șaptisprezece ani și viața întreagă îi strălucea pe buze.

M-am văzut atunci pe mine însumi, prin ochii ei; un băiat străveziu care crezuse că cucerise lumea într-o oră și care încă nu știa că o poate pierde într-un minut.

Să nu te încrezi în omul care se încrede în toată lumea.

Dacă Dumnezeu ar fi binevoit să-mi dea niște șolduri mai mari, mai că te-aș fi putut naște, atât de bine te cunosc.

Cât timp muncești, nu privești viața în ochi.

Dumnezeu ne dă viața, însă administratorul lumii e diavolul.

Timpul trece cu atât mai grabnic, cu cât e mai gol.

Nu există lucruri întâmplătoare. Suntem marionetele propriului nostru inconștient.

Lucru care mi-a plăcut și care cred că merită menționat: în carte se folosește replica „du-te învârtindu-te”, iar eu, pentru mulți, mulți ani (adică până azi), am trăit cu impresia că replica îmi aparține într-un fel, că eu am folosit-o încă de pe când nu înjuram, și că e imposibil ca altcineva să o folosească. Și iată-mă pusă în fața faptului că de fapt, nu-i nimic nou (și sunt destul de sigură că mai sunt mulți alții care folosesc replica). De mâine până luni inclusiv voi fi ocupată, deci nu voi putea să continui cu cititul seriei, și nici cu altceva pe-aici pe blog, din păcate. Sper că măcar voi fi la zi cu postările altora. În altă ordine de idei, am decis să iau parte la un Read-a-thon, primul pentru mine! Cum pe blogosfera românească nu am prins prilejul să particip, din diferite motive, am găsit o provocare începută pe instagram de o fată care mie-mi place foarte mult, din Germania. Detalii aici. Se desfășoară între 1 și 7 septembrie, iar marja de cărți este cinci. Luni e ziua mea, deci nu voi putea citi prea mult, îmi mai rămân 6 zile de care sper că mă voi ține, mai ales că acum am niște probleme cu netul și mă folosesc de resursele sărăcăcioase de la telefon. Am început un tumblr care se fixează pe cărți, pentru cei interesați, link-ul (va apărea și recenzia asta, dacă mă mai ține cheful să o traduc).
Și cam atât, wow, îmi cer scuze pentru lungime. Voi ce mai citiți, și ce plănuiți să faceți în timpul scurt rămas înainte de începerea școlii? Eu una sunt entuziasmată să înceapă, m-am plictisit groaznic acasă, și mi-am spus mie însumi că nu mai încep încă vreo altă serie până nu merg la școala, hah. Vă îmbrățișez și sper să aveți o zi faină în continuare!


12 comentarii:

  1. Vad ca aceasta carte ti-a placut foarte mult, lucru care ma bucura pentru ca si eu ma gandeam de ceva timp sa ma apuc de ea :)
    Frumoasa recenzie! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să îți placă și ție! ;3
      Mersi!

      Ștergere
  2. Frumoasa recenzia! Am mai citit una acum cateva zile si am zis ca asta va fi cartea mea de toamna. Poate doar din cauza copertii.
    O seara frumoasa! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coperta este superbă, la fel și conținutul, și chiar îți dă un sentiment de toamnă, deci se potrivește titlul pe care i l-ai dat.
      Mulțumesc!!

      Ștergere
  3. Nici nu știi cât mă bucur că ți-a plăcut cartea asta! Zafon e printre autorii mei preferați :D Eu citesc acum "Marina" al lui și îmi place mult!
    Citești și restul seriei, nu-i așa? :)
    Scuze dacă par un pic exagerată, dar îmi place prea mult cum scrie Zafon și nu mă pot abține :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că și pentru mine a devenit unul dintre autorii preferați, deși eu am cam exagerat cu comparațiile :))
      Daa, citesc și restul seriei. O am împrumutată de la verișoara mea și nu m-ar fi lăsat vie dacă nu continuam să citesc. (eu și verișoarele mele avem această expresie, „fiecare cu autorul ei”. Eu sunt cu Murakami, una dintre verișoare cu Zafon, iar cealaltă cu Dan Brown)
      Nu mă deranjează absolut deloc, îți înțeleg total entuziasmul!

      Ștergere
  4. Am citit recenzia Leontinei care oricum mă făcuse să-mi doresc cartea, și acum citind-o și pe a ta, parcă îmi vine să-mi scot unele cărți din lista pentru Gaudeamus, ca să pot să mi-o iau pe asta. :)) Deci, până nu iau măcar o carte de-a lui ca să-mi satisfac curiozitatea, nu mă las! Dar sper să fie asta, deoarece sunt foarte nerăbdătoare să o citesc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Succes cu hotărârile, știu că e greu când trebuie să renunți la ceva ce-ți dorești, pentru un lucru pe care-l dorești la fel de tare, haha.
      Indiferent care va fi, sper că experiența ta cu Zafon va fi la fel de plăcută ca a mea :)

      Ștergere
    2. Aceeași situație și aici :)) Trebuie neapărat să citesc ceva de Zafon. Orice! Recenzia ta, Sara e superbă! ^_^

      Ștergere
  5. Foarte interesanta carte si frumoasa recenzie!
    O voi adauga pe lista kilometrica :))

    PS: Organizez un concurs. Sper sa participi!
    http://intheheartofthewords.blogspot.ro/2014/09/autumn-giveaway.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Am auzit atât de multe lucruri bune despre Carlos Ruiz Zafon, încât deja simt că sunt din altă lume pentru că n-am citit nimic de el.. Iar recenzia ta e de departe cea mai „îndrăgostită” de cărțile lui dintre toate câte am citit :D.
    Oricum, am impresia că aproape tot ce scriu autorii hispanici (de la spanioli sau portughezi până la sud-americani) e așa de frumos, încât n-ai cum să nu te îndrăgostești. Eu tocmai am terminat de citit ceva de un portughez și mă aflu într-o stare asemănătoare <3.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie mi-a luat aproape un an de la prima lui menționare până când chiar am citit ceva de la el, deci nu pot spune că ești neapărat întârziată.
      Mulțumesc! De fapt, recenziile mele sunt vărsări de sentimente, deci chiar am simțit (și încă o simt, deși puțin amorțită), dragostea față de narațiunea acestui autor.
      Aici depinde, eu mă lupt de jumătate de an cu „Interminențele morții” de Jose Saramago.

      Ștergere