08.08.2014

Ready Player One de Ernest Cline


Ok, o să încep prin a spune că nu mă așteptam să citesc atât de repede cartea asta. Probabil că nu aș fi citit-o niciodată dacă nu ar fi fost The Little Book Club, un club de carte pe goodreads înființat de booktuberița LittleBookOwl. În ce constă? În fiecare lună se alege o carte din patru posibilități, iar luna următoare, respectiva carte va fi citită de comunitatea grupului (bineînțeles, fiecare care-și permite) și se discută pe baza cărții respective. Sună distractiv, și chiar mi-a plăcut mult ideea. Pentru mai multe detalii, aici este videoclipul de prezentare, iar mai aici și link-ul grupului pe goodreads. Mă simt bine făcând parte într-un club de carte, și dacă cumva cineva are și unul românesc (pe lângă inițiativa lui Sayuki, „Citește românește”), vă rog să mă anunțați! (sau cine știe, poate încep chiar eu unul!).

Revenind la subiectul cărții: acțiunea se petrece în 2044, iar realitatea nu este deloc pe atât de frumoasă pe cum s-ar dori. Resursele sunt pe terminate, iar numărul oamenilor este mult prea mare. Inventată de Halliday, probabil cel mai mare inventator de jocuri video din istorie, platforma OASIS le permite oamenilor să trăiască într-o lume perfectă. Nu este doar un joc. Este o realitate virtuală, iar datorită unor ochelari speciali și a unor mănuși, oamenii pot simți și trăi real în interiorul unui joc. Dar Halliday moare, iar în urmă lasă o moștenire uriașă, pe care doar cel îndeajuns de cunoscător în preferințele inventatorului, va reuși să o primească. Cum? Luptând în OASIS pentru descoperirea Oului. Dar sunt multe ghicitori de rezolvat și teste de trecut, și doar după ce găsești cele trei chei, vei reuși să fii învingător.

Wow, ce mai sinopsis! Vreau să spun că nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, motivul fiind că am avut pe întreg parcursul cărții sentimentul că citesc un plagiat după Sword Art Online, pentru că exact același dive în lumea virtuală există și acolo. Și da, am verificat, Sword Art Online a fost prima. Se fac foarte, FOARTE multe referințe la anii '80, pentru că au fost și preferații lui Halliday, iar toată această întrecere de a ieși învingător se bazează pe cunoștințele despre lucrurile preferate ale inventatorului. Deci da, multe referințe pe care nu le cunoșteam, dar care însă nici nu m-au interesat îndeajuns de mult încât să rămână cu mine. Practic, tot ce trebuie să știi îți este explicat, iar restul îți poate intra pe o ureche și ieși pe alta.

Adevărul este că mie îmi plac jocurile. Nu sunt un gamer avid, trec luni fără să mă ating de așa ceva, dar ador acel sentiment de fantezie și magia din jurul jocurilor, deci pentru mine ăsta a fost un punct forte. M-a atras asta, și poate nici de asta nu m-am putut opri din citit. A fost același sentiment de dependență pe care mi-l dau și misiunile în jocurile MMO.


Poate că nu credeați că veți auzi de la mine, romantică convinsă, asta, însă: partea drăgăstoasă, cu momente romantice, a distrus cartea asta pentru mine. Aș fi putut să trec peste faptul că folosește aceeași idee ca SAO, însă nu am putut trece peste cât de forțată părea dragostea. Iar fata, mai ales, deși autorul ne arată că este deșteaptă și poate și știe, este acolo numai și numai ca interes romantic pentru personajul principal, iar asta a scăzut cartea în ochii mei, mult.

Însă, surprinzător, pe lângă aceste două personaje principale, celelalte mi s-au părut chiar foarte, foarte interesante și chiar mi-aș fi dorit să aflu mai multe și despre ele, nu doar o simplă, rapidă trecere în revistă. Dar mi-a plăcut că, pe lângă momentele care se fixau prea mult pe Wade, tipul principal, acțiunea a fost din plin și destul de antrenantă. Simt că, dacă s-ar fi fixat mai mult pe comunitatea de „vânători” (cei care căutau Oul în joc), cartea ar fi fost mai interesantă, cel puțin pentru mine.

Dar de fapt, chiar m-a ținut în priză!  Una peste alta, nu regret că am citit cartea asta, chiar dacă are multe aspecte problematice. Mi-a plăcut pentru că mi-a adus aminte de zilele în care, nici eu, nu făceam altceva în afară de a mă juca jocuri video și de a visa la cele mai faine lucruri din respectivele jocuri. M-a făcut nostalgică.

Poate că ar fi fost o carte de 4 steluțe, dacă nu ar fi avut sfârșitul lăsat în pom și dezgustător de romantic.

3/5

The worst thing about being a kid was that no one told me the truth about my situation. In fact, they did the exact opposite. And, of course, I believed them, because I was just a kid and I didn't know any better.

Going outside is highly overrated.

Și asta este! Nu mă așteptam să o termin chiar azi (deși speram). Cartea, din câte știu, nu este tradusă în română, iar drepturile de film au fost cumpărate, deci probabil că va apărea unul. Dacă subiectul vi se pare interesant, eu zic să-i dați totuși o șansă cărții, a fost chiar enjoyable, nu mă așteptam. Și da, am folosit mai multe cuvinte în engleză, nu mă poți învinui. E și așa destul de greu să-mi pun ordine în gânduri și să fac o traducere care să sune bine la tot ce am gândit pe parcursul cărții. 
Ap ropo, am o mică întrebare, în legătură cu goodreads: în mare, poți să adaugi și manga sau comics în lista de cărți citite. Voi o faceți? Eu personal mă simt de parcă trișez, pentru că am cont pe myanimelist, și listez acolo ce manga am citit. Ok, am terminat. O seară/dimineață/zi faină! ~

2 comentarii:

  1. Am cautat, nu e tradusa. Pare ok cartea si imi place recenzia ta.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
  2. App, organizez un concurs, daca esti interesata link-ul aici: http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/08/concurs-2-castiga-o-carte.html
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere