02.08.2014

Provocare pentru blogosferă: cum aș vrea eu să fiu (eu perfectă)


Știu că nu e prea frumos să vin cu postare după postare, însă am dat peste această provocare începută de Lissa, mi s-a părut interesantă, și am decis să mă înham și eu la a răspunde acestei întrebări: Dacă aș avea șansa să fiu perfectă, ce ar însemna pentru mine asta?
În primul rând, țin să spun că eu nu cred în ideea de perfecțiune. Suntem obsedați de atingerea unui ideal cât mai aproape de perfecțiune, dar pe ea în sine nu o vom ajunge niciodată. Chiar dacă ceea ce ni se pare nouă că ar fi perfect acum ajunge realitate, realizăm de fapt câte minusuri sunt în ecuația noastră, și câte alte lucruri ne trebuie pentru a fi cu adevărați perfecți. Aici ține de schimbare, iar perfecțiunea nu va putea fi atinsă tocmai din cazul că noi suntem mult prea schimbători, și odată cu propria noastră schimbare vine și schimbarea ideii de perfecțiune.
Deci da, o să vorbesc din perspectiva unei Sara care mai are 29 de zile până face 17 ani. Și o să vorbesc despre viitor. O eu cum mi-aș dori să fiu. În primul rând, vreau să fiu mai hotărâtă: ce vreau eu să fac până la urmă? Încă nu știu, dar sper că în viitor o să aflu. Sper că în viitor voi fi în stare să fac alegeri pe care să nu le regret de frica comentariilor răutăcioase sau părerilor părinților. Vreau să-mi pese mai puțin de alții, și mai mult de bine. Să fiu puțin mai egoistă, puțin mai mândră, puțin mai aspră. Puțin mai impunătoare, puțin mai puternică.
Vreau să am încredere mai multă în mine. Să ajung să mă consider o făptură nu perfectă, ci minunată și îndeajuns de bună și așa cum sunt, sau așa cum voi fi. Să nu mă mai critic, pentru că oricum o să fie mereu altcineva care o să ia acest rol. Să învăț să arăt aprecierea și iubirea pe care o port persoanelor din jurul meu, și din când în când să nu mai fiu atât de încăpățânată și să accept și ideile altora.
Vreau să vorbesc mai mult. Să fiu mai prietenoasă și mai deschisă atunci când întâlnesc noi persoane. Să citesc mai mult, ca să știu cât mai multe. Mi-ar plăcea să continui să scriu, orice și oricât, numai să o fac. Să învăț să zâmbesc și să râd mai mult, să învăț să mă bucur și de lucrurile mărunte ale vieții.
Mi-ar plăcea un tatuaj sau două. Poate un păr mai portocaliu. O colecție mai mare de oje. Un corp mai slab. Un apartament cu multe plante. O pisică neagră. Pace sufletească. Prieteni. Iubire. Chestii pe care sincer, le consider lucruri de pus în balanța liniștii în sine.
Dar știți, pentru toate lucrurile menționate mai sus lucrez. Mă chinui să-mi schimb personalitatea, să devin un pic mai cum aș vrea să fiu. Trăiesc, deci dacă chiar vreau, voi fi în stare să ating tot ce îmi propun. Punând accent pe acel vreau.
Nu știu exact dacă am reușit să ating subiectul așa cum ar fi trebuit, eu cred mai degrabă în ideea de a învăța să te accepți așa cum ești, așa că lucrez în a-mi forma o încredere în sine mai ridicată. Consider că odată ce-ți accepți toate defectele, atingi un nivel de liniște sufletească îndeajuns de înalt încât să nu te deranjeze nimic, și o viață trăită astfel, în pace și fericire, este mai importantă decât orice altceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu