16.07.2014

Haikyuu!! (Furudate Haruichi)


Let's talk about voleyball

M-am tot gândit dacă să scriu sau nu o postare despre manga asta, însă în cele din urmă am mers pe ideea de „eh, la naiba, sigur că o să scriu!” Acum o săptămână și ceva am cerut câteva recomandări persoanelor care-mi urmăresc blogul de fanfiction-uri, pentru că eram într-o plictiseală maximă (și fără chef de citit-citit), și m-am ales cu Haikyuu! (care efectiv înseamnă voleyball)

Liceul Karasuno, odată cunoscut datorită performanțelor clubului de volei la naționale, a decăzut. Însă bobocii intră în club plini de entuziasm și dorință, iar datorită aptitudinilor lor mai speciale, revederea liceului la naționale nu mai este doar un vis îndepărtat.

Cine ar fi crezut că o manga despre sport mă va face atât de emoțională? Cu siguranță nu eu. Am început-o crezând, sincer, că mă va lăsa rece, indiferentă, din cauza celorlalte experiențe pe care le-am mai avut cu acest gen. În schimb, după ce am trecut de primele 20 de capitole (are peste 115 la momentul de față, și este încă on-going), am început să prind drag de ea.

De ce? Păi personajele sunt în primul rând cel mai important lucru care m-a ținut interesată. Majoritatea personajelor sunt masculine (începând cu jucătorii, continuând cu managerii și antrenorii), care este un lucru destul de trist (pentru că deși sunt și personaje feminine, sunt atât de puține și atât de rare), însă absolut toate, indiferent de gen sau poziția pe care o ocupă, au o personalitate bubuitoare, îi recunoști după modul în care vorbesc și modul în care se poartă, și ajungi să îi îndrăgești înainte să realizezi. Ajungi să le iubești gesturile și fețele amuzante (pentru că manga asta combină foarte bine genul sportiv cu comedia), alegerile și motivația. 



Și ajung la punctul central al acestei manga (și de fapt al oricărei lucrări de acest gen): motivația și munca continuă și asiduă pe care o depun cu toții. Niciodată nu este „îndeajuns de bine”, și atâta timp cât o mișcare se poate îmbunătăți, se va practica zi lumină până la reușită. Și exact asta îmi rupe mie cel mai mult sufletul. Să-i văd atât de pasionați, iubind atât de mult un lucru, având în ei atâta mândrie încât să nu se lase în jos nici în fața înfrângerii... Este o lecție despre lupta continuă pe care trebuie să o duci, și din păcate acest caz se aplică asupra tuturor lucrurilor pe care vrei să le faci în viață.

Eu o să fiu fată sinceră și o să recunosc că am încercat să urăsc unele personaje, care la prima vedere pur și simplu nu-mi intrau pe gât. Și Furudate mi le-a băgat totuși, unse cu miere și fapte bune, încât nu am putut să nu-i iubesc. Și cum să nu o fac, când sunt atât de umani, atât de cruzi cu ei, dar atât de îngăduitori cu alții? Atât de zdrobiți, dar având atât de mult speranță? 

Modul în care este construită povestea este iar unul care se potrivește cu sentimentul general al acestei manga: simpatică. Nu pot să spun că mi-aș rupe cămașa dacă cineva s-ar lua de serie în sine, sau de vre-unul din cuplurile populare (pentru că -surprinzător!- nu am nici un cuplu care să-mi placă în mod special), însă cu siguranță aș lua foc dacă cineva s-ar lua de personajele mele preferate. 


Și, pentru cei interesați în sportul ăsta, este un mod foarte bun de a învăța! Eu nu știu pic de teorie a acestui sport, nu aveam nici cea mai mică dorință de a afla ceva, și totuși acum știu poziții și diferite forme de atacuri și blocaje, doar pentru că trebuia să fiu atentă și să înțeleg ce naiba se petrece în timpul unui meci, haha. Dar este o bază bună, combină tare frumos utilul (a învăța despre volei), cu plăcutul (manga).

Nu știu exact să zic dacă se merită sau nu, pentru că acțiunea, deși te captivează (mai ales în timpul meciurilor, ah! numai mama știe câte unghii mi-am distrus ținând cu copilașii mei), pare leneșă, molcomă, pentru că cam așa este atmosfera generală, și este și o manga destul de lungă. Dacă însă vă interesează să aflați câte ceva despre minunățiile de la Karasuno, a apărut un anime în primăvară! Are 16 (sau undeva pe-acolo) episoade apărut momentan, este încă on-going, și se ține destul de bine după manga. 

If you only pay attention to what's above, you'll get tripped up from below.

Eu cred că am vorbit îndeajuns despre volei (deși de fapt nu am vorbit mai deloc despre sport în sine). Mi-am promis că mâine mă reapuc în sfârșit de Eragon, pe care l-am cam ignorat total în ultima vreme (a început și mama să citească seria și aproape o termină, în timp ce eu tot la volumul doi sunt T_T). Voi ce mai faceți? Ce mai citiți? Cum vă simțiți știind că s-a dus jumătate din vară? Eu aproape plâng.

2 comentarii:

  1. Nu e cumva și un anime făcut după manga asta? Întreb pentru că un tip din prima poză seamănă cu unul din multele postări care îmi invadează dash-ul de pe tumblr :)), mă refer la cel din prima poză, din dreapta față.

    Că tot ziceam de anime-uri, am văzut primul episod din Mawaru penguindrum, a fost amuzant, toată faza cu pinguinii și tot restul :)) Simțeam nevoia să spun asta, și nu am găsit pe altcineva căruia să i-o spun. Totuși, parcă mă văd plângând la final.

    Volumul 2 din Eragon a fost și este preferatul meu, totuși seria nu s-a terminat prea bine pentru mine, dar nu vreau să te descurajez, chiar sunt curioasă despre părerea ta despre seria asta. Eu am început seria în generală, iar tipul nu scrisese toate cărțile, și a durat și cu traducerea și chestii.

    Eu încă mă chinui cu două cărți, "Jocul îngerului" și "Chirurgul", dar m-a apucat o lene groaznică, simt că nu fac mai nimic productiv, deși îmi propusesem atâtea când a început vacanța. Am zis că citesc nu știu câte cărți și că scriu capitole și corectez chestii și nu am făcut mai nimic din toate astea :((

    Scuze de comentariul lung, dar aveam chef de vorbărie :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, este și un anime! Nu a apărut de curând, însă asta a făcut și manga foarte populară! Eu am preferat să citesc manga pentru că sunt mai avansată în poveste, și îmi ia și mai puțin timp.

      Ah, mă bucur! Sper să-ți placă și-n continuare, eu nu mă pronunț cu nimic în afară de faptul că pinguinii ăia chiar sunt foarte foarte adorabili!

      Acum, că recitesc, am început să culeg hinturi pe parcurs, și cred că-mi pot imagina cum o să se termine seria. Eu nu mai țin minte exact care volum este preferatul meu, știu doar că mamei cel mai puțin îi place al doilea :)) O să fac un post cu părerea generală după ce termin toată seria (deși nu știu cât va mai dura, oups)

      Eu vreau să citesc atât de multe cărți, și de fapt stau și mă gândesc cât de puțin timp mai e, plus că voiam să mă apuc să rescriu lecțiile importante la română și engleză, poate repetam puțin și la japoneză. DAR CÂND? șwș

      Nu mă deranjează absolut deloc, și eu am exact aceeași stare!

      Ștergere