02.07.2014

Eragon de Christopher Paolini


Am stat să mă gândesc dacă să scriu recenzie la primul volum, și după să termin cu o părere generală despre întreaga serie, sau să aștept până la final, însă cum sunt extrem de plictisită și alte idei pentru o postare nu am, iată-mă!

Povestea cu Eragon am scris-o de cel puțin trei ori pe blog, are o mare bucată din inima mea și mi-a făcut întreaga copilărie mult mai fascinantă. Acum este prima oară, de când am pășit oficial în adolescență, când am îndrăznit să mă apuc să recitesc seria, urmând să o încununez în cele din urmă cu al patrulea și ultimul volum, care este încă necitit. A fost o decizie bună, deși eram terifiată la gândul că s-ar putea să nu-mi placă ca și-n copilărie, însă toată lumea care mă îndemna să o citesc m-a ajutat enorm.

Trecând la partea serioasă, cartea relatează povestea lui Eragon, un simplu băiat dintr-un orășel mic și izolat din Alagaesia, care în una dintre expedițiile sale vânătorești, se trezește în față cu o piatră frumos șlefuită, însă în curând ajunge să afle că nu este doar o simplă piatră, ci un ou de dragon. Din momentul în care noul dragon apare, forțe încep să se dezlănțuie în întreg regatul, iar Eragon este nevoit să înceapă o cursă nebună care-l va purta pe tărâmuri pe care nu va credea să le vadă vreodată, nevoit fiind să crească și să învețe cu fiecare pas făcut.

O Doamne, o să fiu atât de subiectivă, încât nici nu o să se mai poată numi recenzie, sau ceva pe lângă. Am fost fascinată de ideea că această carte a fost scrisă de Paolini când avea numai cincisprezece ani, am avut încă de pe când am aflat o admirație mocnită pentru ceea ce a putut face (mi-am promis, în adâncul inimii, că voi termina și eu o carte până voi atinge acea vârstă; problem solved and deleted). Însă să gândim puțin logic: el a reușit să creeze o lume, o hartă, și cel puțin patru limbi diferite vorbite pe teritoriul Alagaesiei, ceea ce nu este totuși o joacă.

Mi-a plăcut! Poate nu la fel de mult ca pe când aveam 8-9 ani, însă mi-a plăcut îndeajuns de mult. Stilul de scris este relativ simplu, mă întreb încă totuși cum de-am putut înțelege totul pe-atunci. Însă este clar că această carte a avut un impact puternic asupra mea, deoarece amintirile mele cele mai puternice erau legate de acest prim volum, și doar vreo 2-3 de următoarele pe care le-am citit. M-am reîntors cu mare drag la eroul ce abia a atins vârsta bărbăției (șaisprezece ani) și la dragonul său.

Personajele au fost foarte plăcute. Din nou, am cam uitat în întregime modul în care se comportau, însă mi-am reamintit plină de nostalgie înțelepciunea dragonilor, frica oamenilor, vitejia celor ce au un scop pregătit. Nu cred că există personaje care să nu-și fi avut acțiunile justificate într-un fel, care să nu fi reușit să se facă plăcute în inima mea măcar un pic. La un moment dat devenisem puțin supărată din cauza comportamentului lui Eragon, dar a trebuit să-mi reamintesc cât de grozav este el de fapt, și modul în care a rezistat la schimbul brusc al vieții lui, la modul în care în mai puțin de un an, tot ce știa s-a dovedit o minciună. Evoluția lui, ca personaj, este foarte plăcută, și la sfârșit am închis cartea mândră că a reușit să treacă, alături de toate celelalte personaje, de obstacolele pe care le-a întâlnit în cale.


Am auzit atâta lume vorbind cum cartea asta e inspirată de Tolkien etc și am ajuns la concluzia că mă bucur să fi început călătoria spre fantasy cu ceva mai ușor, astfel scăpând de ochiul critic pe care greii genului mi l-ar fi format. De-asemenea, am citit cum că lumea din Eragon nu este atât de bine explicată ca în alte cărți, dar sincer, nu am simțit nevoia să-mi fie explicată. În situația în care se regăseau personajele, explicațiile politice și problemele interne ale cărții care mi-au fost date, au fost de-ajuns. Cartea asta nu este povestea unui teritoriu întreg (deși se va răspândi încât să cuprindă în febra acțiunii toată Alagaesia), ci mai degrabă a evoluției lui Eragon. S-a pus accent pe personaje, și sincer pentru mine asta contează la fel de mult ca o poveste antrenantă. Dacă personajele sunt „iubibile”, atunci totul e bine. Și aici a fost.

Să fim serioși totuși, o carte cu dragoni? Poate fi ceva mai fascinant? Să nu mai spun că întâlnim pitici, elfi, urgali și alte creaturi de care și de care mai puternice și bizare. Se creează un întreg „climat” și se regăsește o diversitate uriașă de tipuri de personaje și locuri. Acțiunea este alertă, te prinde repede, și rarele momente de respiro sunt pline de glume drăguțe și întâmplări relativ hazlii, sau oricum, făcute să-ți încălzească inima.

Sincer, sunt doar plină de iubire și nostalgie, cartea asta va avea mereu un loc special în inima mea, orice s-ar întâmpla în cele din urmă. Cum am spus, copilăria mea întreagă a fost colorată de această serie, și și acum îmi doresc ca dragonii să existe (deși eu știu, în adâncul sufletului, că ei sunt reali) și să am parte de o aventură ca a lui Eragon, să devin și eu o forță îndeajuns de puternică încât să schimb lumea (deși sunt, chiar și așa, în viața asta).

În onoarea vremurilor apuse care totuși aduc fericire chiar și acum, cartea primește:

5/5

Ca niște fire de nisip, timpul nu poate fi oprit să curgă. Anii trec, fie că vrem sau nu... dar ne este dată puterea amintirii. Ceea ce s-a pierdut poate încă să trăiască în amintirea noastră.

- Asta-i toată lumea noastră.
- Și e bună așa cum e.

Când îți pierzi voința de a te schimba și de a da piept cu viața, îți pierzi și valoarea. Ai de ales: apucă pe o cale și consacră-te acesteia. Faptele îți vor reda speranța și menirea.

Să afli cine ești cu adevărat, fără iluzii și fără cruțare, este un moment de iluminare din care nimeni nu scapă cu totul nevătămat. 

Ține minte că mulți oameni au murit pentru credința lor; e un lucru destul de des întâlnit, la urma urmei. Adevăratul curaj înseamnă să trăiești și să suferi pentru lucrurile în care crezi.

A ști și a fi sunt două lucruri diferite. Nici eu nu știam că exiști, înainte să dai buzna aici. Dar asta nu înseamnă că înainte să apari nu existai.

Indiferent de preț, trebuie să fii gata să te aperi, pe tine și pe cei pe care-i iubești.

Găsește-ți pacea acolo unde ești și simte-te bine cu ceea ce ești!


Luna asta va fi relativ ocupată, cum am zis și în postul anterior, deși sunt sigură că până voi pleca, voi mai scrie cel puțin două postări pe care le am plănuite de ceva vreme (și care din diferite motive, au tot fost amânate). Eu o să-mi continui recititul, sper că voi termina (dacă nu, cărțile astea vor fi plimbate trei sferturi de țară), iar până data viitoare, fie ca tăișul săbiilor voastre să rămână veșnic ascuțit.

5 comentarii:

  1. Seria asta îmi apare de multe ori prin fața ochilor, și dacă nu mă înșel, parcă a apărut și un film după aceste cărți. Mă gândeam să le citesc, dar de multe ori am fost oprită de alte cărți, și am tot uitat. De la un timp, dragonii au început să fie și marea mea atenție.

    Mi-a plăcut mult recenzia, complexă. De citit, îmi doresc, dar trebuie să mai aștepte o perioadă până să mi le cumpăr. Din păcate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. NU POT SĂ CRED CĂ AM UITAT SĂ SPUN ASTA ÎN POSTARE!! Filmul este cea mai mare porcărie din întreaga lume, sunt atât de dezamăgită de el, chiar și după 7 ani de când l-am văzut. Doamne, te implor, orice ai face, nu te apropia de el.

      Cum am zis, am fost foarte subiectivă în recenzie, pentru că altfel cartea, dacă aș fi citit-o acum, ar fi primit mai degrabă un 4/5, însă m-au copleșit total sentimentele din copilărie și nu m-a lăsat inima. Știu, din păcate, cărțile din seria asta sunt foarte scumpe ;w;

      Ștergere
    2. Acum că mi-ai spus, nu știu dacă să mă mai uit la el. Sunt cam rezervată dacă să o mai fac sau nu.

      Sincer, e frumos că ai copilărit cu o astfel de carte, și îmi e rușine că eu am descoperit seria atât de târziu.

      Ștergere
  2. Spor la recitit!

    Eu nu am recitit niciodată o carte... nu știu, mi se pare că în timpul în care citesc ceva ce am mai citit odată aș putea citi ceva nou care să îmi placă chiar și mai mult. Da, dar tot am să o fac! Trebuie să recitesc TFIOS înainte să văd filmul și „De veghe în lanul de secară” peste 3 ani, la terminarea liceului. :)) Da, doar astea sunt pe listă!

    O seară frumoasă! Abia aștept să citesc postările care au tot fost amânate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Din păcate, pentru o serie a cărei cărți au apărut la atât de mare distanță una de cealaltă, a cam fost nevoie de o reîmprospătare a memoriei, deși în general și eu cam aceeași gândire (deși sunt totuși și atât de multe cărți pe care mi-aș dori să le recitesc).

      O seară frumoasă și ție! Și eu abia aștept să apuc să le scriu!

      Ștergere