06.06.2014

The Help de Kathryn Stockett


Cum școală mai mult nu se face, decât se face, astăzi am avut îndeajuns de mult timp încât să termin cartea asta. Am cumpărat-o acum ceva timp, când erau reduceri pe okian și am mers pe „oh ce naiba, sună interesant!”. Acțiunea nu m-a prins imediat, așa că a rămas ceva timp în așteptare, însă am ajuns să fiu extrem de interesată  de carte după ce m-am reîntors la ea.

În mare, cartea tratează subiectul servitoarelor de culoare care lucrau în casele oamenilor albi, crescându-le copiii, spălându-le și călcându-le hainele, gătindu-le. Cartea este scrisă din perspectiva a trei femei: Minny și Aibileen, două servitoare, și Miss Skeeter, o tânără ce a terminat facultatea și s-a întors acasă, în Jackson, Mississippi, și își dorește să scrie.

Sincer, după ce am lăsat-o prima oară aș fi putut să jur că nu-mi va plăcea această carte, însă cum a spus verișoara mea mai mică, aparent gusturile și alegerile mele sunt foarte bune, și ajung să mă surprind singură. Pe tot parcursul cărții spiritul meu de justițiară a urlat în adâncul meu, pentru că se întâmplă o grămadă de lucruri care par extrem de brutale și imposibile pentru omul și societatea de astăzi, însă, deși ficțiune istorică, există totuși adevăr în spatele acestor întâmplări, și sunt doar la 50 de ani depărtare în trecut. Deși mereu am spus că America este totuși o țară nebună.

Mi-a plăcut tare mult cum s-a desfășurat acțiunea, cum mereu era ceva de aflat, mereu exista ceva ascuns chiar după încă o pagină, și cartea chiar m-a ținut interesată și curioasă. Intriga s-a țesut fără să bag de seamă, iar poveștile celor trei femei se îmbină tare frumos la un moment dat. De-asemenea, cartea este puțin asemănătoare cu Flori pentru Algernon, în sensul că se scrie cu greșeli și cum se pronunță la capitolele cu servitoarele, în timp ce la capitolul cu Miss Skeeter se trece la alt nivel de gramatică, în funcție de cunoștințele fiecărei femei din punctul căreia narează.

Personajele au fost crema acestei cărți, mi-au plăcut personalitățile puternice a fiecăruia, fie pozitiv, fie negativ. Au reușit să evolueze, să se schimbe, să învețe și fiecare experiență i-a adus mai aproape de revelația că fiecare-n parte este făuritorul propriului drum. Cam ce-ar trebui să ținem și noi minte.

Am citit-o în engleză, și ador să citesc cărțile în limba lor natală, îmi dă un sentiment că aparțin întâmplărilor, deși unele lucruri au fost mai greu de înțeles, mai ales cu modul unic de a scrie, însă în mare a fost o experiență tare interesantă. Nu știu cum a fost tradusă în română, însă eu știu că-mi place mult coperta (făcută după film, pe care plănuiesc să-l văd cât de curând).

Cartea a fost o frumoasă poveste despre natura umană, despre trecerea unor limite care nici nu există și despre dorința pentru schimbare. Despre iubire, despre inteligență și despre curaj. Despre puterea de a accepta trecutul și de a schimba viitorul și despre ambiția unui om și sacrificiile pe care e gata să le facă pentru a ajunge unde-și dorește. Este o întreagă societate văzută prin ochii a trei persoane extrem de diferite, și o poveste ce încearcă să educe acea întreagă societate.

Foarte interesantă, o recomand mai ales persoanelor interesate de drepturile omului, de trecut și de cum mergeau lucrurile. Cum am spus, justițiara din mine și-a uns sufletul cu cartea asta.

4/5

Miss Leefolt, she like it fancy when she do a luncheon. Maybe she trying to make up for her house being small. They ain't rich folk, that I know. Rich folk don't try so hard.

When you're not making mimeographs or fixing your boss's cofee, look around, investigate and write. Don't waste your time on the obvious things. Write about what disturbs you, particularly if it bothers no one else.

I guess we all get a little snippy when we're not felling good.

I look away, embarassed. It's just starting to hit me what he said, that even though I'm different, maybe it's not in a strange way or abnormal, tall-girl way. But maybe in a good way.

She takes a deep breath through her nose and I see it. I see the white-trash girl she was ten years ago. She was strong. She didn't take no shit from nobody. 

That's what I love about her, she can take the most complicated things in life and wrap them up so small and simple, they'll fit right in your pocket.

What if I never leave? What if I'm stuck. Here. Forever?

Wasn't that the point of the book? To make women realize, We are just two people. Not that much separates us. Not nearly as much as I'd thought.


Voi ce mai faceți? Eu nu sunt în cea mai bună stare a mea și o să merg la o petrecere în vreo trei ore. Doamne ajută-mă, că mereu când sunt pusă într-o situație socială, ajung să mă fac de râs. Mergând pe un alt ton pentru discuție, astăzi mi s-a spus, într-un mod tare poetic, că sunt Fata care se ascunde în spatele paginilor. Mi s-a părut tare drăguț, plus se pare că uimesc îndeajuns de multe persoane cu cât de mult citesc. Mă bucur și mă întristez în același timp, totuși, pentru că nu sunt nici la jumătatea altora. Un weekend fain vă doresc! ;3
(Nu știu de ce, am impresia că recenziile mele devin din ce în ce mai scurte)

2 comentarii:

  1. America e o țară ușor nebună, sau mai mult, totul depinde așa cum m-a învățat pe mine facultatea în doi ani :))
    Mi-a plăcut recenzia, chiar îmi doresc de ceva timp să citesc cartea asta, cred că o și am pe kindle. Poate ajung la ea cândva curând. Ciudat e că nu am știut niciodată care e subiectul cărții de fapt și totuși mereu mi se păruse ceva interesant la ea, și îmi plac cărțile despre trecut, chiar dacă e ficțiune. Și foarte drăguțe citatele!
    Recenziile tale sunt lungi, față de ale mele, stai liniștită; și nu contează cât de mult citești, atât timp cât citești, cam asta ar fi părerea mea, adică știu persoane care citesc mult mai mult decât mine, dar e ok în cele din urmă. Cel mai important e să și rămânem cu ceva din ceea ce citim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu ce să zic, dar zău acum, în America se întâmplă toate tâmpeniile din lume! Noi europenii măcar suntem mai conservatori și respectăm mai mult legile.
    Oh, sper să-ți placă dacă o să o citești! Și o să aștept și o recenzie de la tine în caz că ajungi la cartea asta, chiar este interesantă.
    Da, normal, însă pe mine mă motivează să văd cât de mică e lista mea de cărți citite în comparație cu a altora, și mă enervează când văd că nu pot citit mai mult și mai repede. Dar normal, până la urmă orice carte te învață ceva, dar contează și ce înveți din ea, că ar fi bine să fie lucruri bune :))

    RăspundețiȘtergere