18.06.2014

Soțul meu, Michael de Amos Oz


Cartea asta am câștigat-o pe blogul Oanei, căreia țin să-i mulțumesc încă o dată! Cartea am terminat-o de citit luni seară, însă până acum nu am găsit timpul/starea/netul necesare pentru a scrie o recenzie.

Soțul meu, Michael este povestea Hannei, încă din timpul în care își întâlnește viitorul soț, până la cotidianul plictisitor al zilelor obișnuite pe care le trăiește cu acesta și fiul lor, Yair, într-un apartament mic din Ierulasimul anilor '50.

O să încep prin a spune că nu mă așteptam la ce am primit. Îmi place coperta, s-a făcut puțin mișto în clasă că seamănă desenul cu o colegă, însă abia după ce am terminat de citit cartea am putut urla în gura mare că „nu e nici pe-aproape”. Dar cartea mi-a oferit o perspectivă puțin ciudată. Acum, ca să-l citez pe tata, nu știu dacă eu sunt aia nebună ori aia normală, deci nu prea știu cum să mă raportez cu cartea. Însă a fost una din puținele cărți la care am citit cuvântul înainte, pentru că era tot al autorului, și acesta are un mod tare frumos de a povesti și a nara. Se trece ușor printre cuvinte și rămân cu tine mult timp după. Asta chiar mi-a plăcut, și cred că o să mai citesc de la el.

Subiectul atins mi se părea simplu și plictisitor la început, însă această Hanna care l-a obsedat și pe autor până când în sfârșit i-a spus povestea, a făcut același lucru și cu mine, deși într-un sens mai puțin pozitiv. Caracterul Hannei mi se pare bolnav, este o persoană mult prea posesivă și fără milă și pic de înțelegere. Este egoistă până la oase, nu-și dorește decât pentru ea, ea, ea, refuzând în proces să vadă cât de iubită este. Mi s-a părut foarte urât acest lucru, mai ales că eu pun mare preț pe aprecierea iubirii, chiar și simplă cum era aceasta. Michael a fost opusul ei, iar Yair, fiul lor, un fel de geniu al imperiului de dezastru peste care tronau părinții lui.

De asemenea, pe lângă nararea propriu-zisă a întâmplărilor, Hanna (pentru că această carte e scrisă la persoana I) își descrie și fanteziile, care sunt strâns legate de o boală în care a halucinat din copilărie. Mi se pare o copilă mare, care își dorește doar să fie răsfățată și dominată, un fetiș care pot să zic, mi se pare dus la extrem și bolnav.

Pe lângă toate acestea, nu pot să zic că cartea mi-a displăcut prea tare, am fost doar indignată din cauza comportamentului personajului, însă foarte mult au salvat impresia mea generală celelalte personaje și modul de a scrie al autorului. Nota mea este mai jos, cu lămurirea că nu este o carte care m-a marcat sau impresionat prea tare, având în vedere că știu mai multe persoane care sunt în situații asemănătoare cu cele din carte, deci sunt obișnuită. Dar ai multe de învățat din ea, în caz că ești deschis spre deschiderea ochilor.

3/5

Scriu fiindcă pe când eram doar o copilă aveam atât de multă putere de a iubi, iar acum această putere a dragostei se stinge înăuntrul meu.

Oamenii puternici sunt liberi să facă aproape tot ce-și doresc, însă nici cei mai puternici oameni nu pot alege ce să-și dorească.

Familia nu e o cursă, iar profesia nu este o ștafetă.

Niciodată nu am mai gândit din această perspectivă, nu am luat în considerare lumile interioare care se află în inima fiecărui loc prin care trec.

Cât de puține lucruri poate cunoaște un om despre altul!

Să fii tăcut și înțelept: ce plictisitor.

M-am săturat de cuvinte. Ce momeală vulgară.

-Tati nu le știe pe toate, dar când nu știe ceva îmi spune că nu știe, nu zice că știe, dar nu poate să-mi explice. Nu există așa ceva. Dacă știm un lucru, înseamnă că-l și putem explica.

Întrebarea ta nu are nici un sens. Marea majoritate a oamenilor nu are pentru ce să trăiască. Trăiesc pur și simplu. 


Una peste alta, o carte relativ interesantă, care însă nu a avut un impact prea mare asupra mea, deja știu că vreau să fiu o mamă blândă și înțelegătoare de mai bine de un an, de când am văzut Ookami Kodomo no Ame to Yuki. Momentan citesc prea mult, sunt în febra mutărilor acasă și sper că, cât de curând, voi avea rafturi la mine în cameră, yaay! Într-o oră plec la teatru, îmi ador activitățile din timpul liber și prietenii. Să aveți o seară faină! 

5 comentarii:

  1. Nu prea știu ce să cred, dar parcă aș cam vrea să o citesc. M-ai făcut curioasă, iar citatele extrase sunt foarte interesante. Cred că mi-o voi pune pe lista de lecturi, și sper să reușesc să fac rost de ea într-un fel.

    Teatru. Ce fain! Ești o norocoasă, eu nu prea am cu cine să ies la astfel de activități superbe!
    Vizionare plăcută și o seară faină și ție! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am zis că e o carte rea, doar că poate mi s-ar fi potrivit mai bine mai devreme. Pentru mine e o carte care m-a atras (170 de pagini le-am citit într-o singură zi, la școală), însă care nu e făcută să fie cu mine prea mult timp. Mă bucur că ți-au plăcut citatele! Pasiunea mea când citesc e să însemnez citatele, deci înseamnă mult această apreciere!

      Eu am mulți colegi pasionați de activități de acest gen, am mers cu două colege. Eram aproximativ 15 oameni într-o sală, și o singură persoană a interpretat toate personajele. A fost un fel de povestire al romanului „Casa îngerilor” și a fost o experiență tare interesante. Sunt chestii mai underground, de care eu nu aș fi avut habar dacă nu ar fi fost de colegi.

      Mulțumesc!

      Ștergere
  2. Îmi pare rău că nu ți-a plăcut așa de mult.. în curând voi da startul altui concurs și te aștept și acolo!
    Vacanță plăcută și spor la citit! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. hei! ai o leapsa de la mine http://otravaa.blogspot.ro/2014/06/happy-bookaholic-leapsa.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai liniștită, a fost o carte interesantă prin subiectul pe care l-a abordat și frumos executată datorită autorului! Mă bucur că am câștigat-o, pentru că e o carte bună.
      Mulțumesc frumos și de urare, și de leapșă! Acum o fac :)

      Ștergere