24.06.2014

Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro


Ok, mi-a luat mult prea mult să termin cartea asta, având în vedere că am luat-o duminica înainte de ultima săptămână de școală, și am cărat-o după mine zilnic. Meh. Am zărit-o la Carrefour, și cum nu o văzusem prin librării în ediția asta ieftină de la Polirom, și auzisem multe lucruri bune despre ea, m-am rugat de tata să mi-o ia. Nu știu dacă să regret sau nu. ((și până la punctul ăsta, un paragraf amărât, deja am oftat de mai bine de zece ori )).

Cartea este narată din punctul de vedere al lui Kathy H, care își povestește viața trăită alături de Ruth și Timmy, prietenii ei, la Hailsham, un institut pentru crearea copiilor-clone, care urmau să-și doneze organele odată ce atingeau vârsta potrivită.

Am fost atât de dezamăgită. Știam că nu trebuie să ascult de opinia majoritară, însă sunt prea ușor de influențat. Coperta m-a păcălit rău de tot. M-am așteptat la o poveste de dragoste, la ceva emoționant și dureros, însă este departe de așa ceva. Se pune foarte mult accent pe relația dintre aceste personaje principale, fiind luate în parte toate certurile și momentele drăguțe dintre ei, intimitățile împărțite și modul în care fiecare a evoluat de-a lungul timpului.

Din păcate însă personajele nu mi-au plăcut deloc, era ca și când îmi erau forțate pe gât, și într-un fel reacționau foarte nenatural (sau deloc) la tot ce se întâmplă în jurul lor. Kathy cel puțin parcă nu ar avea deloc personalitate, și prietenia dintre ea și Ruth mi se pare forțată și agresivă, deloc potrivită. Mi-a adus aminte de o perioadă rea din viața mea în care aveam și eu o prietenă posesivă și groaznică, și nu a făcut decât să mă lase cu un dezgust și mai puternic față de personaje. Pur și simplu ajunsesem la un stadiu în care nici nu-mi mai păsa ce se întâmplă, atâta timp cât eu apuc să termin cartea asta.

Stilul de scris mi s-a părut în mare măsură ok, nimic care să mă surprindă, și uneori descrierile erau puțin confuze. Dar una peste alta îmi place cum scrie, și poate că totuși, cândva, o să-i mai dau o șansă autorului. Îmi pare rău că am început pe picior greșit, cu această carte.

Cartea vine cu o premisă foarte interesantă, s-ar fi putut face atât de multe! Dar s-a dat în bară, grav. Mi se pare că chiar și când s-au dat explicații, acestea au fost superficiale și nu de-ajuns și deși am rămas cu câteva întrebări, nu-mi pasă îndeajuns de mult încât să le pun. Două sferturi din carte mi s-a părut foarte lentă, după care în ultima parte totul se întâmplă foarte repede, iar această schimbare m-a amețit puțin și am rămas obosită după ce am ajuns la sfârșit.

Nici nu știu exact ce simt când mă gândesc la ea. Sunt nepăsătoare și dezamăgită, m-a lăsat cu un gust amar în gură și încă mă uit urât la coperta aia. La naiba cu mine și judecatul meu al cărții după copertă! Una peste alta, cu siguranță nu e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit, dar am citit și mai rele. Poate că e și vremea de vină, că nu am mai văzut soare de două săptămâni.

2/5

Fiindcă undeva, în adâncul sufletului, o parte din noi a rămas mereu așa: înspăimântată de lumea din jurul nostru și - oricât de tare ne-am fi disprețuit pentru asta- lipsită de forța necesară pentru a ne părăsi unul pe celălalt.

Și că depinde doar de noi să facem din viața noastră ce putem.

- Puteți veni cu toții la mine în vizită. Adică toți, în afară de Tommy.
Tommy s-a uitat la ea șocat.
- Și eu de ce nu pot să vin?
- Fiindcă tu o să fii deja cu mine, prostule, a zis Ruth. Pe tine te păstrez.

Dar te-am văzut și mi-ai frânt inima. Și n-am uitat niciodată.


Dacă ar fi să recomand o limită de vârstă, ar fi 14-15 ani. Poate că nici eu nu am maturitatea necesară să fi înțeles această carte în adevărata ei profunzime, sau poate propriile mele sentimente și amintiri neplăcute au blocat reperarea acestei cărți ca pe ceva diferit. Momentan m-a băgat într-o stare foarte nașpa și tristă, deci o să văd ce o să citesc în continuare mâine. Voi ce mai faceți?

6 comentarii:

  1. Se întâmplă de multe ori să ne lăsăm păcăliți de copertă, până la urmă nu degeaba este și proverbul „Nu judeca o carte după copertă”. Nu am auzit sincer de carte, astăzi este pentru prima dată și nu cred că o voi cumpăra dacă ție ți-a lăsat astfel de impresii. Oricum, mersi de recomandare. Eu acum m-am apucat de În altă viață de Marc Levy și vreau să mă apuc să citesc o carte în engleză. Tu ce faci? :)


    bobiță

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine din păcate mă cam influențează coperta, pentru că se vede câtă pasiune s-a pus în cartea respectivă și este un mod de a spune subiectul cărții? Sau cel puțin așa văd eu problema.
      Nu știu, era foarte populară pe tumblr, și știu că și o grămadă de booktuberi vorbeau de ea la un moment dat (acum câteva luni, însă i am months late with starbucks).

      Eu îmi pierd vremea, am început să citesc prea mult cărți în același timp, și mai am 3 cel puțin pe care vreau să le termin. În același timp îmi las viața ruinată de personaje fictive și anime-uri și persoane superbe și minunate. Pe scurt, gust stilul de viață pe care mi l-am și dorit pe timp de vară.

      Ștergere
  2. Se presupune că această carte ar fi de nota 10+.. însă nu toate cărțile care aparțin acestei colecții merită într-adevăr citite. Mulțumesc însă pentru părere, am să țin cont! De abia aștept să încep În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami, îmi pare rău că n-am început-o până acum.
    Ce anime-uri urmărești? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu de-abia aștept să-ți citesc părerea! Sunt foarte curioasă, sper să-ți placă, mai ales la cât am înnebunit lumea cu Haruki Murakami, haha.

      Momentan mă uit (serios, că altfel am peste 10 pe care le-am început) la Aquarion Evol (o comedie care nu se prea ia în serios, însă care pentru mine e îndeajuns de faină ca să mă facă să mă uit la 15 episoade într-o zi) și Tatami Galaxy (pe care l-am început după ce bloggerița mea preferată de pe tumblr a vorbit despre el, și mă uit cu mama și e destul de interesant, îmi place mult arta, e destul de diferită și ciudată). Acum aștept să înceapă sezonul de vară (începe de pe 2-3 iulie, depinde de ce anime o să vizionez până la urmă), și cred că o să încep să vorbesc și despre anime-uri pe blog.

      Ștergere
  3. pfff, mie mi se pare una din cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata...mi s-a paut extrem de puternica, de profunda, de trista, de ... le-a avut pe toate, parerea mea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu m-am putut atașa deloc de Kate, care și nara, simțeam pur și simplu că ea e acolo doar să-mi povestească ce fac alții, nu se implica...
      Deși cum am spus, poate că sunt încă prea mică să înțeleg în întregime cartea asta și poate că și sentimentele personale m-au făcut să nu o văd cum ar fi trebuit.

      Ștergere