11.06.2014

Povești cu sirene din cuvinte: un pod albastru, dar prea roz


Trebuie să fii atent dacă vrei să treci podul cireșilor înfloriți. Să nu te încrunți, să nu (te) plângi, să nu arunci cu impresii. Când a fost ultima oară când ceva a fost ceea ce credeai că e?
Imediat ce simți parfumul, ești pe același picior cu restul lumii: înflorești și tu. Până ai ajuns la capătul celălalt, deja te-ai scuturat. 

- : : -

Sau încercarea mea de a-mi împărtăși micile texte inspirate de imagini pe blog.

3 comentarii:

  1. Sună frumos, să știi :) E drăguț că poți scrie în câteva rânduri așa ceva, eu nu am fost niciodată bună la asta. De asta îmi place colecția aceea a ta de pe watt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc! :) Eu din păcate am devenit atât de obișnuită cu astfel de texte scurte, încât nu mă mai simt în stare să scriu ceva cu o linie a acțiunii lungă, mă pierd după 5k cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Faină ideea de a scrie ceea ce simţi despre o fotografie, o imagine. Poate că voi face şi eu asta pe blogul meu. :)

    RăspundețiȘtergere