05.05.2014

Otaku Festival 2014

Chiar voiam ca postarea asta să fie minunată, să-mi torn toate sentimentele pozitive, pasiunea și adorația în ea. Aseară am fost prea obosită ca să o mai scriu și nu am avut răbdare nici cu internetul meu prost. Însă astăzi din păcate oboseala nu prea s-a mai diminuat, am avut cel mai groaznic atac de anxietate din clasa a opta până acum, deci nu știu cât de bine o să-mi iasă postarea asta. Țin să anunț că sunt 80% șanse ca postul ăsta să aibă o grămadă de poze.



Sâmbătă de dimineață m-am trezit la 4 și jumătate. Am ajuns în Brașov pe la 6, m-am întâlnit cu restul grupului (am fost, la dus, 20 cu trenul și încă 4 persoane cu mașina) și în cele din urmă la 6:22 trenul nostru s-a pus în mișcare. Drumul nu a fost cine știe ce, eram toți destul de obosiți. Eu am făcut cu mama brioșe și le-am împărțit și bineînțeles că au fost mult mai multe tipuri de mâncare (de ce aș fi putut eu vorbi, dacă nu de mâncare) și le-am împărțit între noi și eu sincer ador atmosfera asta. Am ajuns destul de târziu în București (10:10, însă știm că măcar e mereu coadă și așa măcar am intrat direct), am luat metroul și după drumul mai avea încă juma de oră de mers pe jos. Slavă Domnului celor care știau drumul!

Bun, eu trebuia să mă întâlnesc cu Lucia (LionheartLucia pe wattpad) și oh Doamne. Ne-am văzut! Și e o minunăție adorabilă! Bineînțeles, eu sunt foarte awkard (țin să-mi cer scuze și celorlalte persoane cu care m-am văzut și față de care am fost o stâncă bâlbâitoare), însă oh Doamne! Era ea! Și eu efectiv tremuram de emoție. Aah. Însă imediat ce m-am văzut înăuntru am intrat în modul „cumpărături” (oh uite, mama, îmi place și mie un fel de shopping). Știam ce voiam pentru că cei de la standul mangashop (X) puseseră o poză pe facebook cu cam ce o să aibă și am văzut OOKAMI KODOMO NO AME TO YUKI!! Care este practic filmul meu preferat din toate tipurile și care are și o adaptare manga. Pe care am avut noroc să o găsesc și pe care mi-am luat-o. Este uriașă, hardcover și s-au meritat toți banii.

Sus e dustcover-ul, volumul 6 din Shingeki no Kyojin, care să ajungă lângă primele 5 pe care le mai am, și cum arată coloana la Ookami Kodomo

Eu ador aleea artiștilor. Îmi place să văd oameni făcând ce le place și încercând din greu să câștige bani prin asta. Eu (și portofelul meu) încerc să-i ajut, adică cumpăr de la fiecare câte ceva. Pentru că până la urmă eu nu pot să fac ce fac ei, deci de ce să nu-i ajut cumva să continue să facă asta? Și eu ador și Shingeki no Kyojin, deci când am văzut cartonașe și postere, a trebuit să am și eu! Am luat un poster cu Levi (într-o uniformă din joc care e superbă- nu am poze pentru că am trimis posterele acasă cu mama, ca să le pună la îndreptat) și două cartonașe, unul cu Eren și unul cu Jean. Iar eu nu prea mă încred în memoria mea, așa că i-am dat cartonaul cu Jean Luciei și am rugat-o să mi-l semneze pe cel cu Eren, ca să am ceva care să ne lege ;w; Lucia e minunată și drăguță și superbă și a făcut conversația să nu pară atât de forțată și m-am simțit bine și am fost fericită și sper că și ea a rămas cu amintiri plăcute în urma întâlnirii noastre *cries*.



Vorbind de aleea artiștilor, și cei talentați de la clubul de manga din Brașov (adică prietenii mei, AM PRIETENI BOȘI) au avut un stand!


Poză luată de pe twitterul lui Kaname

Cosplayeri!!! Nu trebuie să mai spun că cosplayerii invitați din străinate au fost toți minunați (see the picture above if you still do not believe me), anul ăsta au fost o grămadă de surprize plăcute și din partea românilor noștri! Eram atât de mândră și atât de fascinată de toată lumea frumoasă și minunată care era în jurul meu! Am văzut o cosplayeriță care făcea o Fukuwa (vezi Danganronpa) și era atât de drăguță! Am complimentat-o de trei ori și am servit-o și cu o brioșă (ah, sper din tot sufletul că i-a plăcut!) pentru că era atât de adorabilă. Adică cum poți să reziști oamenilor frumoși care mai sunt și drăguți cu tine? Aah, am și o poză cu ea, dar eu arăt groaznic, așa că fața mea e acoperită. Și mai erau și un Clear (vezi Dramatical Murder) splendid și un Inga (vezi UN-GO) reușit și încă o grămadă de alte persoane frumoase, efectiv îmi furau ochii!



Pe urmă am mers la sesiunea meet-and-greet, urmată de concursul de cosplay. Noi (eu și încă două fete care eram mai interesate de cosplay, pentru că restul sunt sigură că nu au rămas atâta timp în sală) am stat în rândul al doilea și la bun-început, Kaname a stat în fața mea!! Hiper-ventilam, eram atât de fericită, puteam să văd textura pielii lui, Doamne. Nu, nu sunt obsedată, am pur și simplu o admirație fără margini pentru persoanele frumoase. Mă simt uneori și vinovată că eu merg, cu fața mea de toate zilele, și vreau să fac poză cu astfel de persoane grozave. Au fost câteva faze foarte drăguțe la sesiune. Kaname era îmbrăcat ca și Eren Jeager (vezi Shingeki no Kyojin) și când li s-a spus să-și prezinte personajul după care fac cosplay, el a zis „Nu cred că personajul meu mai are nevoie de introducere. Eren...” și întinde microfonul și toată sala a vuit a JEAGER deodată. Ah, mi s-a mărit inima în piept. Era atât de drăguț! Reika a fost splendidă ca de obicei, la fel și Lina Lau, pe care le-am mai văzut, dar restul invitaților au fost o surpriză tare plăcută! Peggy era adorabilă, Kaname un drăguț, Astarohime o prințesă și Pugoffka foarte simpatică.
Pe urmă au băgat câteva AMV-uri, programul a cam fost lăsat în urmă, și la concurs, ei au fost în spatele nostru, mă rog mai degrabă sucit capul la stânga și oups. La concurs au fost și oameni buni și oameni mai puțini buni. Și ultima care a intrat pe scenă a fost o Elsa din Frozen și a avut pe fundal melodia Let it go și și Reika și Kaname cântau și toată sala cânta și eram un grup mare de cântăreți care se bucurau de o melodie și a fost drăguț ;w; Câștigătorii nu au fost anunțați în ziua respectivă, pentru că a fost întârziat programul, însă nici nu i-am mai aflat.

Uhm, după nu am mai stat foarte mult și ne-am luat tălpășița, am fost în mall ca să mâncăm. Eu am mâncat tăiței și înghețată cu gust de gumă de mestecat și deși eram morți de oboseală, eram obosiți în sensul de „râdem și dacă zici furnică”. Pe la 10 am plecat, am schimbat metrouri, am mers pe jos cam 5-6 kilometri și am ajuns și la mătușa prietenei unde trebuia să mergem. Era întuneric și eram singuri și nouă, fetelor, ne era cam frică, așa că eu și senpai (nașa mea de la botezul de la școală, o fată din clasa a unsprezecea pe care o iubesc din tot sufletul meu) ne-am luat de mână și nu ne-am mai dat drumul până am ajuns și a fost cea mai drăguță chestie pe care am făcut-o și dacă nu ar fi fost ea, probabil nu m-ar fi dus picioarele până la destinație. Și Doamne, nu cred că picioarele mele au fost mai recunoscătoare pentru un pat vreodată. Mi-am luat, ca o fraieră, teneși noi în picioare, care m-au ros și am o bătătură uriașă în mijlocul tălpii. Plus că am făcut bășici și la mână din cauză că mi s-au stricat mânerele la pungă, și era o pungă de hârtie.

A doua zi m-am trezit la 7, cu încă vreo patru persoane (am fost 14 în total, și m-am simțit atât de prost că mătușa prietenei a fost atât de drăguță cu noi și ne-a pregătit ceai și micul dejun ;w;). Aveau mai mulți câini, însă cu unul am făcut o conexiune spirituală, o chema Maya și era cea mai drăguță creatură!! Am plecat de-acolo pe la ora 11 fără 20, însă am ajuns la timp. Eu voiam să ajung neapărat la workshopul de peruci al Reikăi, din moment ce sunt interesată să fac cosplay, iar peruca mea are nevoie de ceva ajutor, iar cu cât știu mai bine, cu atât șansele să nu o distrug cresc. A fost foarte interesant, am învățat chestii noi și interesante.
Și după ce s-a terminat, toată lumea se grăbea că voia poză cu Reika și atunci am realizat că deși ar fi super să am și eu o poză, nu asta contează cel mai mult. În momentul ăla chiar îmi doream, din toată inima mea, ca Reika să fie fericită și să rămână sănătoasă ca să poată să fac oameni fericiți, așa cum m-a făcut și pe mine, prin simpla ei prezență.


La un moment dat, duminica, invitații au mers în sala de Karaoke și au cântat, au fost superbi, au niște voci tare plăcute și a fost frumos numai să-i vezi cât de fericiți erau. Eu însă nu am stat foarte mult prin preajmă. Mai mult am stat pe jos în fața aulei (aleluia pentru podeaua aia plușată) și am mâncat la cantină (aleluia pentru mâncarea bună) și am făcut câteva cumpărături de ultimă sută de metri, însă care au fost decisive pentru bugetul meu, haha. Am plecat relativ repede și am lăsat cartonașele pentru semnat la o prietenă, pentru că sesiunea de autografe era la 6 seara (a început după 7), oră la care pleca trenul nostru din București. A fost un program tare ciudat, însă mă bucur că tot o să am semnăturile frumoșilor pe pereții mei. Am mers în gară, am mâncat ceva și duși am fost. Am stat 8 într-un compartiment de 5 (la întoarcere, am rămas 10) și am spus povești, am povestit cărți, am făcut schimb de chestii să vedem pe ce au dat banii alții și a fost o atmosferă tare faină. Deși eu eram moartă de oboseală, ai mei când m-au văzut au început să râdă, pentru că aparent nu m-au mai văzut arătând în halul ăla de mumie niciodată. Încă simt oboseala, am fost cu nervii la pământ toată ziua, iar ultimele două ore de la școală și faptul că sunt singură acasă până diseară mi-au rupt și ultima chestie care mă mai ținea normală, așa că am început să plâng pe drum pentru că efectiv nu mai puteam. Nu am fost niciodată mai recunoscătoare pentru un lucru, faptul că am mers două zile la convenție, pentru că este ceva superb și extraordinar, însă oboseala de după e groaznică și eu nici nu sunt cea mai rezistentă persoană la astfel de lucruri. Urmează poze cu aproximativ jumătate din lucrurile pe care am dat bani, pentru că restul sunt fie date în grija mamei, fie am uitat eu să le pun în poze și acum e prea întuneric ca să mai iasă ceva cât de cât bine.

Cam așa arată husa telefonului meu: un sticker Shingeki no Kyojin și un breloc cu Alois (vezi Kuroshitsuji sezonul 2)


3 figurine, 3 insigne, un inel și un breloc

Mi se pare că e o postare cam seacă, starea de spirit nu prea m-a ajutat, dar e mai bine decât nimic pentru cât tam-tam am făcut. Sigur eu o să-mi mai aduc aminte o mulțime de alte lucruri pe parcurs, însă asta e pe moment. Pentru mai multe poze/detalii, căutați #otakufestival pe instagram sau #otaku festival pe tumblr. Și și pe pagina festivalului trebuie să apară cât de curând poze (deși cu netul meu nu o să-mi permit să le văd prea curând). Asta a fost! Jur că mi-a plăcut mai mult decât cum pare în postarea asta. Știu că majoritatea cititorilor mei nu sunt familiarizați cu acest subiect, deci țin să mulțumesc celor ce au ajuns până la capăt. Dacă cineva însă dorește mai multe poze/detalii, să mă caute la adresa de mail: vis_sara_animechu@yahoo.com

6 comentarii:

  1. Nu-mi vine sa cred ca a fost si Kaname, iubirea mea. Ai niste poze cu el? Oo Si din nou nu-mi vine sa cred ca a fost si Elsa din Frozen. Am adorat filmul asta. Presupun ca a fost frumos sa ii vezi. :>3
    Vazand postarea asta, mi-am dat seama ca trebuie sa ma apuc de mai multe anime...
    Btw, imi plac mult noile tale achizitii!:x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu alti cosplayeri eu nu am facut poze, iar cu Kaname o am doar pe asta in care canta si inca una cand e cu spatele, fix pe scaunul din fata mea.
      Multumeesc! A fost o experienta tare faina!
      si daca vrei vreodata ceva recomandari, mereu fericita sa ajut!

      Ștergere
  2. Si eu am fost cu cativa prieteni. Nu mi-am luat niciun volum manga pentru ca citisem jumatate din ce era acolo, iar cealalta jumatate mi se parea scumpa (probabil merita, dar mereu am fost cam Hagi Tudose) Oricum, ma uitam la un stand cu postere si vroiam sa imi iau unul cu Levi <3... dar am vazut un poster cu Griffith (iubirea mea sociopata din Berserk). Nu m-am putut abtine si am spus destul de tare: "Nu pot sa cred! E Griffiiiiith!". Doamna de la stand a chicotit si am inceput sa vorbim despre Berserk. Oricum, a fost super. Abia astept sa mai merg. Acum urmeaza Comic Con

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. EXACT DE LA STANDUL ALA MI-AM LUAT SI EU POSTERUL CU LEVI! Si cartonasele. E o artista geniala, merita sa investesti in astfel de oameni ;w;
      Ma bucur ca ti-a placut!! Eu la Comic Con nu merg, dar daca ajungi tu, atunci iti urez distractie placutaa!

      Ștergere
  3. Buuuu ai cumparat Wolf Children ! nu e corect :(((

    RăspundețiȘtergere
  4. Așteptasem postarea asta și cum nu eram acasă când ai publicat-o, am început să caut prin arhivă. Și asta nu din cauză că sunt mare fan anime-uri, ci din cauză că eram foarte curioasă cum a fost acolo și dacă ți-a plăcut pentru că am văzut că erai foarte entuziasmată. Sună foarter tare, faptul că te-ai întâlnit cu atâta lume și faptul că ți-a plăcut. Mi-aș dori să am și eu experiențe de genul, dar sunt un cartof fără viață socială sau pasiuni așa că nu se va întâmpla. Zi faină să ai!
    îmbrățișări de la bobiță

    RăspundețiȘtergere