28.05.2014

Declarație de iubire de Gabriel Liiceanu


În sfârșit vin și eu cu recenzia acestei cărți! Nu este stilul obișnuit, nu este pâinea mea literară cea de toate zilele, probabil că ar fi durat foarte mult până să citesc așa ceva, însă în clasă a început un proiect, ceva asemănător cu un club de lectură, în care, timp de o lună, trebuie să citim o carte, după care ne întâlnim și discutăm pe marginea acestei cărți. Mi s-a părut o idee drăguță, și după ce am pierdut cam două săptămâni fără să caut cartea, m-am hotărât că trebuie să mă mobilizez și să o cumpăr și să o citesc.

Orice idei ați avea din cauza titlului, aruncați-le pe toate la gunoi, sunt sigură că nu veți vedea ce se află exact în aceste pagini. Eu m-am lăsat ușor păcălită: de titlu și de descrierea de pe spate. În realitate, este eseistică și Gabriel Liiceanu scrie despre persoanele din viața sa care l-au marcat, sau pe care le consideră merituoase pentru iubirea lui.

Nu știu exact ce să cred despre cartea asta. S-a tratat foarte multă politică, vremea comunismului, opresiunile de pe atunci și cum unii oameni, mai curajoși, le-au ținut piept, dar și filozofie. Ambele subiecte sunt destul de străine și neinteresante pentru mine, deci subiectul cărții nu m-a atras într-un mod spectaculos. Se vorbește despre nume prea puțin cunoscute de către mine, într-o manieră care, deși mă ajută în formarea limbajului propriu, nu știe să atragă.

Au fost câteva idei care mi-au plăcut, însă de cele mai multe ori, m-am trezit confuză în mijlocul unei propoziții pentru că m-am pierdut între toate comparațiile și concluziile care încercau să se tragă. Am avut impresia că autorul nu zice nimic interesant, dar folosește mult prea multe cuvinte. Cu siguranță nu așa stă treaba, și până la urmă autorul a încercat să facă ceva interesant, punându-și scrisorile, gândurile și conferințele care au legătură cu oameni dragi de pe parcursul vieții lui la un loc, însă pe mine nu m-a atras.

Poate sunt încă prea mică, poate că sunt încă prea necoaptă ca să fi înțeles cartea asta în adevăratul ei sens, mă consider încă nepregătită pentru filozofii și întâlniri cu oameni care au marcat o generație care nu e a mea, dar care lasă amprente și asupra noastră.

Însă mi-a plăcut foarte mult ultimul capitol, Dans cu o carte, în care evident este vorba despre cărți, care i-a mai ridicat scorul cu un punct:

3/5

De altfel, cum ai putea să măsori viața unui om fără măsura pe care ți-o dă propria viață?

Iar corolarul lui este: pentru a fi, fiți dintre cei puțini, la limită dintre cei singuri.

Vorba lui Noica „ce frumoși sunteți, dragii mei”, după care ne explica că toți tinerii sunt frumoși - pentru că au în ei comoara posibilului.

Cred că a plecat uimit dintre noi, văzând că nimeni nu a știut să spună ce reprezintă el cu adevărat.

Noi suntem cu adevărat din clipa în care putem face recurs la un trecut, adică din clipa în care începem să fim prin raport cu ceea ce am fost.

Privite, cărțile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodată spre tine. Ca într-o medievală iubire, tu trebuie, întotdeauna, să le cauți și să te duci către ele. Ființa lor este așteptare pură. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, să înceapă să fie?


Asta a fost. Am impresia că mi-am ieșit din mână, însă momentan sunt prinsă cu Pacific Rim, dar și Hoțul de cărți, deci este o cursă să văd pe care o voi duce la bun sfârșit mai întâi. Voi ce mai citiți? 

4 comentarii:

  1. Sunt drăguțe citatele :)
    Deci eu sunt confuză, știu că Pacific Rim e un film, l-am văzut de două ori, și am găsit pe net că ar fi și niște benzi desenate. Dar tot am impresia că ar exista și o carte. Mă poți lămuri și pe mine, te rog?
    Abia aștept să văd ce impresie îți va lăsa "Hoțul de cărți" :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Există și o carte, făcută după film din câte știu eu, Pacific Rim The Official Movie Novelization, scrisă de Travis Beacham. Eu nu știam de benzile desenate (o să le caut în weekend). Dacă vrei să-ți trimit cartea (o am în format PDF), doar trimite-mi un mail la: vis_sara_animechu@yahoo.com

      Ștergere
  2. Mi-a plăcut recenzia asta și aș vrea să citesc și eu cartea. Acum citesc Enders, însă citesc foarte încet pentru că azi am teză la mate și mai am și miercuri la bio, unde am de tocit o grămadă de pagini. Eh, asta-i viața de liceu. Felicitări pentru recenzie și o zi minunată!
    bobiță

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, mă bucur că ți-a plăcut! Spor la teze, să treci cu bine și peste astea și pe urmă totul o să fie bine! Abia aștept să-ți citesc recenzia :)
      O zi minunată și ție!

      Ștergere