27.05.2014

Cum ne comportăm cu cărțile


Am citit un articol despre împrumuturile de cărți, și m-am gândit să scriu și eu unul, în care o să amestec și grija față de cărți. Chiar dacă probabil este un subiect destul de des întâlnit și întrebat pe plaiurile blogosferei literare, mie-mi place să vorbesc și nimic nu mă prea poate opri.

Eu văd împrumuturile de cărți ca fiind un lucru extrem de practic, mai ales când nu știi dacă să-ți dai banii pe o anumită carte, sau ești într-un impas economic. Prietenul la nevoie se cunoaște, și ce nevoie poate fi mai mare decât dorința arzătoare de a te scufunda într-o lume care se regăsește în biblioteca semenului tău? Am trecut prin perioade în care eram singura persoană care citea din grupul meu de prieteni, și mereu când credeam că unei persoane îi va plăcea, îi împrumutam forțat o carte. Uneori nu le-am mai primit înapoi, alteori le-am primit într-o stare nu prea plăcută. Și de-atunci am hotărât că trebuie să existe un pic de înțelegere între mine și persoana căreia îi împrumut o carte.

În primul rând, ce înțelegem noi printr-o carte? Este bineînțeles, o întrebare prostească, pentru că în spatele coperților și a filelor, a cuvintelor tipărite în diferite fonturi și mărimi, se află povești care-ți respiră în spatele creierului și personaje care îți iau mâna inimii și o sărută. Pe scurt, cartea este un lucru sacru, important, și iubit de către persoana care o deține. Asta este ideea de bază care trebuie să o ai în minte atunci când împrumuți o carte, și nu numai: persoana asta ține la acest obiect. Iar eu, ca om, trebuie să am grijă de acest tezaur cultural și emoțional care-mi este dat.

Sigur, accidente se întâmplă. Dar grija de cărți este o idee subiectivă, și depinde de cum se raportează deținătorul la obiectul deținut. Eu de exemplu, sunt probabil o persoană care nu are foarte mare grijă de cărți. Consider că atunci când citesc, trebuie să fie cât mai comod și relaxant pentru mine, chiar dacă asta înseamnă că pleznește cotorul de la carte sau îndoi o pagină. Însemnez citatele și îmi place ca după ce termin o carte, să se vadă că a fost citită. Cartonul puțin răsucit în colțurile cărții, paginile puțin înfoiate, însemnări. Car o carte pe oriunde merg și asta se vede: se înnegrește coperta, se îndoi pagini. Este normal.

Însă bineînțeles, doar pentru că eu așa mă comport cu ce este al meu, asta nu înseamnă că mă comport așa cu tot ce-mi pică în mână. Eu am „trafic” de cărți cu verișoarele mele, ne împrumutăm una alteia cărți, însă ele sunt foarte grijulii cu ce e al lor. Ceea ce, pentru că le respect, mă obligă și pe mine să fiu la fel de grijulie. Deschid mai puțin cartea, ca să nu deteriorez cotorul, sunt mai atentă unde o las și citesc doar acasă.

Este vorba despre un sistem de valori, care însă vine atât cu o persoană, cât și cu lucrurile pe care le deține. Ca orice alt obiect, o carte împrumutată vine cu reguli de folosire, pe care ai face bine să le respecți dacă mai dorești ca experiența să se repete.

În rest, este vorba de respect și despre înțelegere. Eu împrumut cărți, pentru că de cele mai multe ori nu durează mult să le primesc înapoi, și îmi place să am cu cine vorbi despre ceva ce mi-a plăcut. Cât despre cum mă comport cu cărțile mele, pe lângă ce am menționat până acum, cărțile sunt și copilașii mei, deci o să le mângâi sau o să urlu la ele, o să le trântesc, depinzând de ce sentimente trezesc în mine. Cărțile, indiferent cât de minunate, sunt încă simple obiecte și valoarea lor constă în ce este scris în interior și în cum le vezi tu ca cititor, nu în starea în care se găsesc.

În cele din urmă, împrumutul de cărți este un gest intim, prin care îți arăți încrederea pe care o ai în persoana căreia îi împrumuți ceva, și cred că a împrumuta, orice în cele din urmă, poate strânge relațiile între persoane și le poate îmbunătăți, tocmai pentru că este o dovadă a încrederii și o dorință de a împărtăși ceva drag cu altcineva. Și cine va știi să înțeleagă asta, va avea parte de prieteni (atât reali, cât și livrești) de aur.

Bineînțeles, este doar punctul meu vedere. Voi cum vă comportați cu cărțile voastre? Dar cu ale altora? Împrumutați cărți prietenilor?

7 comentarii:

  1. Este ciudat. Cărțile mele, le-am răsfoit până când am îndoit pagini sau le-am pătat cu amprente de ciocolată. Pe când, cărțile pe care le împrumut nici nu par atinse. Nu am împrumutat cărți nimănui pentru că nu mi-a cerut nimeni și eu nici nu am cărți foarte interesante. Frumos articol, felicitări!
    îmbrățișări, bobiță

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, e perfect dacă se întâmplă așa! Acționezi subconștient, probabil.
      Mulțumesc!

      Ștergere
  2. Îmi place ce ai scris aici! :)
    La ”începuturile” mele simțeam și eu nevoia să fiu cât mai comodă cu cărțile și lăsam cât mai multe semne pe ele pentru a se vedea că sunt citite. Problema e că acum, cărțile pe care le-am citit de exemplu acum doi ani arată destul de rău și-mi pare foarte rău. Plus că am cărți din perioada în care era mama de vârsta mea și arată cumva mai bine și decât ale mele cele de acum 4 ani. Asta m-a determinat să le păstrez intacte; îmi doresc să le pot păstra cât mai mult timp, iar dacă peste zece ani le va cădea coperta voi avea impulsul de a scăpa de ele.
    Să ai o zi faină,
    Anca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ale mele nu arată chiar atât de rău, pentru că de obicei sunt citite doar o singură dată, și puse în bibliotecă, deci se păstrează. Și eu am foarte multe cărți de pe vremea mamei, și depinde, unele sunt într-o stare foarte bună, altele însă sunt cam imposibil de citit pentru că ți se fac praf în mână. Depinde.
      Succes la păstrat cărțile cât mai mult timp! Copiii tăi o să fie tare fericiți :)
      Mulțumesc, o zi faină și ție!

      Ștergere
  3. Ce frumos ai vorbit despre cărţi. :) Spre deosebire de tine însă, mie nu-mi place ca atunci când împrumut cuiva o carte să mi-o dea înapoi cu pagini îndoite, mâzgălită, cu citate însemnate sau ruptă. Cred că o astfel de carte are o viaţă crudă. :)) Îmi place când o carte arată ca nouă şi după ce am citit-o.

    (Frumos blog, mai trec.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, nu, eu ziceam că așa mă comport eu cu cărțile mele. Când împrumut, nu-mi place să le primesc înapoi în stare prea rea, pentru că până la urmă, cu lucrurile altcuiva trebuie să te comporți cu puțin mai multă grijă decât cu ale tale.

      Mulțumesc frumos, te mai aștept! :)

      Ștergere
  4. Numele meu este domnul Carter Collins, eu sunt un creditor privat, care da
    împrumut la persoane fizice și juridice. Ați fost refuzat
    de atât de multe bănci? Ai nevoie de finanțare pentru a stabili afacerea dvs.? Do
    aveți nevoie finanțare pentru extinderea afacerii dumneavoastră? Sau ai nevoie de o
    imprumut personal?. contactați-ne acum :: cartercreditunionoffer.link@gmail.com

    Debitori FORMULAR DATE

    1) numele dumneavoastră:
    2) SEX:
    3) Țara ta:
    4) ocupația dumneavoastră:
    5) Stare civila:
    6) Telefon:
    7) venitul lunar:
    8) Adresa:
    9) SCOP:
    10) CREDIT CERERE:
    11) CREDIT DURATA:

    Daca sunteti interesati sa ne contactati prin e-mail copie acest: cartercreditunionoffer.link@gmail.com
    Salutări
    Mr Carter Collins

    RăspundețiȘtergere