02.05.2014

10 cărți care m-au influențat


Bună! Am văzut articolul ăsta (X) și mi s-a părut un subiect interesant, așa că-l voi aborda și eu acum, pentru că oricum nu-mi prea găsesc somnul seara dinaintea unui eveniment important. Nu știu dacă o să fie fix 10 și cu siguranță nu o să fie sub forma unui top, însă mă voi strădui. Și voi veni și cu explicații, pentru că-mi place să vorbesc mult. Înainte să încep pe bune, voiam doar să vă mulțumesc că îmi citiți blogul, m-am simțit atât de apropiată de blogosferă în ultima lună și am simțit căldură și mi-a crescut inima în piept. Deși am avut destul de puține postări în luna aprilie, am vizitat multe bloguri și am fost activă și nu cred că m-am mai simțit atât de mulțumită și mândră de ceva ce am făcut de foarte mult timp. Vă mulțumesc pentru susținere, sunteți minunați!

Acum, prima carte la care mă pot gândi este Eragon, de Christopher Paolini. O serie fantasy care mi se pare că nu prea e cunoscută pe la noi, cu o adaptere groaznică (vă implor nu vă uitați la film, nu am fost vreodată mai dezamăgită) și cu care am o istorie de aproximativ 8 ani. Am cumpărat primele două volume din propria alocație. Adică era o carte cu dragoni!! Cum ar fi putut copilul entuziasmat de clasa a doua să nu-și dorească o astfel de carte? Pe urmă, prin diferite istorisiri amuzante (excursia la Iași din vacanța de vară între clasa a cincea și a șasea, unde nu era deschis nici un muzeu și am vizitat o librărie uriașă în schimb, unde am descoperit al treilea volum și m-am pus în genunchi pentru el) am ajuns să dețin toate volumele. Seria asta are toată copilăria mea în ea, entuziasmul, speranțele, pasiunea. Cum m-a influențat? Mi-a fost în primul rând prietenă, am făcut scene cu personajele în orele mele singuratice, am scris fanfiction-uri (înainte să știu măcar ce sunt) pentru temele la română. Lumea mea a fost umplută de magia din lumea respectivă. Mi-a deschis ochii cu privire la citit, m-a îndemnat să citesc orice mi se pare interesant, pentru că voi fi surprinsă. Îmi este atât de aproape de suflet, ador din toată inima seria aceasta. Fun fact: nu am terminat seria niciodată. Am cumpărat ultimul volum acum doi ani și nu l-am citit niciodată, pentru că am vrut să recitesc toate volumele înainte. Nu am apucat să o fac pentru că mi-e frică că nu o să-mi placă la fel de mult și toată magia copilăriei mele va dispărea. Voi înfrunta această frică la vară, sper.

Finist Șoimanul, basm popular rusesc. Eu o am sub forma unei cărticele extrem de subțiri și vechi, cu multe ilustrații. Memoria mea m-a înșelat, am trăit până acum două săptămâni cu impresia că eu la 7 ani nu știam să citesc, iar mama mi-a zis că știu de la 4. Undeva între, am dus până la capăt acest basm, după care l-am recitit în fiecare seară timp de câteva săptămâni, tocmai pentru că era prima „carte” pe care o terminam. Pe lângă faptul că este prima mea reușită literară, Finist Șoimanul e primul loc de unde am aflat că nu am nevoie de un prinț. Că pot să îl doresc, că pot să îl am, dar nu am nevoie de el ca să fiu puternică, ca să fiu bună, ca să fiu eu. Nu un bărbat o să mă facă, dar împreună o să facem un cuplu de basm. Fetele nu trebuie salvate, se pot salva, și pot salva băieții la rândul lor. Girl power! Și de-asemenea ilustrațiile sunt superbe.

Alchimistul, de Paulo Coehlo. Am primit cartea asta de ziua mea (cred) acum 2-3 ani (cred). Nu știu, datele exacte se amestecă în mintea mea. Dar de ce cartea asta este atât de importantă pentru mine? Sincer, auzisem despre acest autor că e greu de înțeles, așa că am fost reticentă dacă să o încep sau nu. Nu am citit alte cărți, însă aceasta a fost o gură de aer proaspăt pentru mine. Este motivațională, plină de îndemnuri în spatele acțiunilor personajelor și după ce o termini, simți că orice se poate, atâta timp cât știi ce vrei. Iar dacă nu știi, nu e problemă, Universul te va duce unde trebuie să fii. Simpatică, o lectură ușoară, dar care mi-a schimbat percepția în legătură cu mine și ce se întâmplă în jurul meu.

Elevul Dima dintr-a șaptea, de Mihail Drumeș. Cartea care m-a învățat că indiferent cât crezi în ceva și muncești să faci acel ceva realitate, există un preț mare de plătit. Am adorat cartea asta, m-a învățat ce e realitatea dinainte să o gust cu adevărat și m-a învățat că există și finaluri groaznice, dar dureros de frumoase. Când ți se pare că e mai rău, va deveni mai bine, iar dacă nu e bine, așteaptă, că tot o să fie. Superbă și dureroasă.

Fahrenheit 451, de Ray Bradburry. Cunoaștere, cunoaștere, educație, importanța cărților. Ei bine, romanul ăsta are cam tot ce aș putea cere. Vorbește cu inima mea de pasionată de lectură, îmi întinde un scenariu de care să mă asigur că nu mă apropii și-mi spune, printre foc și cuvinte șterse din mintea și de pe buzele oamenilor, cât de importante sunt cărțile, aceste file între două coperte, pentru omenire, și cât de importantă este informația ce se regăsește acolo. Este un îndemn către educație, educație proprie, model pe care l-am urmat și eu.

Călărețul fără cap de Mayne Reid. Uhm, am citit-o acum ceva vreme și nu mai țin minte exact ce se întâmplă, însă este una dintre acele cărți care a rămas cu mine tocmai pentru că știu cât de mult mi-a plăcut când am citit-o prima oară. Pe scurt, pentru mine atunci a avut de toate, mister și aventură, puțină romanță și dramă, îndeajuns încât să o pipereze. Una dintre acele cărți care-ți spun că dragostea învinge orice, dacă iubești ai încredere, și iubirea așteaptă. Iar eu mă transform într-o baltă când există o astfel de portretizare.

Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Am mai menționat vreodată cât de mult îmi plac romanele de dragoste? Și cât de mult îmi place perioada despre care scrie Jane Austen? Și că sunt doar o fată fără speranță care-și așteaptă prințul călare pe o țestoată? Nu? Ei bine ați aflat acum. Iubesc romanul ăsta, preferatul meu de la autoarea aceasta din câte am citit. Ador personajele feminine puternice, care știu să se impună în fața oricui. Mr. Darcy este iar o personalitate tare interesantă. Și cum m-a influențat cartea asta? Nu dispera după iubire, dacă ți-e menită, vine ea singură. Prima care m-a încălzit pe dinăuntru cu povestea de dragoste pe care o spune.

Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas. 4 volume uriașe și o grămadă de lucruri pe care le-am învățat. În special despre răzbunare, despre cum funcționează oamenii și sentimentele. Cartea mea preferată de Alexandre Dumas, are atât de multe lucruri și m-a făcut să-mi schimb părerile legate de atât de multe lucruri! Plus, numai eu știu cât de mult am adorat-o pe Haydee. Sincer, cartea asta m-a făcut să-mi pese de binele altcuiva pentru prima oară, și e vorba de un personaj ficțional!

Am ajuns la opt, nu mai am idei, așa că din păcate (sau din fericire pentru cei dintre voi care s-au plictisit groaznic de toată vorbăraia mea) o să mă opresc aici. Ăsta a fost topul meu, probabil ar mai fi fost, dar mintea mea se cam oprește după 6 după-amiaza, însă a fost tare distractiv să scriu despre asta! Să aveți un weekend fain ~




4 comentarii:

  1. Nu-mi vine să cred că nu am citit nimic din cărțile menționate de tine, trebuie să mă pun serios pe treabă! Cam toate cele de mai sus sunt trecute în lista „Cărți de citit cândva” și lista e infinită și timpul nu e, ce mă fac? :))

    Noapte bună! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu cum e cand timpul se bate cap in cap cu ce vrei sa faci! Lectura placuta pentru cand apuci! :)

      Ștergere
  2. Aghh, nu am citit Contele de Monte-Cristo, asta în condițiile în care Alexandre Dumas e unul dintre autorii mei preferați din toate timpurile! (și tatăl și fiul)
    Singura pe care am citit-o de acolo e Mândrie și prejudecată și sunt de acord cu tine. Și eu vreau să fac postarea asta pentru că am văzut multe videouri pe youtube despre așa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Contele de Monte Cristo este cartea mea preferata de la el, nu am adorat decat poate Laleaua Neagra la fel de mult!
      Sunt nerabdatoare sa vad care sunt cartile care te-au influentat pe tine!

      Ștergere