11.04.2014

Suflete regăsite de Ulrika Jonsson


Cartea aceasta am primit-o ca un cadou de Paște venit mai devreme, de la un vecin de-al meu, fost ambasador, ieșit la pensie, care a început să aibă o slăbiciune pentru fetița de alături de când m-a văzut citind afară, pe bancă. De-a lungul timpului am tot primit diferite cărți, și sunt mereu extrem de recunoscătoare pentru astfel de cadouri.

Suflete regăsite spune povestea rătăcirii și regăsirii a unei întregi familii după ce un membru trece în neființă, brusc și fără nici un avertisment. Împletită cu un trecut tumultos și cu nesiguranța propriei ființe, viața protagoniștilor va fi un carusel de emoții.

Îmi place foarte foarte mult coperta! Puteți spune ce doriți, însă sunt una dintre persoanele care da, judecă o carte după copertă. Ador cum arată, și poate din cauza asta am și început-o imediat. Titlul, tradus mot-a-mot din engleză, ar fi Importanța de a fi Myrtle, însă mi se pare că traducerea în română cuprinde mai în esență acțiunea cărții, pentru că nu este vorba doar de Myrtle.

Este un roman scurt și lejer de citit. Eu am avut ceva dificultăți în a urmări acțiunea, este relativ plictisitor începutul, și cu siguranța publicul dorit ar trebui să fie mai în vârstă. Consider că cineva pe la 40-50 de ani ar gusta mult mai bine cartea decât am făcut-o eu, acum, la 16.

Personajele sunt crema acestei cărți. Toate extrem de interesante, sunt o varietate de temperamente, nici un personaj nu este la fel, și totuși reușesc să se înțeleagă în timp. Sunt efectiv o explozie, este imposibil să nu găsești un personaj cu care să te identifici în cartea asta, pentru că sunt o gamă atât de largă.
Myrtle este cea în jurul căreia se construiește întreaga acțiune, după ce soțul ei, Austin, moare și o lasă singură și incapabilă de a face față și simplului trai de zi cu zi. Însă odată cu moartea lui, secrete sunt aflate, iar viața întregii familii a lui Myrtle este dată peste cap. Myrtle mi-a adus puțin aminte de bunica de la țară, în sensul că este o persoană extrem de bună și înțelegătoare, care nu-și dorește decât liniște. M-am și regăsit în neputința ei, și mai ales în indignarea uneia dintre fiicele ei, care nu a fost acceptată de către tatăl ei, iar acum e prea târziu să mai remedieze situația.

Nu mă așteptam să-mi placă, este greoaie, însă poate și perioada în care mă aflu acum, de nesiguranță și confuzie în legătură cu viitorul meu, mă fac să văd în cartea asta un îndemn pentru a face ce-mi doresc. Pentru că, în spatele încercărilor acestei familii de a se repune pe picioare, cartea îți transmite mesajul să faci ce-ți dorești. Niciodată nu e prea târziu pentru o schimbare și cel mai important este să rămâi fidel propriului sine, înainte de a pune alte persoane înaintea ta. Este un îndemn al vieții, nu ești prea bătrân să faci ce-ți place niciodată, și lucrurile trebuie întotdeauna spuse și clarificate înainte să fie prea târziu, pentru că nimeni nu e pe Pământ pentru o eternitate.

Este o carte scurtă, relaxantă în mare măsură, o recomand în caz că nu aveți altceva de citit și doriți o carte care să nu vă macine prea mult.

3/5

Ceea ce o speria era faptul că nu se putea întoarce, dar nu cunoștea nici drumul înainte.

Ea, una, nu îndrăznea să-și imagineze ce avea să se aleagă de nenumăratele sale speranțe și visuri. Perspectiva era de neconceput.

Nu era o coincidență că obiectul cu care se juca era menit să țină niște lucruri laolaltă. Capătul ascuțit al agrafei o înțepă în deget, așa că, strâmbându-se, îi dădu drumul. Când ateriză pe masă, deformat, nu mai era capabil să țină nimic laolaltă.

Niciodată nu mergi la cumpărături cu un bărbat și niciodată nu te îmbraci pentru un bărbat.Cumperi cu tine însăți pentru tine însăți. E clar?

Nu poți merge decât în două direcții, iar în jos nu e răspunsul corect.

Oare asta face timpul? Ne dă curaj?


Voi ce ați mai făcut, dragilor? La mine a nins mai bine de 24 de ore încontinuu, s-a oprit cam acum o oră-două. Și deși a nins mult, nu s-a pus, mai e puțină pe copaci și pe acoperiș, dar pe jos e doar o mocirleală totală, cum s-ar spune pe aici. Adică nu am parte de vremea frumoasă pe care o sperasem pentru vacanța dinainte de Paște, mai ales că este sărbătoarea mea preferată. Eu sunt foarte calmă în ultima vreme. Mereu mi s-a zis să fiu mai tolerantă și să las de la mine, dar sincer nu-mi aduc aminte de un moment în care nu am fost așa. Adică sigur, judec aspru când cineva face un pas greșit și mă supăr repede, devin țâfnoasă, dar nu am mai urlat și nu am mai distrus nimic de mai bine de jumătate de an, și eu simt schimbarea. Poate este și tristețea, care a devenit sentimentul general pe care-mi construiesc viața acum, care mă lasă liniștită, dar nu prea am nimic de comentat, pentru că-mi place să mă simt așa relaxată și mulțumită cu mine.
Și eu una sper că o să ajungem să ne mutăm cât de curând, deși slabe șanse. A fost doar o discuție fugară în familie, dar situația e mult mai complicată. Eu doar vreau o cameră luminoasă (voi cei cu camere luminoase care vreți unele întunecoase, nu este recomandat- eu nu am ferestre în exterior la camera mea și nu pot face nimic în ea afară de dormit!) și simt că dacă mi-aș împacheta toată viața și m-aș dezlega de locul unde am fost pentru o viață întreagă, ar fi un nou început. În același timp vreau să mă vopsesc turcoaz sau liliac. Ah, uneori e bine să mă ignorați. Am făcut un rant la sfârșit mai lung decât recenzia în sine, dar nu am vrut o postare separată, scuzați. Simt groaznic nevoia să mă descarc.
Până data viitoare, aveți grijă de voi! <3

4 comentarii:

  1. Este prima dată când îți vizitez blogul și mi se pare atât de genial, okay o să încep să fac postere cu tine, chiar dacă nu am nici o poză, ioi. În zilele în care am ajuns cărțile cam trebuie judecate după copertă, adică și eu fac asta. Toți o facem. Foarte faină recenzie și ă, felicitări pentru acest blog minunat! Și aici a nins, poate facem de Paște un iepuraș de zăpadă sau ceva. Și eu trec printr-o stare foarte nașpa, și la fiecare mișcare regret ce am făcut în secunda anterioară. Îmi ocup timpul cu blogurile și așa mă simt mai veselă. E bine că ai unde să te descarci, ai și tu grijă de tine
    îmbrățișări de la bobiță!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc foarte mult, mă bucur enorm că-ți place atât de mult! Apreciez.
      Haha, cel mai probabil așa o să se întâmple, deși eu sper să se mai îmbuneze și vremea asta rea și să ne lase în pace să ne bucurăm de o vreme drăguță.
      Și tu să ai grijă de tine, blogurile sunt un început bun de fericire! Dacă mai adaugi și muzică, e rețeta perfectă :)
      Îmbrățișăări! >:D<

      Ștergere
  2. Ce drăguț e aspectul! Aș vrea și eu să primesc cărți de la alte persoane.. ar fi interesant. Eu m-am angajat și m-am "bucurat" de vremea urâtă.. la mine a plouat :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! De când am început să arăt o pasiune mai mare pentru citit, oamenii au început să-mi dăruiască cărți, și sincer nimic nu mă face mai fericită decât să văd ce subiecte au crezut persoanele respective că-mi vor plăcea... și bineînțeles, sunt nerăbdătoare să aflu dacă chiar așa e.
      Lasă că e bine, am citit pe blogul tău de angajare, sună bine, și sincer și eu mi-aș dori să-mi găsesc o astfel de activitate. Of, eu una nu prea mă împac bine cu ploaia, acum la bine zăpada a dispărut aproape complet și azi a fost însorit :)

      Ștergere