01.04.2014

În care Sara vorbește mult și fără sens

Însă sper că nu și prost. Nu știu exact ce subiecte vreau să ating, sunt la fel de schimbătoare ca și electricitatea în timpul unei furtuni. Recunosc, de vineri nu am mai citit nimic ca lumea, pentru că atunci când mă încăpățânez, sunt de nemișcat din decizia pe care am făcut-o. Vineri mi-a fost confiscată cartea, cum am mai zis, pentru că CITEAM la ȘCOALĂ. Adică ei îmi îndrugă prostii, și se așteaptă să fiu atentă. Îmi confiscă cartea, pentru că dacă nu ne educă ei, nu mă pot educa nici singură. Și după, când vreau să vorbesc, sunt întreruptă pentru că „vorbesc prea mult, doar o frază pe persoană”. Ah, da? Bine. Bineînțeles, după ce două zile la rând am tunat și am fulgerat, iar casa mea a fost un ring de război și gura mea aeroport de blesteme, m-am mai calmat și am hotărât că nu voi atinge alte cărți, până primesc The night circus, pe care am adorat-o din primele pagini și pe care o iubesc în acest moment. Azi am avut religie, cu doamna profesoară, și aparent cartea mea e la doamna dirigintă. După ce mi-am făcut curaj să vorbesc cu diriginta, am aflat că a mea carte este pusă sub cheie, iar cheia nu e la școală. Aproape am plâns de ciudă. Putea să-mi ia oricare altă carte, dar nu tocmai aia frate, care-mi plăcea atât de mult că și de-aș fi fost pe moarte, tot aș fi trăit îndeajuns să o termin de citit.

Deci sunt extrem de dezamăgită de sistemul nostru educațional, și deși înainte ziceam că o să fac o facultate, acum sunt sigură că nu o să se întâmple, și s-ar putea să scad gradul până la cele zece clase obligatorii, doar pentru a nu mai fi nevoită să suport tot ce se petrece la școală. Nu știu, pentru mine e un chin, dacă nu am o carte sau căști, mă iau la ceartă cu cineva din cauza gălăgiei și iau 4 tipuri de pastile ca să trec peste zi fără să clachez. Wow, way to go, educational system.

Continuând totuși pe un ton mai vesel, am revenit pe wattpad și la un fel de scris zilnic și sunt fericită. Veselă chiar, pentru că acum am forțe noi și speranțe înalte și lumea e prietenoasă și drăguță, și pentru o perioadă atât de lungă am uitat și părțile bune ale acestui site. Deși încă nu îndrăznesc să mă reapuc de scris povești pe capitole, am câteva povestioare amărâte și scurte. Știu că poate sună ciudat și tâmpit, dar mă simt de parcă inima mea a mai fost întregită cu încă o bucățică.

Între timp, încerc să-mi mai descopăr diferite hobby-uri. Încerc să fac mici proiecte do it yourself, și deși încă nu am motivația necesară să mă duc să caut lucrurile necesare, sper ca săptămâna viitoare, când timpul permite, să fac ceva (nu vă încredeți prea mult în vorbele mele). Momentan strâng bani pentru Otaku, care este într-o lună!!! Wow, ce repede a zburat timpul. Abia aștept să mă reîntâlnesc cu adorabilii mei și să fangirluim împreună din cauza (datorită e mai bine) persoanelor perfecte și seriilor mele preferate.
Legat de hobby-uri, am descoperit pasiunea pentru plante. Am încercat prin clasa a șaptea să cresc un bonsai (am început și eu cu o plantă atât de greu de întreținut), pe care încă îl mai am, la fel de uscat ca acum doi ani, după ce nu l-am udat destul. Fail uriaș. Acum, cum probabil știți, am început cu un cactus, de care sunt tare mândră, și mama mi-a dat în grijă și una din florile ei, pentru că m-a văzut interesată.

Apropo de asta! Revin puțin la școală, ca să dezvolt și ideea de prietenie. Găsisem un citat interesant pe tumblr care spunea „Once you finish high school, you will realize you've been friends with some people only because you saw them 5 days per week”, sau ceva pe-acolo, reproducere din memorie. Eu nu am avut o experiență prea drăguță în generală, iar dacă e să comparăm, la liceu e muult mai bine. Însă cumva, tot nu pot să scap de impresia că dacă nu aș fi, nu ar exista nici o diferență, pentru că nu sunt o persoană demnă de ținut minte, nu mă impun, nu intru în grupuri de oameni. Adică vorbesc cu oricine mă întreabă ceva sau inițiază o conversație, însă eu nu mă duc la nimeni. Trăiesc după ideea de „Nu te deranjez, nu mă deranja nici tu”, și am impresia că orice aș face, deranjez lumea. Deci practic eu sunt acolo, aia 1 de e în plus, de e nicăieri și peste tot, și mai e și ratată pe deasupra. Și deși mă înțeleg mult mai bine decât obișnuiam cu noua colegă de bancă (am ajuns cu ea în urma unui aranjament al dirigintei și ideile preconcepute au fost spulberate), tot doar sunt, până și pentru ea, 10 cm distanță între noi.
Poate din această cauză am și preferat mereu internetul, cu timpul ai mei au renunțat să-mi mai pună restricții de timp, și astfel am ajuns să cunosc oameni și să clădesc prietenii prin internet. Ceea ce nu mă deranjează deloc, sunt recunoscătoare, pentru că majoritatea sunt atât de interesanți și prietenoși că uneori mă întreb cum de le place să vorbească cu mine. Au existat cazuri în care m-am și întâlnit cu persoane pe care le-am cunoscut astfel (până acum s-a întâmplat de 6-7 ori) și doar pentru că vorbim prin chaturi și telefon, nu înseamnă că sentimentele sunt mai puțin adevărate.
Eu pun enorm de mult suflet în relațiile pe care le am, mă atașez repede, însă și las de la mine (astea sunt singurele ocazii în care se și întâmplă asta, pentru că sunt, din păcate, și extrem de orgolioasă uneori) și totuși, ajuns să țin la persoane mult prea tare și să le iubesc. Pentru mine iubirea e iubire, și o împart și cu familie, și cu prieteni, și cu persoane necunoscute, și cu animale și și cu cărți și cu orice, pentru că pot și oricine merită.

Nu știu ce am zis, am impresia că e așa stupid și poate când o să recitesc o să-mi dau palme și o să șterg postul ăsta, până atunci, bye bye și o săptămână frumoasă vă doresc!

4 comentarii:

  1. Nu creeed că ți-a confiscat tocmai cartea aia, ce urât :( Cartea aia e superbă, e printre preferatele mele. Sper să o primești înapoi curând.
    Cât despre școală, da, e foarte nasol uneori, mai ales în țara asta. La facultate e ceva mai bine, dar tot mai există profesori enervanți și situații... mă abțin. Dar mi se pare mai bine față de generală și liceu.
    Și mie mi-e mai ușor pe internet, habar nu am de ce, dar am întâlnit niște persoane foarte drăguțe de-a lungul timpului.

    Sper că nu mi-a ieșit vreun comentariu kilometric :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai calmă, mai e până când ajunge din urmă postul în sine, și nu mă deranjează.
      Și mie îmi place cartea foarte mult, am primit-o miercuri înapoi, însă acum sunt răcită și am febră, deci îmi e cam imposibil să citesc și să înțeleg ceva și sunt dezamăgită de mine din cauza asta.
      Școala nici nu încearcă să facă nimic să ne atragă în general, iar liceul meu, cu profesorii mei ratați, în special.

      Ștergere
  2. Cred că dacă mie îmi confisca Circul Nopții eu nu mai mergeam la școală o săptămâna.
    Te simt. Am aceeași părere despre școală, deși eu încerc să aleg informațiile necesare (pentru că sunt și unele care îmi plac) și de restul nici nu mă ating. E adevărat că nu mai am doar 10 de când fac asta, dar cel puțin sunt mai fericită iar asta e important.
    Școala ne distruge. Atât face.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-a luat-o tocmai vineri, și am avut timp în weekend să mă mai calmez.
      Încet încet încerc să fac și eu același lucru, deși e cam greu pentru că părinții mei sunt genul de oameni ce pun foarte mult accent pe note și au impresia că mi-am ratat viața dacă am luat un 6 (OH NU IA ȘASELE ĂLA DE LÂNGĂ MINE). Dar de când a început să-mi pese doar de 3 materii care mi se par mie importante, într-adevăr și eu am devenit mai fericită.
      Total de acord, total de acord.

      Ștergere