10.03.2014

Zece negri mititei de Agatha Christie


Sau cum termină Sara o carte într-o singură zi. Pentru a mă scuza și a nu suna ca o laudă, chiar așa de la început, cartea este minusculă și relativ scurtă, 268 de pagini. Am luat-o cu mine la școală special pentru că e mică și ușoară; lunea e una din cele mai lungi și greoaie zile din săptămână, așa că am renunțat la Pânza de păianjen pentru această carte.
Vreau să spun că romanele polițiste sunt unele dintre puținele genuri de care m-am cam ferit în viața mea. Pur și simplu nu am dat peste o astfel de carte și nici nu am căutat-o intenționat. De Zece negri mititei am dat în biblioteca veche din casă acum aproape un an, și am tot zis că o să citesc cartea asta, fiind încurajată și de părerile bune primite de la mama. Week-end-ul ăsta am avut în sfârșit curajul să o iau cu mine la gazdă, poate poate o să o citesc. Și s-a întâmplat mai repede decât mă așteptam.

Creatoarea celebrilor Hercule Poirot și Miss Marple, Agatha Christie ne oferă în Zece negri mititei ceea ce orice autor încearcă să atingă în genul în care creează, desăvârșirea: crima perfectă... multiplicată cu zece! Avem deci zece oameni uciși, zece crime rămase nedezlegate și zece mistere propuse cititorului.

Zece oameni fără, aparent, nici o legătură între ei, sunt chemați pe Insula Negrului (atât de populară în ultima vreme datorită propietarului său necunoscut și zvonurilor iscate pe acest subiect) de către un misterios Mr. Owen, pentru diferite motive. Dar când prima persoană moare în fața lor și numărătoarea inversă începe după un vechi cântec, teroarea începe să-i acapareze pe cei rămași.

Agatha Christie are un stil alert, care te ține mereu ca pe ace, și se trece extrem de ușor printre pagini, fiind mereu curios ce se va întâmpla, adunând dovezi alături de personajele prezentate, încercând să fii cu un pas înaintea criminalului... Ceea ce bineînțeles nu se întâmplă, dar ăsta este farmecul romanelor polițiste până la urmă, te pun să gândești și te țin „în priză” până în ultimul moment.

Am decis că îmi place, cel puțin stilul Agathei Christie și probabil că voi mai testa romane polițiste și de acum înainte. Îmi place că aduce în povestire o largă varietate de tipuri umane, și reușește să o facă fără a le amesteca sau a crea confuzie pentru cititor. Învăluite în mister, dar puternice ca și caracter, personajele reacționează diferit -sau nu reacționează deloc- în fața situației în care sunt puse. Nu o să stau și o să vorbesc despre fiecare personaj în parte, dar preferații mei au fost slujnica, care era o femeie parcă speriată tot timpul și mi s-a părut interesantă această atitudine a ei, Lombard, un bărbat aventuros și învăluit de mister, dar extrem de inteligent și, așa cum se numește singur, cu destulă imaginație ca să poată țină piept criminalului; dar și Vera mi-a plăcut mult, o profesoară ce părea extrem de calmă, care însă avea uneori accese de scurtă nebunie și care era mereu urmărită de un trecut nu prea fericit.

Cartea mi-a adus vag aminte de Împăratul muștelor, în ideea în care oamenii, puși în situații extreme, își pierd umanitatea și deși există spiritul de autoconservare și ideea de „împreună ne e mai bine”, instinctul de supraviețuire îi împinge la gesturi extreme.

A fost o carte pe care am citit-o și acasă, adică m-a interesant îndeajuns de tare încât să-mi „sacrific” timpul liber pentru a o continua. Am fost extrem de curioasă să văd dacă bănuielile mele se vor adeveri, și voiam să văd modul în care vor muri personajele care îmi erau antipatice. Bineînțeles că lucrurile nu s-au întâmplat cum am crezut eu că va fi, dar așa și trebuia să fie. O carte este o carte bună dacă te surprinde.

Nota mea este mai jos, menționând că deși mi-a plăcut destul de mult cartea, am fost dezamăgită de final, deși fiecare crimă a fost extrem de inteligent construită și atențiile la detalii au fost mai mult decât îndestulătoare.

3/5

-N-o să-ți fie frig în rochia asta subțire?
Vera râse răgușit:
-Frig? Mi-ar fi mai frig dacă aș fi moartă!

8 comentarii:

  1. Mie mi-a plăcut mult cartea asta, a fost prima pe care am citit-o scrisă de această autoare. Alta ar fi "Crima din Orient Express". Ceea ce îmi place la Agatha Christie e că face cumva de la un moment dat eu bănuiesc pe toată lumea, iar la final mă surprinde complet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie mi-a plăcut mult, dar am fost extrem de dezamăgită de final, nu știu exact de ce. Poate pentru că nu m-am așteptat la asta, și explicația de la final a fost într-un mod seacă, nu a fost un motiv îndeajuns de bun pentru a justifica toate acele crime.
      Eu am suspectat chiar persoana vinovată, doar pentru că îmi era mie antipatică, însă circumstanțele au fost într-adevăr ceva nou.

      Ștergere
  2. Trebuie şi eu să citesc cartea, e pe listă de mult timp! Să citeşti şi cartea recomandată de Leontina, mi-a plăcut mult. Cărții îi lipseau paginile de la sfârșit și am fost disperată să văd cum se termină, am fost salvată de un search pe Google.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să o găsesc la fel de ușor prin biblioteca moștenită, dacă nu, voi încerca să dau de ea la bibliotecă, îmi place mult cum scrie Agatha Christie și se pare că sunt destul de încântată de romanele polițiste.

      Ștergere
  3. N-am citit-o încă, dar urmează. Dacă îți place Agatha Christie îți recomand cu multă căldură să citești ceva de Rodica Ojog-Brașoveanu (îți recomand O toaletă a la Liz Taylor sau 320 de pisici negre).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit „Dispariția statuii din parc” de această scriitoare, dar nu prea mi-a plăcut pe-atunci (am citit-o în clasa a șaptea). Am „Bună seara, Melania” de Rodica Ojog-Brașoveanu acasă, și voi încerca să dau și de celelalte.

      Ștergere
    2. Am vrut să încerc această autoare și am început ( și eu ! ) cu „Dispariția statuii din parc”, cert e că nu m-a impresionat îndeajuns și nu am mai vrut să citesc alte cărți ale autoarei.

      Ștergere
    3. Nici pe mine nu prea m-au mai interesat alte cărți ale autoarei, dar nu e timpul pierdut. Poate voi mai încerca, când o să mai vreau romane polițiste.

      Ștergere