18.03.2014

O zi de David Nicholls



Ok, cartea mi-a dat-o mama prin octombrie/ noiembrie, după ce o citise ea și mi-a zis „Poți să o citești, e frumoasă”. Deci practic nu aveam nici o presiune să citesc această carte, era de relaxare, mai ales că așa numește ea cărțile ei de dragoste. Am citit-o în patru zile, doar la școală, și am primit destule priviri ciudate de la persoanele care au observat coperta, oups (ați observat că mâna mea devine din ce în ce mai ciudată?). Eu am cam deteriorat cotorul cărții, pentru că îmi place să o țin mai ușor și să văd bine ce citesc (sunt și mioapă), deci am forțat puțin lipiciul care-o ține împreună, oups din nou.

În carte aflăm povestea Emmei și a lui Dex, care în ultima zi dinainte de a absolvi facultatea, încep să vorbească și cu timpul ajung cei mai buni prieteni, prietenie ce se întinde pe parcursul a douăzeci de ani, în timp ce fiecare merge pe propriul drum prin viață, întreaga călătorie fiind povestită prin frânturi, întotdeauna o zi de 15 iulie (un concept care mi s-a părut foarte drăguț și pe care l-am observat foarte târziu).

Mi-a plăcut. Mult. Nu mă așteptam, însă chiar m-a fermecat. Este o carte ce atinge și subiectele mai sensibile ale societății noastre (respectiv '80, '90 și '00), care combină fericirea cu tristețea, zâmbetele cu lacrimile și care știe să arate tot ce e mai uman din oameni și situații. Poate că ăsta e și motivul pentru care mi-a plăcut, m-am săturat de basme în care totul e perfect, și inevitabil totul va fi bine. Cartea asta te învață că multe lucruri în viață pot merge prost, însă este ok pentru că suntem oameni, e total normal să greșim, și orice ar fi, o să fim în stare să ne repunem pe picioare, cu sau fără oameni apropiați care să ne susțină.

Personajele sunt destul de tipice romanelor de dragoste: tipa fără pic de încredere în sine, dar cu vise mărețe, și tipul popular și superb care provine dintr-o familie înstărită. Însă surprinzător, au fost tolerabili, au fost momente în care m-am îndrăgostit de ei, altele în care îi uram din tot sufletul, însă ce mi-a plăcut a fost că și eu simțeau dezgust față de propria persoană în momentele în care trebuia. Erau umani. Nu cred că realizați cât de mult contează pentru mine ca personajele să fie credibile și povestea îndeajuns de reală încât să-mi frângă inima și să mă facă și pe mine să mă gândesc că am șanse să mi se întâmple așa ceva.

Mi-a plăcut foarte mult că se pune mai mult accent pe condiția umană și prietenia ce poate rezista prin timp dacă există dorință și sentimente adevărate. Cât am citit cartea, am avut o stare de nostalgie groaznică, de parcă mai auzisem povestea, sau mai bine zic că o trăisem eu. Mă și vedeam în postura personajelor, cu vise și regrete, trăind într-un continuu atac de întâmplări dulci-acrișoare (exact ăsta e cuvântul pe care-l folosește și autorul pentru a-și descrie cartea și nu am putut găsi unul mai bun).

Mie chiar mi-a plăcut, m-a făcut să realizez cât de fragil este defapt echilibrul vieții noastre și cât de puternice pot fi sentimentele cuiva, dar în general cât de puternici suntem noi, ca oameni. Sfârșitul a fost într-adevăr imprevizibil și acum, la ultimele cuvinte, pot să spun doar ce a zis și mama, că e „frumoasă”. Deși am impresia că e genul de carte pe care fie o iubești, fie o urăști.

4/5

- Ar trebui să dormim.
- De ce? Nu e nimic mâine. Nici un termen, nici o lucrare...
- Doar toată viața, întinzându-se înaintea noastră.

Ești minunată, bătrânico, și dacă ți-aș putea face doar un singur dar pentru toată viața ta, asta ar fi. Încredere. Ar fi darul Încrederii. Ori asta, ori o lumânare parfumată.

Știu din scrisorile tale și din cum te-am văzut după piesă că acum te simți puțin pierdută, nu știi ce să faci cu viața  ta, e un pic în derivă, fără direcție, fără țintă, dar nu e o problemă, e OK, fiindcă tuturor ne e dat să fim așa la douăzeci și patru de ani. De fapt, toată generația noastră e așa.

„Trăiește-ți fiecare zi ca și cum ar fi ultima”- sfatul tradițional. Dar, pe bune, cine are energie pentru așa ceva? Dacă plouă sau te simți prost dispus? Pur și simplu, nu e practic. E mult mai bine să încerci pur și simplu să fii bun, curajos și îndrăzneț, și să schimbi ceva. Nu chiar să schimbi lumea, dar măcar puțin în jurul tău. Să te duci cu pasiune, cu mașina de scris electrică, și să muncești din greu să faci... ceva. Poate să schimbi vieți prin artă. Să îți prețuiești prietenii, să îți respecți principiile, să trăiești cu pasiune, din plin și bine. Să experimentezi lucruri noi. Să iubești și să fii iubit, dacă ți se ivește vreodată șansa. 

8 comentarii:

  1. Frumoasă recenzia. Eu am văzut filmul, m-a emoționat mult.
    Îmi imaginez ce priviri primeai de la cei din jur :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc :) Nu am văzut filmul, de fapt nici nu știam că există un film până acum.
      Da, dar în a doua zi deja s-au obișnuit și nu m-au mai băgat în seamă. Era ciudat să zic fiecărei persoane care trecea pe lângă mine „nu e cu așa ceva, coperta e de vină, jur!”

      Ștergere
  2. Îmi pare așa de rău că am văzut filmul înainte.. dar totuși dacă am s-o găsesc o voi citi. Coperta asta e ciudată.. bine că au mai publicat o ediție :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cu una din seriile cu cărți de dragoste care apar pe la chioșcurile de ziare, presupun că trebuie să aibă o copertă care să atragă fetele și femeile dornice de povești de dragoste (?). Noroc că pe mine nu prea mă interesează coperta, odată ce am deschis cartea. Iar oamenii din jur au trebuit să se obișnuiască, că na, asta e.

      Ștergere
  3. Ma asteapta cuminte pe raft cartea, sper sa am timp cat mai curand sa o citesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lectură plăcută pentru când se va întâmpla! :)

      Ștergere
  4. Până acum am citit doar păreri de rău despre cartea asta iar asta m-a cam întristat. Oamenii spun doar că nu-știu-ce are stilul autorului, că acțiunea nu e cine știe ce, dar nimeni nu apreciază cât de umane sunt personajele. Mă bucur că ai punctat asta! :)
    Frumoasă recenzia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am mai citit și alte recenzii la această carte, sunt tipul de persoană destul de ușor de influențat, așa că încerc să mă feresc de recenzii înainte să citesc o carte pe care-mi doresc să o citesc oricum. Stilul autorului mi se pare ușor, dar este plăcut și este o lectură relaxantă, iar acțiunea poate avea unele „probleme” doar pentru că tratează teme mai mature, dar mie una nu mi se pare o problemă astfel de lucru. Pentru mine contează foarte mult personajele și cât de mult îmi plac/ mă marchează, iar cartea aceasta le-a avut exact cum îmi plac mie :))
      Mulțumesc!

      Ștergere