29.03.2014

Flori pentru Algernon de Daniel Keyes


Sunt atât de atentă, încât îmi puteți vedea și piciorul în poză, oups. Îmi pare rău pentru asta, mai ales că nu am avut bunăvoința să port șosete la momentul respectiv. Și da, știu că oja mea este un roz mult prea aprins, dar era singura pe care o aveam acasă. Cum vineri, penultima oră, The night circus mi-a fost confiscată de profesoara de religie (doar pentru că nu eram atentă la un filmuleț despre educația sexuală care spunea că violul este ok și natural, și e vina fetelor, adică total bullshit), o să postez recenzia la o carte pe care am terminat-o acum ceva timp, însă o carte care a rămas cu mine de-a lungul timpului.

Anul trecut s-a derulat un program, inițiat de Editura Art. În fiecare lună ne erau propuse două cărți, una clasică și una modernă, la un preț foarte convenabil pentru buzunarul nostru de elevi. Acum regret că nu am profitat și mai mult, pentru că anul acesta nu a mai fost la noi în școală și se simte. Oricum, prin prizma acestui program a și ajuns în mâinile mele, și de terminat de citit, cred că acum un an fără două luni, adică prin mai anul trecut.

Romanul Flori pentru Algernon urmărește viața lui Charlie, supus unui experiment prin care capacitatea lor se va ridica extraordinar de mult, de la un simplu retard devenind geniu. El și Algernon, șoricelul pe care s-a testat prima oară acest experiment, vor trăi fiecare, în modul lor, această perioadă de creștere, văzând lumea printr-un alt coeficient de inteligență, suportând consecințele cunoașterii.

Este o carte extrem de frumoasă. Nu mă așteptam să reușească să aibă acest impact asupra mea, însă m-a fermecat și m-a făcut bolnavă. Este o carte scrisă relativ simplu, fără complicații sau explicații pe partea medicinală. Scrisă la persoana I, povestea este spusă prin jurnalul lui Charlie, care la început scrie cu toate greșelile unui om cu defecte, însă pe parcurs, se observă evoluția acestuia.

Eu cred că s-a pus accent foarte mult pe natura umană, pe slăbiciunile oamenilor, și pe faptul că ne îndeplinim dorințele, nu se termină întotdeauna cu bine. Fericirea e la fel de trecătoare ca un anotimp și nimic nu e constant în viață.

Personajele sunt fermecătoare. Nu țin minte să fi existat un personaj care să mă fi deranjat extrem de tare, iar Charlie e un adorabil care pe rând, provoacă milă, admirație și durere. Îți arată cât de crud este în realitate sufletul omului, și faptul că mereu va învinge, indiferent cât de puternică este mintea. O privire interesantă asupra conceptului de „ce e prea mult strică” și a modului cum o persoană se poate schimba într-un timp extrem de scurt, de la comportament, la anturaj.

Scurtă și ușoară, este o gură de aer proaspăt dacă îți dorești să ieși dintr-o rutină a unui gen. Scorul meu final este mai jos, cu menționarea că este extrem de frumoasă și sunt atât de multe de învățat și ținut minte din ea:

4/5

Înțeleg acum că a merge la colegiu și a căpăta o educație te face să vezi că lucrurile în care ai crezut toată viața nu sunt adevărate și că nimic nu este așa cum pare a fi.

„Nu, tu ești minunată. Îmi atingi ochii și mă faci să văd.”

Deci așa ajunge un om să se disprețuiască pe sine - dându-și seama că nu face bine ce face și fiind totuși incapabil să înceteze.

Acolo, în brațele ei, am plâns până ce am adormit și i-am visat pe curtean și pe fecioara îmbujorată. Dar în visul meu fecioara era cea care ținea în mână sabia.


(Cartea mea miroase, dubios, a ceară. Țin minte că am și plâns la ea, și acum, realizez unele similarități între neputința celor din jurul lui Charlie și neputința oricărei persoane de lângă o persoană bolnavă care așteaptă inevitabilul. Există o floare presată care, când am împrumutat cartea verișoarei mele, mi-a atras atenția că e floarea pe care eu am pus-o la cererea lui Charlie -care își exprimă dorința de a se lăsa flori pentru Algernon-, însă sunt destul de sigură că am cules-o și am pus-o la întâmplare în cea mai la îndemână carte).

4 comentarii:

  1. Am terminat-o și eu de citit acum două zile. E foarte frumoasă, dar finalul a fost previzibil (am observat asta încă pe la jumătatea romanului). Frumoasă recenzie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost, pentru că un sfert de carte se descrie exact cum se ajunge la final, în etape. Dar chiar și-așa, în cazul meu, speranța a murit ultima.
      Mulțumesc!

      Ștergere
  2. Profa de romana a spus ca imi poate imprumuta ea cartea, deci probabil o voi citi cat mai de curand.
    Ceea ce m-a socat a fost chestia cu confiscatul cartii si clipul ala la ora de religie! Ce naiba!!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt nerăbdătoare să-ți aflu opinia!
      E un program derulat prin toate școlile din Brașov, de la un grup de voluntari care vin și ne zic de bolile cu transmitere sexuală și cum ar trebui să ne comportăm ca să fim în concordanță cu „legile Domnului” și tot felul de abureli care să ne facă niște spălați pe creier. Sunt total împotriva acestui lucru, și sunt destul de indignată, pentru că imediat se face o săptămână și eu nu mi-am primit cartea înapoi.

      Ștergere