31.12.2014

Leapșă: Let it snow


Am primit această leapșă de la Leontina, dar și de la Andreea, cărora țin să le mulțumesc pentru că s-au gândit la mine! Nu știu de la cine a apărut inițial tagul, dar eu doar voi începe să-l fac. E un pic întârziat pe-aici, cum nu mai e același sentiment de Crăciun ca mai devreme, dar merge, așa, ca de sfârșit de an.

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă? 
Vă vine să credeți că a trebuit să mă uit pe goodreads ca să răspund la întrebarea asta? O listă făcută pe blogul celor de la okian a spus că cică Eragon s-ar potrivi în lecturi de iarnă, dar eu cum l-am citit numai vara, nu l-aș vedea citit în altă perioadă a anului, deci o să răspund cu orice roman a lui Jane Austen, pentru că romanța te încălzește aproape la fel de mult ca și Crăciunul!

2. Afară este viscol iar tu ai rămas blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să iți țină companie? 
Murtagh, din Eragon. Cred că ar avea atât de multe lucruri interesante să-mi spună și atâtea aventuri să-mi descrie! ((chiar vă așteptați să nu răspund cu seria asta la vreo întrebare?))

3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe care personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul?
Ugh, Kathy din Să nu mă părăsești. Dacă femeia aia avea sentimente, eu clar nu le-am văzut.

4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile? 
Familia Sempere din Umbra vântului. Adică... locuitul într-o librărie și discuții interminabile despre cărți? Te rog!

5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc? 
Mai degrabă aș face ca două personaje ficționale care nu au nici o legătură în cartea de unde vin să fie în același timp sub vâsc, decât să-mi doresc să fiu eu și un personaj ficțional. Adică, hai să mă joc de-a Dumnezeul lor pentru o zi.

6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit până la urmă să ajungă pe lista celor buni?
Guy Montag din Fahrenheit 451, presupun? Asta pentru că nu vreau să mă repet și pentru că de obicei evoluția e inversă în ce am citit? Sau people won't redeem themselves.

7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?
Takeo Otori din Legendele clanului Otori. Ninja cu puteri magice și gata să omoare? Yes, please!

8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă?

Asta, cred? Este clar cea cu coperta cea mai cheesy din toate câte dețin eu (cred), dar de fapt asta e cartea mamei și sunt destul de sigură că dacă aș căuta, aș găsi și mai rele decât atât. De fapt, tocmai mi-am amintit de coperta de la O zi, pe care o puteți vedea în postare.

9. Împrăștie spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag! 
Pentru că a cam trecut momentul acestui tag, o să las la agerea doritorilor să se servească!


30.12.2014

Top 10 cărți 2014 + Așteptări 2015



O să încep prin a mă da mare cu câte cărți am reușit să citesc anul acesta, și, adăugând și cărțile pe care le-am recitit (primele trei volume din seria Moștenirea și primul din Harry Potter), la număr sunt fix 50. Este un număr destul de mare, cred că este unul dintre cei mai buni ani din acest punct de vedere, deoarece până să încep să-mi strâng propriile cărți, pentru propria mea bibliotecă, citeam destul de puțin și în general cărți vechi care mai rău mă băgau în câte un reading slump. Deci eu sunt extrem de mulțumită de acest număr, pe goodreads aveam provocarea la 40 de cărți și mă simt tare mândră că am reușit să-l ating; au existat momente când eram sigură că nu o să se întâmple. Și bineînțeles, la un an așa de plin, a trebuit să regăsesc și multe cărți care mi-au plăcut și care merită să fie menționate din nou. Cărțile sunt puse în ordine cronologică, de la cea mai demult terminată, până la cea mai recentă.

Dans Dans Dans de Haruki Murakami, care este al doilea volum ce formează o mini-serie împreună cu În căutarea oii fantastice. Printre primele mele contacte cu Murakami și autori japonezi, însă mi-a plăcut foarte mult și nu mă voi opri din a recomanda această carte (împreună cu prima, bineînțeles). Doar că pe prima am citit-o în 2013, iar Dans Dans Dans mi-a plăcut oricum mai mult. Te ține prins într-o atmosferă magică care te face să te întrebi dacă nu cumva ai putea trăi și tu așa ceva. O recenzie combinată, de la mai începutul acestui blog.

Circul nopții de Erin Morgenstern. Este o carte extrem de superbă, iar dacă nu ai citit-o încă, nu știu ce mai aștepți. Magică, plină de personaje care de care mai interesante și scrisă într-un stil splendid, cartea asta e tot ce mi-aș fi putut dori de la o carte și de la un autor. Cred că este cea mai bună carte stand-alone pe care am citit-o anul ăsta, și da, îmi permit să spun asta, pentru că nu cred că au mai fost multe cărți în viața mea care să mă facă să trăiesc atât de puternic întâmplările, care să mă aibă pasionată și la luni după ce am citit-o. Clar o carte pe care, dacă aș putea, aș reciti-o în fiecare an. O recenzie în care mi-a fost greu să-mi găsesc cuvintele.

Cum să pictezi un mort de Sarah Hall. Deși ratingul pe goodreads este totuși 4/5, cu cât mă gândesc mai mult la cartea asta, cu atât îmi devine mai dragă și cu atât mai multe detalii și sensuri găsesc. Foarte interesantă și o recomand dacă căutați o lectură care cam trece peste toate granițele impuse. Atenție totuși, conține scene de sex și face referire și la droguri/moarte. Cu siguranță voi mai citi de la această autoare, iar o recenzie mai detaliată aici.

Hoțul de cărți de Markus Zusak. Incredibil scrisă, inedită din punct de vedere al narațiunii și distrugătoare de inimi prin poveste, cred că a fost una din cele mai populare cărți ale acestui ani. CU siguranță pe merit, de data asta. În caz că vreți o lectură diferită, dar emoționantă, asta cu siguranță e pentru voi. Câteva păreri pe-aici.

Moștenirea de Christopher Paolini, volumul 4 din seria aia cu Eragon și dragoni despre care eu nu mă voi opri vreodată să vorbesc. Prima oară când am citit-o și mi-a plăcut la nebunie, cu siguranță volumul meu preferat din întreaga serie. Mi-a plăcut absolut totul, de la personaje până la acțiune și modul în care s-a decis încheierea seriei. Iubirea mea e nemărginită și am scris mai multe postări pe baza sentimentelor mele.

Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon. Un prim volum absolut superb care a avut de toate: mister, cărți, personaje iubibile și un sfârșit care să-ți ungă sufletul. Mi-a plăcut la nebunie, m-a captivat și cu siguranță Zafon e un autor pe care mai vreau să-l citesc și-n viitor, deși sentimentul meu general asupra seriei acesteia e că ar fi trebuit să rămână la nivelul de prim volum și-atât. Mai multe gânduri aici.

Adierea vântului, strălucirea lunii de Lian Hearn. Și cred că ăsta era titlul în română, este al treilea volum din seria Legendele clanului Otori, și cel care mi-a plăcut mie cel mai mult, deși toată seria este destul de bună, mie mi-a plăcut mult când am citit-o, în special lumea creată, dar și personajele pe care am reușit să le iubesc. Am vorbit în mai multe rânduri despre aceste cărți.

Caterina de Medici. Regina nopții însângerate de C.W.Gortner, care m-a surprins în cel mai plăcut mod posibil. A fost o carte foarte interesantă, bine scrisă și destul de bine documentată din punct de vedere istoric, și mi-a făcut plăcere să descopăr și o parte umană a acestei regine stricte. O recenzie în care îmi găsiți toate gândurile, aici.


Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini. O carte care mi-a sfâșiat inima și care m-a făcut să sufăr alături de și prin personaje așa cum nu am mai făcut-o de mult datorită unei cărți. Este genul de poveste care te atinge, spusă într-un mod care să te sensibilizeze, dar să te și trezească la realitate. Nu am cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut și cât de mult m-a marcat această carte. Ceva ce seamănă cu o recenzie.


The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Mi-a plăcut foarte mult, stilul autoarei este incredibil de fluid, ușor de citit, dar în același timp îți și rămâne întipărit. Ideea mi s-a părut foarte originală și cred că o să rămân mult timp cu întâmplările prin care personajele ei au trebuit să treacă în această carte. Aici mai multe.

Cam așa arată topul meu, cu siguranță am mai citit și alte cărți care la fel de ușor ar fi putut intra în acest top pentru că au fost foarte faine din o grămadă de motive, dar am decis să le adaug pe cele care m-au impresionat, dar care au și rămas cu mine după ce le-am pus pe raft și le-am hotărât ca citite și „moarte”. Practic, cam orice are 4/5 și 5/5 pe goodreadsul meu sunt cărți pe care le consider foarte bune, iar acest an am dat destul de multe astfel de note. Bineînțeles, au fost și cărți care au dezamăgit, doar că la sfârșit de an ne gândim cu drag la anul ce a trecut (deci trecem cu vederea orice defect) și așteptăm cu nerăbdare noul an.



Și că tot vine vorba de 2015, o să încerc să spun cam ce așteptări am eu, din punct de vedere literar, de la acest an și cam ce mi-aș dori să reușesc să fac în acest an. Bineînțeles, primul lucru pe care-l voi respecta în continuare este provocarea de pe goodreads, pentru că am observat că mă motivează. Voi păstra numărul tot la 40, pentru că din toamnă voi intra în clasa a doisprezecea și nu știu dacă voi avea, după, timpul necesar să mă ocup de citit intensiv sau de plăcere, deci voi păstra un număr care am văzut că e realizabil într-un an relativ liber.

Următorul lucru pe care aș vrea să-l realizez este să mă abțin din a mai cumpăra atât de multe cărți (zice Sara, care deja are planuri în legătură cu ce cărți vrea să-și ia, odată întoarsă la școală) și să mai scad din numărul de cărți necitite din bibliotecă. Se tot mărește și mărește, așa că pot doar să sper că voi reuși cumva să-i fac față. În general, vreau să mă apuc și să termin toate acele serii care mă așteaptă de luni întregi și pe care eu le ignor ca și copilul rău și nerecunoscător ce sunt (și ca și enumăr câteva: Harry Potter, Percy Jackson, Cântul vrăjitoarelor, Prin foc și sabie, Temeraire, Torente). 

Bineînțeles, vreau să continui cu blogul, pentru că este micul meu puișor și oricum am noi idei de subiecte pe care le pot atinge și de-asemenea, aș vrea să fac un tur al bibliotecii, deși cred că se va întâmpla în vacanța de primăvară sau vară, când o să am motiv să mut, din nou, toate cărțile de la gazdă-acasă. Mi-ar plăcea și ca, de-acum înainte, să traduc recenziile mele în engleză și să le postez pe goodreads, unde să fie centrul meu universal de lectură.

Vreau să-mi mai lărgesc universul meu de cititor, ceea ce înseamnă că vreau să explorez și să mai dau șanse unor genuri cu care nu sunt așa de familiarizată, în special SF, care cred că a fost cel mai neglijat până acum. De-asemenea, vreau să citesc niște cărți LGBTQ și să încerc și eu câțiva din autorii noștri români contemporani, care promit atât de multe. Pe scurt: să ies din aria cunoscută mie și să mă avânt în lucruri noi.

De-asemenea, poate, voi găsi curajul să particip la Serile de Carte ce se desfășoară din două în două săptămâni și sper că voi mai prinde lansări de carte, pentru că cele la care am participat până acum au fost... o experiență nouă și deschizătoare de minte. Plus, poate ajung și eu, într-un sfârșit, la târgul de carte pe care l-am ratat până acum din diverse motive.

Și cred că cam asta ar fi! Această postare a fost programată pentru că o să fiu destul de ocupată atât înainte, cât și după Anul Nou. Până atunci, să aveți multă, multă zăpadă, artificii colorate și frumoase și un An Nou fericit! V-am salutat și ne auzim la anu'! (ce-mi place să spun asta)



28.12.2014

Slujitorii regelui de Mireille Calmel (#1 Femeia pirat)


În primul rând îmi cer scuze pentru poza destul de lame pe care am pus-o, doar că îmi este prea lene să mai încerc. În al doilea... trebuia să termin cartea asta de citit acum ceva vreme, doar că am intrat într-un ne-chef și a durat mai mult decât mi-am dorit. Și că tot sunt la aspectul exterior al acestei cărți... Ce-i cu toate cărțile autoarei ăsteia de se simte nevoia să se pună o față ștearsă pe cer? Adică... serios. Poate că am observat eu asta mai târziu, dar??

 Ok, trecând la lucrurile serioase, această carte o urmărește pe Mary, care, pentru a-și putea ajuta mama și a avea parte de o educație bună, este nevoită să se prefacă că este băiat. Dar odată cu moartea atât a mamei, cât și a binefăcătoarei ei, Mary este nevoită să-și ia viața în propriile-i mâini și să se bazeze pe cunoștințele ei și pe spiritul înflăcărat pentru a supraviețui într-o lume care nu aruncă nici măcar o privire asupra celor cu care soarta nu a fost blândă.

Nici nu știu cu ce să încep, pentru că am atât de multe lucruri de spus despre cartea asta. Modul în care a fost scrisă... Este foarte rapidă, se trece imediat prin evenimente și prin ani, în general fiind descrise în detaliu exact lucrurile care nu au nici o importanță. Se trece foarte val-vârtej prin tot și este și un stil foarte simplu, care nu aduce nimic special. Doar acest prim volum conține aproximativ douăzeci de ani. Nu mi-a plăcut deloc asta, pentru că deși ajută la a te prinde în acțiune, te lasă gol, pentru că o acțiune nu poate fi pur și simplu, dacă nu există și personaje îndeajuns de îndreptățite ca să facă acea acțiune.

Iar din păcate, nu cred că am putut îndrăgi nici un personaj în mod special. Mary, cel puțin, este enervantă până în pânzele albe (do you get my joke?) și nu am putut să mă atașez de ea. A fost mânată mereu de sentimentele nepotrivite, alegerile ei au fost dintre cele mai egoiste și s-a dorit să fie un personaj feminin puternic, poate chiar demn de admirat, însă a fost mai degrabă o femeie fără sentimente și fără scrupule. Chiar și când se presupune că ea iubea sincer și fără limite, nu am putut simți acea dragoste, pentru că totul a fost prea grăbit ca să văd când și cum ar fi putut evolua relațiile dintre personaje în așa fel încât să se ajungă la anumite puncte. Aceasta este o plângere pe care o am pentru majoritatea personajelor. Și un alt lucru dezamăgitor a fost faptul că toate personajele masculine au fost trase la indigo, nu a fost nici o diferență între ei. Toți se îndrăgosteau de o trăsătură a lui Mary, îi aflau secretele și dintr-odată o adorau fără limite. Înțeleg că s-a dorit să fie ideea de femeie fatală, dar îmi vine greu să cred că toți râvneau la aceeași femeie. Și aici o să pun un mic spoiler, pentru că într-atât de puțin îmi pasă de această carte: până și un bărbat proaspăt căsătorit, fericit și care-și iubea soția, ar fi luat-o pe Mary în schimb dacă s-ar fi putut. Ceea ce mi s-a părut obositor și repetitiv și nasol de la un anumit punct al poveștii. Singurul personaj care mi-a plăcut a fost masculin, un tânăr care este foarte misterios, dar și puternic și care are o personalitate foarte, foarte interesantă, deși presimt și instinctul strigă în mine că o să mă dezamăgească și acesta.

Ideea și misterul care învăluie întreaga poveste sunt interesante și chiar aveam mari așteptări. S-ar fi putut face, însă, mult mai multe lucruri cu ea. Autoarea a încercat să păstreze unele repere istorice care însă mai mult au încurcat-o în a spune povestea.

O anumită persoană franceză, pe spatele cărții, susține că Mireille Calmel este următoarea regină a genului istoric, deși simt că acest lucru este foarte departe de adevăr. Îmi pare rău, nu am nimic cu această autoare sau cu acest gen, dar se puteau face mult mai multe și mult mai bine. Adevărul e că sunt dezamăgită. Ideea de femeie-pirat mi s-a părut intrigantă și până pe la jumătate, cartea a fost chiar acceptabilă, după care totul a început să meargă în jos. Și repede, pentru că nici atunci nu a reușit să se liniștească un pic. Aveam impresia că sunt mereu alergată în timp ce citeam și mi-aș fi dorit să pot savura o lectură care aducea în scenă unul din visele copilăriei mele.

Volumul se termină cu un mare cliffhanger, dar am decis că nu voi citi și următoarele cărți din serie. Am sfârșit obosită și frustrată la sfârșitul acestuia și nu cred că se merită să trec prin astfel de lucruri, mai multe ture la rând. Nu regret în mod neapărat faptul că am cumpărat-o, dar mă bucur că am luat-o de la anticariat și nu am dat prețul integral. Sunt destul de sigură că dacă aș fi fost la începuturile male de cititoare „serioasă” (adică cititoare cu unele pretenții de la ce citesc), aș fi apreciat cartea asta mai mult, dar așa nu sunt decât meh.


2/5

- Fata mea, tu ești bărbatul vieții mele!

Ia educația ce ți se oferă, și nimeni, niciodată, nu va deveni stăpânul tău.

Personajul acesta câștigase prestanță și încredere în sine, dar, pentru Mary, deveni însuși simbolul a ceea ce trebuia să ucidă ca să poată trăi.

- Și cum rămâne cu făgăduiala ta?
- Făgăduielile nu-i leagă decât pe cei care cred în ele.

Oare poți fi nefericit pentru că aceia pe care-i iubești sunt fericiți?

I se spusese că era destul de drăguță ca să aibă întreaga lume la picioare. Era gata să încerce.

Ai grijă să nu pierzi totul din dorința de a câștiga prea mult.

Indiferent dacă ai de-a face cu prieteni sa cu dușmani, important ți se pare doar să rămâi în viață la terminarea luptei.

Ea continua să creadă că norocul nu însemna nimic fără voința ei neclintită.

Respectul e ca și încrederea:  trebuie să-l meriți și să-l câștigi.


Aș mai fi postat o recenzia la Misterul de Crăciun de Jostein Gaarder, doar că nu am avut cine știe ce de spus, deci am preferat să las o scurtă recenzie pe goodreads și să nu mă chinui cu traducerea. Nu cred că o să mai încep vreo nouă carte cât de curând, poate abia după Anul Nou. Nu știu sigur, poate că o să mă apuc de acea carte pentru școală (oups), dar chiar nu știu. Sper să mai revin cu măcar o postare până se schimbă anul, dar o să fiu destul de ocupată în acea perioadă de timp, deci din nou, nimic nu e sigur. Sper că v-ați bucurat din plin de cele trei zile ale Crăciunului și că vă veți face toate poftele în vacanța asta și de-acum încolo!

24.12.2014

Mailbox #7 + Pălăvrăgeli


O să încep prin a pune o poză festivă, pentru că am ajuns și în Ajunul Crăciunului, deși nu o simt și soarele de-afară nu dă semne că ar știi în ce perioadă ne aflăm. Dar hey, iată că s-a împodobit bradul, au fost cumpărături de cadouri și cumva, fie că ne vine să credem sau nu, tot am ajuns aici. M-aș fi dorit să mai ajung să public măcar o recenzie de la ultima mea postare, dar odată cu vacanța am intrat și într-un reading slump, peste care sper că voi reuși să trec... în curând. Până atunci, vă voi prezenta cărțile care au ajuns pe rafturile mele, de la ziua mea încoace. Am vrut să scriu această postare pe la începutul lunii decembrie, dar am zis să aștept până după ce primesc cadourile de Crăciun (eram 100% sigură că o să se afle și cărți pe-acolo), așa că iată-mă. Mda, la mine moșu' a fost harnic și a sosit mai devreme. Fără să mai ocup timp și spațiu aici, voi începe cu prezentarea cărților! Pozele au fost făcute în două reprize, deci variază în luminozitate/calitate.


Primele cărți au fost cele 5 din seria principală Percy Jackson, pe care le-am cumpărat de ziua mea, ca și cadou de la părinți, care însă au sosit mai târziu decât chiar ziua mea, deci nu au apărut în ultimul post mailbox. Mi le-am dorit foarte, foarte mult, însă odată ce le-am avut, nu am mai avut entuziasmul necesar să încep să le citesc. Mă bucur totuși să știu că sunt acolo, pe raftul meu, și așteaptă doar starea necesară să le citesc.


Am vorbit în mai multe rânduri pe blog despre cât de mult mi-a plăcut seria Legendele clanului Otori, așa că atunci când am aflat că mai există după cele trei care sunt traduse în română, am plâns în frustrare și mi l-am cumpărat, în engleză. Mi-a plăcut mult, deși sincer vă recomand să vă opriți la trei volume. Don't go through the heartache. După cum vedeți, cartea respectivă a fost destul de... chinuită de către mine, însă mă bucur enorm că o am în bibliotecă și că am ajuns să o citesc totuși. Am vorbit mai pe larg de această serie în general și de această carte în special aici. 
Pe urmă am fost pe la un supermarket odată și am văzut o grămadă de cărți din colecția Adevărul la un preț foarte bun și am fost foarte, foarte fericită să regăsesc pe-acolo și Elevul Dima dintr-a șaptea, pentru că mi-a plăcut extrem de mult când am citit-o, însă era împrumutată. Faptul că acum am propria mea copie a cărții mă bucură. 
Iar de Cărțile pe față am vorbit într-un post special. A fost lansare de carte la Brașov, am reușit să mă conving să ies din casă, și am și cumpărat această carte. Meh.



Aici nu am foarte multe de spus. Mi-a plăcut singura carte pe care am citit-o din această serie, așa că am început să le cumpăr pe toate cu ziarul cu care apar (al cărui nume nu-mi vine acum în minte). Nu am citit încă nici una din cărțile din această poză, însă sper să-mi placă la fel de mult cum mi-a plăcut și cea despre Caterina de Medici. Încă nu pot să trec peste cât de superbe sunt coperțile.


Aici nu mi-au mai încăput cărțile pe masă, hah. Seria Regii blestemați, de care foarte multă a fost entuziasmată în general datorită legăturii pe care aparent o are cu Game of Thrones. Eu am zis doar că se merită să le iau, odată cu apariția la ziare, așa că hello serie cu coperți frumoase! Nu am citit nici o carte din această serie, însă cândva o să mă apuc de ele, pentru că chiar am chef de niște cărți fantasy, după ce am văzut ieri partea a treia a Hobbitului, la cinema, pe care apropo, am adorat-o. Ador să merg la cinema, iar faptul că am fost 20 de oameni și majoritatea am discutat după a fost o experiență foarte faină. Oups, I'm rambling.


După am avut parte de un weekend prelungit foarte fain. Regina diavolului a fost un cadou din partea Katerinei, căreia îi mulțumesc și aici și căreia o să-i mulțumesc mult timp de-acum încolo, cel mai probabil. Cartea are o copertă foarte faină, povestea este la același nivel, iar o recenzie se găsește aici.
Și, nu cred că foarte multă lume știe asta, dar Alice în Țara Minunilor este cam ideea mea preferată, ador tot ce ține de această poveste, iar când am dat peste toată colecția de lucrări ale lui Lewis Carroll, în engleză, la un preț foarte bun, nu m-am putut abține. Știu că nu se vede, dar cartea este uriașă! Are și ilustrații, unele foarte faine, altele ciudate, dar all in one, mă bucur foarte mult că o am acum pe rafturile mele. Nu este în cea mai extraordinară stare, dar când m-am plâns eu vreodată de așa ceva?


Nu am luat chiar în cea mai faină ordine cărțile, dar mă rog. Cutia răului a fost un cadou de ziua mea, iar faza amuzantă e că eu nici nu am realizat că urma să fie un cadou, când o prietenă m-a sunat și mi-a zis că e la un târg de carte și că o să-mi spună niște titluri și să-i recomand eu unele care sună bine sau care știu că-s bune. Hello, pretty book pe care, din nou, încă nu am citit-o. Cercul minicinoșilor reprezintă lectura mea dinainte de culcare de ceva vreme, pentru că, ei bine, sunt povestiri filozofice culese din întreaga lume. Profesoara mea de română a tot recomandat-o anul trecut, iar anul acesta și profesoara de literatură universală, și cum ador ambele ore, am zis că trebuie să am și eu această carte, așa că doar m-am dus în librărie și mi-am luat-o. Ador coperta cu tot ce am în mine.


Anticariatele sunt mină de aur. Mai degrabă de cărți interesante și ieftine, ceea ce uneori e chiar mai bine. De obicei merg cam săptămânal la anticariatul meu preferat. Bineînțeles, nu mereu sfârșesc prin a cumpăra ceva, dar tura trecută am fost foarte fericită să găsesc aceste două cărți. Ochii dragonului, despre care știu doar că se presupune că are un dragon și că autorul a scris-o special pentru fiica sa și din cât am răsfoit-o, pare destul de interesantă. Slujitorii regelui este cartea pe care o citesc momentan și am luat-o doar pentru că era undeva pe la 5-6 lei și am zis că și dacă nu-mi place, nu pierd mare lucru. Până acum este okay, dar îi voi scrie o recenzie atunci când o voi termina. Am fost foarte interesată de ideea de femeie-pirat, adică... visele copilăriei mele!


În clasă facem o chestie foarte drăguță, cea cu Secret Santa, iar anul acesta moșul meu secret mi-a dăruit Îmblânzitorul apelor de A. R. Deleanu și sincer eram foarte, foarte entuziasmată să mă apuc de carte... până am mers la o întâlnire cu autorul. Acum a mai scăzut pe lista mea de priorități, dar e bine că e acolo. Chestia cu lady boss e un... fund de căni? Zău că nu știu cum se numesc, însă a fost cadou de la boboaca mea și mi se pare o chestie foarte drăguță. Îmi fac statutul cunoscut.




Și ultimele cărți pe care le am de prezentat în acest post sunt.... Urzeala tronurilor de George R.R. Martin, prim volum împărțit în două cărți, plus acel semn de carte sub formă de carte, care este absolut a.d.o.r.a.b.i.l. Aproape am murit când am văzut aceste cărți, iar recunoștința zboară către minunații mei nași (de la școală, nu nași ca gen oamenii care m-au ținut la botez). Nu o să mă mai gândesc mult la acest cadou sau la ei, pentru că o să plâng de fericire. Cana este un cadou de la cea mai bună prietenă, iar lucrul adorabil: inima, atunci când adaugi ceai fierbinte, se face roșie. O ador.

Cam astea sunt toate cărțile! Am hotărât acum câteva săptămâni că nu îmi voi mai cumpăra decât cărți pentru care inima mea urlă și mă voi axa pe a le termina pe cele pe care le am deja pe rafturi, pentru că încep să se tot adune și să se adune și eu nu știu cum să fac față la cât de încet citesc. Am avut parte de o surpriză foarte drăguță și amuzantă din partea verișoarelor mele, care deja m-au etichetat ca fiind o fată rea.



Cred că anul 2014 a fost unul dintre cele mai bune pe plan personal. Am întâlnit persoane minunate cu care am început să leg niște prietenii frumoase, am scris foarte mult, atât pentru propriile mele povești, cât și fanfictionuri. Am devenit mai încrezătoare pe modul în care arăt, am ajuns să-mi apreciez trăsăturile bune și am încercat să-mi corectez defectele... pe cât posibil. Am început acest blog, ceea ce m-a făcut să citesc și mai mult, am rafturi în cameră și am devenit mai sociabilă. Bineînțeles, nu am nevoie de un an nou pentru a apuca să schimb lucruri la mine și mi-a luat puțin să realizez asta. Practic, încerc să devin cea mai bună variantă a mea posibilă, deși mai e mult de lucrat. Vreau să mulțumesc tuturor oamenilor care mi-au citit blogul, care au vorbit cu mine, sau și persoanelor care pur și simplu acum dau click pe această pagină, pentru că sunteți cu toții minunați și ați ajutat și voi enorm în a-mi face un an fain. Devin super emoțională și am un discurs lacrimogen, deci mă voi opri aici. 


Mascota blogului, cactusul Resfeber, vă urează un Crăciun fericit, iar eu alături de el sperăm că veți avea parte de niște zile frumoase. Distracție plăcută, mâncarea să vă fie delicioasă și curtea, în curând, plină de zăpadă! Eu cred că voi reveni cât de curând cu o recenzie.

15.12.2014

Regina diavolului de Jeanne Kalogridis


Se pare că în ultima vreme sunt destul de interesantă de romanele istorice pe care apuc să pun mâna și este o coincidență amuzantă și drăguță că ultimele mele lecturi în acest gen sunt ambele despre Caterina de Medici (uriașe mulțumiri în direcția Katerinei pentru că mi-a dăruit această carte!). Cunoscută sub o grămadă de alte nume, printre care și regina diavolului, de ce nu, ea este cea din spatele masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu, care a sfârșit cu moartea a o mie de oameni și cu schimbarea dinastiei Franței. Poți citi recenzia la cealaltă carte aici.

Chiar mi-a plăcut cartea asta și în special mi-a plăcut faptul că i-a fost prezentată viața încă de pe vremea când era doar o copilă care trăia la Florența, sub protecția mătușii sale (pe care apropo, am adorat-o cumplit), dar niciodată cu adevărat în siguranță, în mijlocul unui război civil, fiind nevoită chiar să devină prizonieră pentru mai mulți ani. Însă îi vezi toate treptele evoluției, modul în care a trebuit să accepte deciziile pe care alții le luau pentru viitorul ei, modul în care a devenit rece și calculată, gata să sacrifice orice pentru tot ce i se părea că e mai bine. O vezi devenind regina care trebuie să fie îndeajuns de cumplită încât să asculte alții de ea, dar îndeajuns de blândă încât să primească iubirea și adorație de care un monarh are nevoie pentru a domni în liniște.

Îmi place de Caterina de Medici ca figură din istorie în general, dar îmi place în mod special atunci când este prezentată în cărți care folosesc narațiunea la persoana întâi. Mă simt mai aproape de un personaj care altfel nu e nimic altceva decât un portret inexpresiv dintr-un lung șir de conducători. O admir pentru determinarea ei, pentru disperata căutare pe urmele iubirii și fericirii. A fost cea mai umană dintre toți, în nevoile ei egoiste și deceziile înțelepte, care însă au dus la consecințe atât de nedorite de către regină. O iubesc atât ca o conducătoare a Franței care a dorit binele țării care a adoptat-o și a familiei ei, cât și ca femeia care a supraviețuit într-o societate în care bărbații adorau să calce în picioare femeile.

Însă această carte este mai degrabă despre o Caterina mistică, Caterina astrolog și Caterina care crede în magie. Aici, istoria este în strânsă legătură cu practici „diavolești”, cu sacrificii de sânge și cu talismane magice. Aici, viața poate fi cumpărată de la demoni și dată celor care sunt îndeajuns de curajoși să facă alegerea corectă. Încă nu știu exact dacă mi-a plăcut acest aspect sau nu, deși a fost destul de ciudat. Povestea, actuala și adevărata poveste, își pierde din realism atunci când adaugi astfel de detalii, iar din păcate eu caut ceva real în toate cărțile pe care le citesc.

Dar Regina diavolului m-a făcut să simt ceva, m-a făcut să mă gândesc la situația personajelor și să o analizez de-aproape. M-a absorbit în toate acele întâmplări, m-a lăsat fără aer și doritoare de mai mult, chiar dacă știam deja ideile principale. M-am simțit de parcă aș alerga împotriva timpului, cu speranța că voi ajunge la sfârșit înaintea poveștii, pentru că poate-poate aș fi reușit să schimb ceva. A fost genul acela de lectură intensă, care te face să uiți că citești și care te face să te gândești numai la ce urmează atunci când nu citești.

Stilul autoarei este de-asemenea potrivit acestui tip de roman. Poate un pic mai simplu decât m-aș fi așteptat, a fost evident însă că autoarea și-a făcut temele, astfel încât termenii folosiți în domeniile astrologiei și vieții regale au fost impresionanți. De asemenea, pentru scenele triste (pentru că din păcate, atât de puțini monarhi au reușit să fie cu adevărat fericiți), am simțit durerea la fel de puternic ca și prima oară când am aflat despre ele, pentru că chiar și cu un stil simplu, ceva s-a mișcat în mine. Am putut să simt aceleași sentimente oneste și puternice de care sufereau și personajele; cumva s-a creat o legătură între mine și poveste. Și chiar și acum, după ce am terminat de citit cartea, sunt blocată. Au existat însă câteva detalii care nu mi-au plăcut, în ultima parte a cărții, iar cred că ăsta a fost principalul lucru care m-a dezamăgit la această carte: finalul. Aș putea să mă plâng de acele detalii, însă nu sunt așa de importante ca lucrurile bune pe care această carte le-a adus în lume.

Caterina de Medici are iubirea și admirația mea, și la fel și această carte, pentru că a reușit să o arate pe regină într-un mod reușit.

4/5

Vărul meu spunea adesea despre mama lui că e „cel mai aspru bărbat din familie”.

Ochii diavolului, îmi venea să spun, dar poate că trebuia să spun ochii Domnului. Pentru că diavolul poate să te înșele și să te ispitească, dar numai Dumnezeu împarte moartea și numai El poate să facă un om să sufere pe vecie.

Nimeni nu era mai loial decât el celor pe care-i iubea. Și sunt mulți care nu-s lângă el, dar ar fi trebuit să fie.

- Înțelegi că e posibil să fii bun și totuși să-ți distrugi dușmanii? Că, uneori, ca să-ți aperi propriul sânge, trebuie să-l verși pe-al altora?

Învățasem un lucru fundamental despre crime: chinurile victimei sunt scurte și trecătoare, dar ucigașul suferă pe vecie.

Posezi o inteligență neobișnuită pentru un bărbat și nemaiîntâlnită la o femeie.

- Te sperie viitorul. Dacă ești speriată, nu ai puterea să-i supraviețuiești.

Statuia își întindea aripile protectoare peste rănile întregului oraș.

Condițiile captivității mele fuseseră mult îmbunătățite, dar continuam să fiu o prizonieră a politicii.

Nu eram în termeni prea buni cu Dumnezeu, dată fiind lecția pe care o învățasem de timpuriu, cum că Universul nu e un loc unde să găsești dreptate sau ocrotire.

Poate că pentru noi o fi existând în Iad vreo pedeapsă mai blândă.

Domnul ne aude rugăciunile. Nu am avut curaj să-l întreb dacă le aude și diavolul.

 Numai inima cea mai puternică și mai iubitoare e în stare să dea piept cu forțele Întunericului de dragul celor pe care-i iubește.

La momentul actual sunt prinsă între mai multe cărți și oscilez mai mereu cu citirea lor. Încep să-mi fac planul de lecturi pentru vacanța de iarnă, dar ca orice plan al meu, sunt sigură că o să eșueze. Oricum, cartea de care am hotărât să mă apuc acum este Slujitorii regelui, primul volum din seria Femeia pirat, de Mireille Calmel, pentru că recenzia mai puțin bună a Leontinei nu m-a putut ține deoparte când am găsit-o super ieftină la anticariat. Sunt curioasă, și surprinzător, am așteptări destul de ridicate. Să vedem ce-o să iasă. Voi ce mai citiți? ~

12.12.2014

Problemele cititorilor



Îmi place să fac lepșe, îmi place să văd alte persoane făcând lepșe, așa că am decis să fur una de pe booktube și să o traduc și să o aduc și pe blogosfera noastră mică, în speranța că poate sunteți interesați. Dacă cumva această leapșă a mai fost tradusă, atunci îmi cer scuze și spun doar că nu a ajuns până la mine sau oamenii pe care-i urmăresc. Aici este videoclipul cu tag-ul în varianta sa originală.

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură?
De obicei merg după chef, în cea mai mare parte a timpului. „Oh, cartea asta pare interesantă și parcă și am chef de ea”, atunci o citesc. De asemenea, atunci când îmi pun în minte să citesc o anumită carte, de obicei o și încep cam imediat, pentru că vreau să-mi demonstrez că am motivația necesară ca măcar să încep o carte pe care vreau să o citesc.

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu-ți place. O lași baltă sau continui să citești?
De obicei continui să citesc, pentru ca măcar timpul pe care l-am investit până acum să nu se ducă la gunoi. Și așa măcar pot să scriu o recenzie groaznică cărții respective, știind toate detaliile și părțile cărții respective. Poate doar îmi și place să mă fac să sufăr singură. 

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, dar atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus să le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă? Și dacă da, cum?
De fapt, eu mi-am propus să citesc 40 de cărți anul acesta. Puține după marea majoritate, multe după alții. Și am și reușit să ating acest număr undeva prin septembrie-octombrie, cred? Lucru care mă face foarte mândră, este cred cel mai bun an al meu din acest punct de vedere, și întoarcerea la citit constant este mai mult decât binevenită! Acum mi-ar plăcea să ating 50, și tot ce fac pentru asta e să tot citesc cam în orice moment pe care-l găsesc liber și nu-l dedic internetului sau școlii.

4. Coperțile unei serii care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi?
Meh. Am dat și peste lucruri mai rele, și cu piața de carte pe care o avem în România, știu că nu-mi permit luxul de a face mofturi. O bibliotecă arată frumos dacă e plină cu cărți: mărimea sau coperta sau ediția acestora cred că contează cel mai puțin. Plus, atâta timp cât pot continua niște cărți care-mi plac, mai contează aspectul acestora?

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine totuși împărtășești opinii asemănătoare?
Mama în mare, pentru că deși în jumătate din cazuri nu prea știe despre ce vorbesc, măcar mă mai ascultă din când în când atunci când vine vorba de cât de frustrante sunt unele cărți sau personaje, iar dacă am citit aceleași cărți, tindem să avem aceleași preferate și să împărtășim opinii asemănătoare. 
Și posibil și Katerina, deși încă încerc să o conving că The Night Circus nu e YA.
Singurele cititoare pe care le mai am prin jurul meu sunt verișoarele mele, care deși îmi apreciază gusturile „mișto” în cea mai mare parte a timpului, tot au unele rețineri atunci când arunc cu cărți în direcția lor generală.

6. Citești o carte și ești aproape de a începe să plângi în public. Ce faci?
La naiba, plâng! Dacă faptul că un scriitor e atât de minunat încât să mă facă să simt îndeajuns de puternic ca să plâng, atunci e o adevărată onoare să plâng când simt nevoia să o fac. Nu prea-mi pasă oricum de părerea generală a oamenilor din jur, plus că dacă aș vedea o altă persoană făcând același lucru, i-aș oferi un șervețel și aș ruga-o să-mi spună titlul cărții și autorul.

7. Ultima carte dintr-o serie care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Cauți rezumate? Plângi în frustrare???
Aștept ani de zile ca să o recitesc, cu frica că la a doua lectură nu-mi va mai plăcea seria la fel de mult ca prima oară și în cele din urmă recitesc volumele anterioare, pentru a avea o experiență întreagă în lumea pe care autorul s-a chinuit atâta să o creeze pe parcursul a mai multe volume.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos, „nu” atunci când te întreabă?
Urăsc să fiu rea cu lumea din jur, așa că prefer să bag o minciună inofensivă de genul „Scuze, nu e cartea mea” sau „Am promis că i-o dau verișoarei/mamei după” și după uită amândouă părțile de orice fel de împrumut. DAR de cele mai multe ori îmi împrumut cărțile pentru că-mi place să vorbesc despre ele cu oamenii din jurul meu.

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?
Mă forțez să citesc. Știu că poate nu e cel mai înțelept lucru de făcut, dar dacă aștept să-mi vină mie cheful, s-ar putea să dureze și ani. Mă cunosc și știu că trebuie doar să fac un efort acum, ca să mă bucur de rezultate mai încolo. Incluzând cititul.

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești! Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?
În mare parte, nici una. Foarte rar îmi cumpăr cărți de cum apar, deși s-ar putea să fiu entuziasmată de o carte mai veche, de care tocmai am auzit, însă de cele mai multe ori aștept. Mai ales în ultima vreme, de când am decis că ar trebui să mai micșorez cărțile necitite din rafturile bibliotecii mele.

11. După ce ți-ai cumpărat cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va mai trece până când chiar vei începe să le citești?
Luni și poate chiar ani. Niciodată să nu vă încredeți în Sara când spune că „abia așteaptă să citească o carte”. Se minte. Personalitatea ei va zbiera în direcția opusă și dusă ideea de a citi o care imediat ce a cumpărat-o va fi. 

Reguli nu  cred că sunt eu în stare să pun, însă tot ce spun e că sper că vă veți distra făcând această leapșă la fel de mult cum m-am distrat și eu! Mi se pare drăguță tare! O pasez mai departe celor mai puțin norocoși care poartă numele de: Leontina, Katerina, Anca, Chuky, Oana, bobiță și furelise, dar poate să o ia oricine o dorește. Cam atât am avut de spus în postul ăsta, deci bucurați-vă de luminițele de Crăciun până la postul următor!

08.12.2014

My true love gave to me


(imaginea nu îmi aparține)

Ok, am citit această antologie de povestiri de Crăciun din două motive. 1) Am vrut să o citesc în această perioadă, în speranța că mă va încălzi pe dinăuntru și mă va face mai entuziasmată. Și 2) Cartepidemia a desemnat-o ca și cartea lunii decembrie, și cum în lunile trecute nu am putut participa, am fost entuziasmată să văd că această carte a fost aleasă. 

În mare, știți că eu nu prea sunt de partea genului YA și nici nu apreciez prea mult autorii care îmbrățișează acest gen și încerc să mă țin cât mai departe, ca să nu fiu răutăcioasă. Nu pot să spun că aici a fost o mare excepție, doar că... din când în când, lecturile mele trebuie să fie mai diversificate. Plus, nu am citit încă nimic de la nici unul dintre autorii prezenți în această antologie, și am zis că nu pot judeca fără să am măcar o bază cât de firavă. Așa că am preferat să cunosc acești autori prin prisma povestirilor lor, deși acum nu știu dacă a fost un lucru bun sau rău. Adevărul e că, scriind povești scurte, ai destul de multe dezavantaje pe partea de dezvoltare a personajelor și tinzi spre sfârșituri grăbite. Iar din păcate eu nu am apreciat asta la cam nici unul dintre autorii prezenți.

Dar voi începe cu începutul. Nu voi vorbi neapărat separat despre fiecare povestire în parte (pentru că sincer, postul ăsta ar ajunge la lună probabil), însă am rămas cu niște idei generale și cu niște puncte mai puțin plăcute unde voi fi totuși nevoită să intru în mai detaliu. 

În primul rând, unele povestioare mi-au plăcut chiar foarte mult, în timp ce altele nu au fost nici măcar la nivelul de fanfiction dezamăgitor. Acel spirit al Crăciunului s-a simțit în foarte puține dintre ele, deși cam toți au încercat să-l integreze prin fapte bune, realizări picate din cer și-așa mai departe, puțini au fost în stare chiar să prindă esența aceea magică a iernii în general și a Crăciunului în special.

A fost interesant, dar și puțin ciudat, modul în care genurile s-au combinat. Bineînțeles, a fost young-adult, dar faptul că se trecea de la un fantasy în care personajul principal este fata lui Moș Crăciun la o tipă blocată în cămin pe parcursul vacanței a fost... ceva nou, cu care nu am fost obișnuită. Însă, adevărul e că, în cea mai mare parte a cazurilor, au reușit să mă prindă. Faptul că știam că sunt relativ scurte doar au ajutat să le suport pe cele groaznice mai ușor și să trec peste pierderea celor bune mai repede. Au fost unele povestiri care nu au făcut altceva decât să arate niște adolescenți doritori de băuturi și petreceri, dar de cele mai multe ori relațiile dintre personaje au fost îndeajuns de plăcute și drăguțe încât să se treacă, puțin, cu vederea acest fapt. 

Am fost extrem de entuziasmată când am aflat că e și o poveste queer și am fost dezamăgită după, când am observat de fapt că nu e nimic din ce mă așteptam. Însă personajele în cea mai mare parte a timpului au fost toate interesante, drăgălașe dacă nu, și mi-au plăcut mult și băieții (pentru că, bineînțeles, fiind povești de dragoste, trebuia să-mi placă de persoanele care împart iubire). 

Cartea a fost tradusă și în română de curând. Dintre povestiri, cel mai mult mi-au plăcut: Mă vei găsi în Polaris; Este un miracol de Crăciun, Charlie Brown și Bine ați venit în Christmas, California. Una în alta este o carte drăguță și potrivită pentru această perioadă și m-am bucurat citind povestioarele, chiar și cu minusurile pe care le-a avut. Mai degrabă un 3.5, dar totuși mai aproape de 3 decât de 4.

3/5

No one would believe me. That's when I realized everyone had already made up their minds about me. Why disappoint them?

"Are you trying to fix me?"
"Why? Are you broken?"

I was wrong. I've been wrong for years. Being wrong feels amazing.

But people don't need to remember how it felt to be happy and safe in the past. They need to have hope that they can get there again in the future.

I've had people around my whole life to make things special for me even when I didn't notice it.

If you just want to get away, any ticket will get you there.

I sang for all the people who couldn't sing anymore. I sang because not singing would never bring them back, but singing might make us all remember.

Live bitter, so the crows will have no taste for you when you're dead.

The thing about having friends who are as close as blood, as true as your own heart is you don't bother much with other people.

Some kinds of misery make you hate the world, but some kinds make you hate yourself.

Would she become numb to wonder, if this kept up, as she once had been to misery?

03.12.2014

Legendele clanului Otori


Am semi-terminat cu această serie pe următoarele câteva luni, cred. Mai am o singură carte de citit, care însă prezintă evenimentele dinaintea liniei de narațiune principală, și nu sunt extrem de interesată în asta. Cred că am vorbit destul de mult și despre seria asta pe blog, sau cel puțin am încercat să fac asta, pentru că pentru mine este una dintre acele cărți care reușesc să-mi implanteze imagini puternice atât în memorie, cât și în inimă.

Însă acum în general o să vorbesc despre al patrulea volum, The Harsh Cry of the Heron, care însă nu este tradus în română. Acțiunea este plasată la 17 ani după primele trei volume, deci este un time-skip destul de mare. Asta nu a fost atât de problematic, pentru că eram foarte entuziasmată să-mi revăd personajele mult iubite și să aflu mai multe despre ele și despre viața lor. Personajele noi care sunt introduse sunt destul de interesante, deși nu am reușit să mă atașez de nici unul dintre ele așa cum aș fi sperat că o să fie cazul. Am rămas totuși fidelă personajelor vechi, care însă nu îmi mai erau deloc familiare. Am impresia că autoarea mi-a distrus personajul preferat. Au fost atât de multe decizii greșite care au fost luate, atât de multă nefericire și absolut nimeni în cartea asta nu-și găsește fericirea. Vă rog data viitoare când mă hotărăsc să-mi ruinez viața din cauza unei cărți, să mă opriți.

Acțiunea este totuși destul de interesantă, este alertă și te prinde destul de repede. Din păcate, cartea este cam lungă, și pentru că lipsa de pagini părea să preseze, destul de multe lucruri au fost lăsate cu un semn de întrebare sau în ceață totală. Aici am impresia că ar fi fost mult mai potrivit ca întreaga carte să fi fost împărțită în alte două cărți, ca să fie mai dezvoltat sfârșitul. Abia după ce mă obișnuisem cu cărți care să-mi dea exact ce-mi doream, vine acest volum și mă aduce din nou la nivelul de „sfârșit nesatisfăcător”, despre care vorbeam mult prin primăvară-vară. E adevărat, unele lucruri mi-au plăcut, altele deloc, însă una peste alta, am fost destul de dezamăgită. Nimeni nu  primește fericire sau liniște sau... nu știu, ceva bun! Și ăsta e cel mai frustrant lucru, că răscolește în mine adevărurile umane de care nu am nevoie să fiu reamintită.

Dar cred că dacă e ceva ce mi-a plăcut, a fost cu siguranță viziunea personajelor asupra lumii în care trăiesc. Fiecare o are pe a sa, și a fost fascinant să observ modul în care sentimente și moduri de trai pot influența decizii care să schimbe o balanță și așa destul de fragilă. Deși tot nu pot să cred cât de multe lucruri sunt încă nerezolvate, nespuse...

În cele din urmă, seria ca un întreg primește 4.5, iar acest ultim volum doar 4, mai mult din cauza acestor lipsuri și schimbării majore nedorite și fără sens, dar în amintirea iubirii mele pentru primele trei volume, simt nevoia de a urla totuși încă dragostea pe care o am pentru serie. Mi-a plăcut foarte mult și încă o recomand și are un loc special în inima mea.

- : : - : : - : : - : : - : : - : : - : : - : : -

He did not think he could survive her death, her loss; nor could the country.

"No one is immortal. Death waits for me as it does for everyone."

He recognized the courage it took to face the world unarmed, and saw that the decision not to kill might be far harder than the decision to kill.

But who can save anyone from the journey that fate maps out at birth?

There is no hell other than that which men make on earth.

"Everything you do is done in haste."
"That is because I know my life is short. I have so little time to achieve what I have to."

Anything that avoids war is wise.

It is the very nature of our society. We fight until we tire of war, and after a few years, we tire of peace and so we fight again.

When the balance is lost and the male force dominates, war is inevitable.

To know the worst is to know how to go forward.

The gods punish the people for the wickedness of the ruler.

It's so easy to become evil.


Momentan citesc My true love gave to me/Dragostea mea mi-a dăruit, pentru Cartepidemia (în sfârșit citesc și eu ceva din ce trebuia să citesc) și este okay. Potrivită pentru perioada asta și am nevoie de ceva să-mi încălzească inima de gheață care încearcă să se bucure de Crăciun.
Și dacă vreți cum de literatura încă trăiește, trebuie neapărat să vedeți acest wrap-up, față de care eu îmi părăsesc toate speranțele și plâng pentru timp liber. Katerina este o |zeiță| și gusturile ei sunt nectarul divin. Ce mai faceți pe pagina mea? Check her out <3

01.12.2014

November Wrap-Up



Abia după ce am adăugat poza asta am realizat că am una foarte drăguță, făcută de mine, din Cărturești, dar mi-e prea lene să o mai schimb, deci probabil că o să o folosesc la decembrie. Din păcate, luna noiembrie a fost reușită pentru mine doar din anumite puncte de vedere, nu sunt foarte mândră de mine... Pentru că am citit doar două cărți: una pentru școală și una care era mai mult interactivă și simplă, deci nimic foarte greoi. Am început însă destul de multe, în speranța că le voi și duce la capăt, dar m-a prins o nouă lună și nu prea s-a întâmplat ce am sperat. Ei, asta e. 

  1. Țiganiada de Ion Budai Deleanu. Uhm, nu cred că mai trebuie să spun ceva aici? Destul de clar că a trebuit să o citesc la română și ei bine, m-am cam chinuit să o duc la bun sfârșit și ultimele 50 de pagini au fost o mare confuzie, dar asta e! I-am dat 2/5 pentru că Orașul Oaselor a fost mai rea până și decât cartea asta. 
  2. Cărțile pe față de Victor Miron, care nu e chiar considerata o carte? Adică nu știu ce să cred, bineînțeles că este o carte, dar nu intră exact în zona mea de book-comfort? Adică nu i-am dat un rating, dar am vorbit câte ceva despre ea în această postare.
Am avut teze și alte lucruri, deși asta e încercarea mea de a mă scuza față de lipsa mea de activitate livrească. Adevărul e că am avut destul timp, dar l-am irosit făcând cu totul altceva în afară de ce ar fi trebuit. Aș fi putut termina multe din cărțile începute, dar nu am fost în starea necesară. Ei, eu sper doar ca decembrie să fie un pic mai reușit din acest punct de vedere. 

Sper că totuși v-ați petrecut această zi liberă într-un mod plăcut! Eu am avut un weekend minunat, plin de râsete, zăpadă, jocuri video, prăjitură și iubire. Which was pretty much perfect = friends make me cry. 

05.11.2014

Despre povestea mea Nanowrimo și cum încep să primesc trăsăturile zodiei mele



Title: Inconsolable
Genre: Fantasy
Author: teavious

Every year, the search starts. It’s been tens of kings up on the throne, wanting the same thing, sending people to bring it to him, never seeing those people alive again. But it still goes on. The promise of everlasting magical power, eternal life and immense knowledge is worth more than whatever human sacrifices. 
Every year, people from the whole empire meet, train and leave in a quest, all in the name of the king and of a god that done nothing to protect those before them. 

Ăsta este synopsis-ul oficial. Este, bineînțeles, o poveste fantasy, însă accentul principal nu este atât pe magie, cât pe personaje. Și tot ce pot să zic e că am niște personaje feminine care ar putea deveni regine la fel de ușor precum zici Sara. Adică sunt foarte, foarte mândră de copilașii mei și sper ca, la final, și ei să fie mândri că au fost creați de mine. Până acum am scris în jur de 10,000 de cuvinte, ceea ce este foarte, foarte bine și sper să continui în acest ritm și în continuare, pentru că chiar îmi doresc să duc până la bun sfârșit această provocare. Am început să mă folosesc de aplicația justdancenow pentru când mă ridic în final de la laptop după o lungă perioadă de stat jos și înghesuită și am nevoie de ceva să mă energizeze. Practic descarci aplicația, intri pe site și ținând telefonul în mâna dreaptă, te pui să dansezi după cum îți arată ecranul. E amuzant! 

Nu șiu dacă știți, dar eu sunt Fecioară. Și nu știu dacă știți și asta, dar se presupune că Fecioarele sunt obsedate de ordine. Pentru mine bineînțeles această trăsătură, definitorie pe orice site de zodii, nu mi s-a aplicat. Până de curând. Credeam că nu mă va atinge această boală a curățeniei, dar acum îmi urăsc propria lene, urăsc modul în care pur și simplu îmi las farfuriile pe noptieră ore în șir, nu suport ca un lucru să nu fie la locul său și am o boală prin care lucrurile în geanta mea trebuie să fie într-o anumită ordine. De aceea mă și supără faptul că blogul este gol, așa că am scris acest post într-o încercare nereușită de a umple un spațiu care probabil va rămâne gol în majoritatea lunii noiembrie. Tot ce fac e să merg la școală, să-mi termin teme și să scriu. Și este mult mai bine decât mă așteptam să fie pentru că am o zeiță a fantasy-ului și o zână a poeziei care mă susțin și sunt îndeajuns de bine dispusă și fericită să mă bucur de lucrurile drăguțe care mi se întâmplă: o cană din ceaiul meu preferat, un mesaj drăguț de la cea mai bună prietenă, de care-mi e un dor nebun, promisiunea mamei de a face prăjitură și de a se uita la Reign cu mine. 

Nu știu care a fost sensul acestei postări, doar că simțeam nevoia de a... scrie ceva, ceva care să nu aibă legătură cu magie, copii rătăciți, torturi și tratament greșit la adresa femeilor. 

01.11.2014

October Wrap-Up


Am o imagine care nu are nici o legătură cu ce o să fie în această postare, pentru că este blogul meu și îmi permit. Nanowrimo a început și deja sunt sătula de propriile mele personaje, și încă nici nu am început să scriu despre fiecare personaj principal. Adică merge relativ repede, dar mă plictisesc ușor, însă momentan sunt destul de optimistă în legătură cu toată treaba asta. Nu am mai scris de destulă vreme pe blog (o săptămână), iar pentru mine pare ca o părăsire nedorită. Am avut niște stări ciudate, dar bune și încep să mă pricep mult mai bine la a-mi organiza timpul (doar evită tumblr, aici este tot secretul... sau să știi când să apeși X).Am intrat deja, pe jumătate, într-o stare de Crăciun și e doar 1 noiembrie. Well, I have no excuses. Doar vreau vacanța mai devreme. Voiam să spun ceva, și trebuia să parcă că sunt faină, dar nu mai țin minte ce. Mă prostesc pentru că sunt obosită, deci sper să nu vă săturați de mine până la sfârșitul acestei postări.

1. Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling. Am impresia că am citit cartea asta în septembrie, dar nope. O să recunosc, a fost a doua oară când am citit această carte, dar încă nu m-am apucat de continuare. În cele din urmă, m-am bucurat de această carte, iar entuziasmul meu pentru această serie este doar adormit momentan, pe parcursul acestei luni, cam ca orice altceva. Am sfârșit prin a-i da 4/5 și o promisiune că nu mă voi lăsa, acum că dețin toată seria. Am și o recenzie scrisă pe blog :)

2. Tides de Betsy Cornwell. Cei dintre voi care m-ați citit mai demult, știți că voiam foarte mult să citesc această carte, deci normal că m-am apucat imediat ce am primit o copie gratuită, în formal electronic, al cărții, de la autoare. M-a prins total în atmosfera magică și am fost plăcut surprinsă de personaje. 5/5. Recenziaa.

3. Cetatea celor o mie de sori de Khaled Hosseini. Am iubit și am adorat și am plâns pentru cartea asta. M-a cucerit ușor și am fost încântată în special de realitatea din spatele unei atmosfere care îți frânge inima. 5/5, și recenzia aici. ((trebuie să-mi pun recenzia și pe goodreads, I am really proud of this one))

4. Oedip rege  de Sofocle. Eu zic că nu prea se încadrează, fiind o tragedie, dar goodreads zice că da, deci presupun că o să o adaug totuși. Nu m-a uimit în vreun mod anume și mult mai plăcut surprinsă am fost de discuțiile din clasă pe baza acestei piese. 3/5 totuși, because one can't simply ignore the Oracle of Delphi.

5. Alegerea perfectă de Eloisa James. O carte care mi-a fost recomandată de mama și care a fost surprinzător de plăcută. O carte de citit ușor, dar simpatică, a avut niște personaje fermecătoare, care pentru mine au făcut majoritatea cărții. Mi-a plăcut, mai ales că simțeam nevoie de ceva romantic. 5/5, fără recenzie totuși.

6. The Scorpio Races de Maggie Stiefvater. Și iată că o să îmi înghit cuvintele despre YA. Surprinzătoare, poleită cu imagini puternice și multă atmosferă magică, m-a fascinat această carte, reușind cu brio să mă țină captivată, începând cu ideea de bază și continuând cu modul în care este construită. 5/5 + recenzie.

O lună în care am dat ușor maximul de puncte, dar care mi-a și oferit multe cărți bune. Nu știu cât de activă în ale cititului și blogului voi fi în luna ce urmează, dar sper totuși la un In my mailbox cât de curând. Sper, dar nu promit nimic. Până una alta, sper să aveți o lună minunată și parte de mâncare cât mai gustoasă! (mi-e foame, you can't judge me).


25.10.2014

The Scorpio Races de Maggie Stiefvater



Slavă tumblr pentru faptul că descopăr cărți pe care altfel nu m-aș fi gândit să le citesc. Una dintre persoanele pe care le urmăresc acolo, o fată care are niște gusturi foarte faine și de care-mi place enorm, a tot dat reblog la mai multe edit-uri cu această carte, spunându-de că merită încercată. Acum nu pot decât să fiu de acord cu ea.

The Scorpio Races sunt niște curse de cai care se țin la fiecare început de noiembrie, pe insula Thisby. Sute de turiști din întreaga lume vin să fie uimiți de puterea evidentă a cailor, de vuietul sinistru al oceanului, de curajul călăreților. Doar că faima acestor curse se datorează în special morților care rămân după ce tropotele au trecut și sângelui în care se îmbăiesc caii speciali, tipici doar insulei Thisby, cai pe care odată ce te urci, ești cu un pas în groapă deja. Doar că anul ăsta este diferit: o fată se înscrie în curse. Prima fată.

Cred că o să trebuiască să-mi înghit cuvintele referitoare la YA. De fapt, mă mai gândesc dacă cartea asta se încadrează în genul young-adult (goodreads așa spune, dar eu încă mă îndoiesc). Dar dacă este, atunci o să trebuiască să spun că poate că eram așa pornită împotriva acestui gen pentru că încă nu am întâlnit o carte care să mă țină interesantă, care să-mi arate lucruri în alt mod în afară de... prost. Tides și The Scorpio Races îmi demonstrează că mai există cărți pentru o audiență tânără și care să fie și bune, interesante. Poate pentru că se bazează în mare și pe magie, iar tinerețea din mine a tresărit fericită la astfel de menționări.

Mi-a plăcut mult cum a fost construită cartea. Este destul de lentă, ceea ce îi dă un farmec aparte și se potrivește perfect cu locul în care se petrece acțiunea. Stilul de scris îți dă impresia că ești într-un basm puțin cam sinistru, că poți auzi și tu valurile spărgându-se de mal, că poți simți vântul vuindu-ți prin păr. Aproape că poți auzi și tu chemarea oceanului, aproape că poți simți mirosul de sânge în aer. Eu m-am îndrăgostit de modul nevăzut în care cartea a reușit să mă lege de acțiune, să mă farmece.

Ca în alte multe alte cazuri, personajele sunt cele care m-au făcut sigură de alegerea acestei cărți ca fiind una bună. Fiind scrisă din două puncte de vedere, al celor două personaje principale, suntem și noi împărțiți în două, nehotărâți asupra cui să ne oprim și să ne urlăm încurajările. Pe de o parte îl avem pe Sean, câștigător în patru rânduri, tăcut și atent, iubitor de cai, iar de cealaltă pe Puck, curajoasă și iubitoare. Dezvoltarea relației dintre ei este subtilă și înceată, atent construită pe modul în care personalitățile lor se potrivesc, dar se și resping. Personajele secundare sunt la fel de plăcute, majoritatea ajung să-ți fie dragi. Modul de trai a celor două categorii diferite de oameni de pe insulă este simetric, găsim un tip de om atât într-o parte, cât și în alta, și cred că e interesant să observi cum personalitățile lor sunt totuși atât de diferite. De asemenea, cartea mi-a adus aminte de dragostea sinceră dintre o persoană și animalul său, creaturi alături de care a crescut, cea în care a pus cel mai mult efort, pentru care a renunțat la orice. Am apreciat legătură asta specială enorm de mult și m-a făcut să mi-o doresc și eu.

Se întâmplă o grămadă de lucruri la care nu mă așteptam în carte, există răsturnări de situație care mai de care mai interesante, iar sfârșitul mi-a uns sufletul cu bucurie. Chiar dacă ultimele 10-20 de pagini par puțin grăbite, s-au dus toate motivele să mă plâng pentru că în cele din urmă, a fost exact ce mi-am dorit.

Știam de la început că o să fie o carte care o să mă încânte, pentru că ideea este mult, mult prea interesantă, dar mă bucur că a reușit să-mi întreacă așteptările inițiale. O carte pe care o recomand, deși nu în mod special iubitorilor de cai.

5/5


She is my mare and my best friend, and I keep waiting for something bad to happen to her, because I love her too much.

The truth is, until you know any different, the island is enough. Actually, I know different. And it's still enough.

My father told me they were completely harmless. I don't believe him. Nothing is completely harmless.

I pull some of my hair out of my ponytail, across my forehead, trying to look like someone else than the girl I grew up being.

I trust my horse more than any of them.
I should not trust him at all.

There are moments that you'll remember for the rest of your life and there are moments that you think you'll remember for the rest of your life, and it's not often they turn out to be the same moments.

Somewhere close by, a man is moaning; he's been trampled or thrown or bitten. He sounds resentful or surprised. Did no one tell him that pain lives in this sand, dug and watered with our blood?

It's so dark that I can hear the sea better than I can see it. Shhhhh, shhhhh, it says, like I'm a fretful child and it's my mother, though if the sea were my mother, I'd rather have been an orphan.

"Boys," she says, "just aren't very good at being afraid."

If you feed the island blood before the race, maybe she won't take as much during it.

I'm not following him because this is home, and everywhere else isn't.

I'd never realized how changeless this changeable island was until it turned into something different than I'd ever known.

I don't flinch. I'm standing in the ocean, feeling it press against my legs, but I won't let it move me.

Not everyone's hand can always be the site of miracles. We would be afraid to touch anything. 

Annie looks dreamy, but she always does because she can't see farther than three feet away. Elizabeth looks vaguely angry, but she always does because she can see farther than three feet away.

There's something rewarding about watching a job done well, or at least a job done with everything you've got. 

I think that's the mercy of this island, actually, that it won't give us our terrible memories for long, but lets us keep the good ones for as long as we want them.

I think about his comment about food tasting better in memories. It strikes me as a strange, luxurious statement. It assumes you'll have not only that moment when you take the first bite but then enough moments in front of it for that mouthful to become a memory.

All the while I try very hard to keep my eyes from darting to him because I'm quite certain no one at the table will be able to miss how I look back at him and how I find him looking back.

"You swallow her with your eyes. I'm surprised there's any of her left for the rest of us to see."

My mother always told me that you should wear your best clothing when you are angry, because it would scare people. I'm not angry, but I am in the mood to be terrifying.


Cu cartea asta, iată am ajuns să-mi completez și provocarea pe goodreads în care mi-am propus să citesc 40 de cărți în acest an. Sunt super mulțumită, la un moment dat prin mijlocul verii îmi spuneam că nu o să o duc niciodată la bun sfârșit, și totuși iată-mă! E un număr de care sunt mândră, comparându-l cu anul trecut când cred că nici jumătate nu am atins. De  asemenea, în noiembrie mă îndoiesc că o să apuc să citesc ceva, pentru că particip la NaNoWriMo, care cel mai probabil o să-mi mănânce tot timpul liber rămas. Deja mă gândesc la Crăciun, iar momentan sunt la țară, folosindu-mi netul de pe telefon, făcându-mi wifi și scriind la laptop (oh, da). Vremea s-a înrăutățit, lucru pe care îl tot așteptam. Vreau eșarfe groase și paltoane și vânt înghețat și aaah! Sper că aveți un weekend plăcut, mie mi-a cam intrat frigul în oase, și ne mai auzim! 

22.10.2014

Autumn Melancholy- Leapșă


Iubesc toamna și cam tot ce ține de acest anotimp. Deci imposibil să nu iubesc și o leapșă pe acest subiect, nu? Mulțumesc atât creatoarelor acestui tag, pe care l-au dat mai departe și pe-aici, dar și Leontinei care la rândul ei mi l-a pasat. Este împărțit în două părți care sună la fel de interesant, deci să vedem ce răspunsuri o să am (apropo, pur și simplu adooor imaginea tagului).

Reguli:
- Atașează în postarea și bannerul tag-ului *dacă doriți, puteți prelua și cele două mini bannere (Quick Autumn Test și Correlations) sau puteți scrie voi cele douătitluri, e alegerea fiecăruia
- Dă mai departe tag-ul și altora


4 cuvinte care îți vin în minte atunci când spui ”toamnă”: frunze, eșarfe, bufnițe, culori
4 senzații pe care le simți în acest anotimp: frustrare, calm, fericire, melancolie
4 planuri pe care vrei să le îndeplinești în toamna asta: 140 de cărți citite (vezi goodreads), participat și terminat NaNoWriMo (deși mă îndoiesc?), terminat de citit seria Harry Potter (din nou, acțiune de pus sub semnul întrebării), mâncat plăcintă cu dovleac (nu-mi prea place să-mi pun astfel de goaluri pentru că mai niciodată nu le duc la sfârșit, deci de aia răspunsurile mele sunt așa lame)
Transcrie citatul tău preferat despre toamnă: Autumn...the year's last, loveliest smile. (iubesc anotimpul ăsta la nebunie)
Acum creează tu un scurt fragment/ câteva versuri dedicate/e acestui anotimp: Îmi voi îngropa sufletul sub frunzele de toamnă. Voi călca pe ele, iar ele vor crăpa sub greutatea unei carcase materiale, satisfăcând urechile unei inimi care urlă după jumătatea ei. În iarnă îmi voi îmbrăca blana de lup și mă voi întoarce după putreziciunea care va fi mai rămas. 




Covor de frunze:Cărți citite de tine cu un subiect mai trist, dar care au până la final un mesaj optimist (și ce mesaje ți-au transmis).
Cum să pictezi un mort de Sarah Hall, care în cele din urmă mă învață că orice s-ar întâmpla trebuie să mergi înainte. Și poate și faptul că viața nu este nevoită să-ți dea nici o explicație, deci ori te obișnuiești, ori înnebunești. 

Picături de ploaie: Ultima carte citită care te-a făcut să lăcrimezi și 2-3 cuvinte despre carte.
Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini, care este o carte puternică, plină de imagini aprinse ale modului în care timpul curge indiferent de ce e în jurul lui. Are unele secvențe care nu sunt neapărat emoționante, dar care știu să atingă exact coarda potrivită pentru a scoate o reacție puternică de la tine. Recenzie aici.

Cană aburindă cu ceai/ ciocolată caldă: O carte care ți-a încălzit sufletul în zilele reci.
Am sincera impresie că a trecut prea mult timp de când am găsit o astfel de carte drăgălașă. Practic s-ar pune toate cărțile care m-au făcut să vorbesc despre ele la nebunie, însă în particular cred că o să numesc Cireșarii, este pur și simplu o serie superbă! 

Plimbare lungă prin parc: O carte cu multe pagini, pe care ai citit-o fără să simți cum trece timpul.
Vrei să spui că nu te așteptai să răspund la vreo întrebare cu asta? Uhm.... Moștenirea de Christopher Paolini, ultimul volum din seria aia cu dragoni cu care am înnebunit întregul internet (nu o să mă odihnesc liniștită până ce măcar o persoană încearcă seria datorită mie). 

Pulover călduros: Cea mai drăgălașă carte pe care ai citit-o. 
La întrebări de genul realizez că oricât de drăgălașe aș considera eu unele cărți, tot se găsesc subiecte dark și multe lucruri relativ problematice. Oups. O să menționez totuși Laleaua neagră de Alexandre Dumas, știu că mi-a plăcut foarte mult și am considerat-o imens de drăguță. 

Must (suc de struguri): O carte excesiv de siropoasă, plină de dulcegării. 
Uhm... Mda.... Invitație la vals? De ce am impresia că nu prea se încadrează? Off. Chiar nu știu ce să zic, de obicei nu am dat peste astfel de cărți, deci răspunsul meu va rămâne acest plictisitor autor român (mint, nu e deloc plictisitr, puteți să citiți Drumeș cu cea mai mare liniște sufletească că o să fie bun).

Dovleac sculptat: Lectura ideală pentru Halloween.
Pentru un Halloween vesel, recomand Circul nopții de Erin Morgenstern, pentru că nu veți mai putea ieși vreodată din atmosfera magică creată în acea carte. Iar dacă doriți ceva bloody și relativ disturbing, o să numesc The Scorpio Races de Meggie Stiefvater, o carte pe care o citesc momentan; mie mi se pare interesantă, dar mulți au fost șocați să afle exact cum stă treaba. Nu pot să bag mâna în foc că se va continua așa (sunt destul de sigură că va fi opusul totuși), dar o puteți încerca oricum. S-ar putea să-mi mai placă un YA. 

Această postare este programată, deoarece nu e corect să vă bombardez cu postare după postare. Leapșa merge mai departe la Andreea, pentru oricând găsește timp să o facă! Oricui îi mai place și dorește să o preia, considerați-vă cu ea deja în mână de la mine.